Avenul din Grind

Emotiile bac-ului au trecut... În asteptarea celor de admitere am hotarât sa crestem adrenalina cu ceva mai putin obisnuit chiar si pentru noi care batem muntii. Initiativa i-a apartinut Octaviei: va fi asadar Avenul de sub Coltii Grindului.

Descoperit în anul 1985 de o echipa de speologi din Câmpulung Muscel, o vreme a fost confundat cu Avenul din Funduri. Situat în bazinul Vaii Grindu, la circa 200m sub Creasta Pietrei Craiului, intrarea în aven se afla la altitudinea de 1920m (2020m dupa alte masuratori). Are o denivelare de -540m, fapt ce-l situeaza pe primul loc în România, fiind inclus si în catalogul mondial al golurilor subterane. Avenul este format dintr-o succesiune de puturi verticale întrerupte de platforme si galerii orizontale sau usor descendente. Urmele de eroziune fac dovada ca în perioadele ploioase apele de suprafata se dreneaza violent prin golul avenului. Tavanele si peretii galeriilor sunt însa frumos concretionate. Întrebarea pe care si-o pun speologii este cum arata reteaua hidrografica subterana în aval de punctul terminus cunoscut. Apele ies la suprafata în mai multe resurgente situate la circa 7km în jurul avenului si la 1200m diferenta de nivel, fapt ce indica un potential vertical considerabil.
Pregatirea logistica a însemnat cautari pe net: poze, articole, descrieri etc., singurul lucru cert pe care-l stiam despre el era ca...exista. Materialele noastre, 250m coarda, carabiniere, blocatoare, scarite, casti, hamuri, lanterne cu multe baterii de rezerva, aparate foto, etc. mi-au ridicat parul maciuca: cum ajungem cu ele la locul faptei? Încarcam totul în masina si alegem cea mai buna varianta: Bran, Moeciu, Pestera, Casa Folea. Odata ajunsi constatam ca nu am încarcat chiar totul: lipsa un rucsac la apel! Jumatate din drumul de întoarcere înjur printre dinti, dar nu pierdem decât o ora si jumatate. Ajuns înapoi pornim spre Table. Niste ciobani ne îndruma spre Avenul din Vladusca: cine stie, poate cu alta ocazie! Apropiindu-ne de masiv încercam sa localizam tinta noastra dupa cele câteva poze...si chiar reusim. În acel haos atât de frumos ordonat de natura am identificat câteva formatiuni stâncoase care ne-au dus pas cu pas pâna la intrarea în aven. Urcarea pe Hornul Mic al Grindului nu pune probleme dar un piton gasit deasupra unei saritori ne atrage atentia si-l "marchez" cu o creanga de jneapan. Iata-ne ajunsi la intrare!














Accesul în aven se face printr-o fisura îngusta din versantul drept, în sensul orografic, al vâlcelului. Atentie: locul nu e prea vizibil, se poate rata intrarea pentru ca trebuie urcat vreo 10m din fundul vaii. La intrare se afla o placuta în memoria unui speolog decedat în 1995. Echiparea, sedinta foto, glume...si intram la ora 17, 45. Voi folosi în continuare atât datele schitei avenului, gasita pe net, în paranteze, cât si cele constatate de mine, pentru care pot fi înjurat!
Un prim rapel (17m) se termina pe o platforma îngusta unde pregatim urmatoarea coborâre asigurând dupa spiturile gasite. Câtiva pasi descendenti duc la o poarta, mai corect spus un chepeng foarte îngust, pentru ca e montat orizontal. De aici pornim rapelul injurând copios rama chepengului în care ni se agata toate materialele, punându-ne toti aceeasi întrebare: care e rostul acelei porti? Coborârea este în gol (27m) dar facem o regrupare intermediara pentru redirectionare si asigurare suplimentara, de aici continuând pe aceeasi coarda circa 8m. Se poate deci face un singur rapel de 35m.






Suntem pe fundul unui put, cota -90m, loc în care gasim timp si subiect pentru fotografii: cadavrul unui liliac, în stare de semidescompunere, este prima vedeta!







Tot aici este locul în care încep sa se faca simtite apele ce se dreneaza de la suprafata. Mai facem câteva poze dupa care ne concentram asupra continuarii actiunii, locul oferindu-ne posibilitati bune pentru asigurare dupa niste lespezi. Montam aici cea de a patra coarda pentru un rapel de (30m) pâna la cota (-120m). Ne oprim la (-110m) pentru a monta a cincea coarda asigurând dupa un bolovan. Coborâm înca 10m pâna la cota (-120m) si ne adunam din nou pentru poze, discutii si amenajarea continuarii. Platforma circulara pe care stam ne da senzatia ca sutem aici pe fundul unei fântâni. Lateral, la picioarele noastre, o gaura de soarece ne arata drumul.











Vom coborî pe aceeasi coarda (17m) dupa ce o redirectionam si mai adaugam doua scarite necesare la urcare. Ne strecuram destul de usor dar cu rucsacii si celelalte bagaje între picioare. Daca ne luam dupa un marcaj de pe o piatra am fi la cota (-130m). Gasim scheletul unui animal, oasele cafenii indicând faptul ca se afla aici de multa vreme. Presupun ca avenul comunica si prin alte locuri cu exteriorul. Începem sa avem ceva probleme cu umezeala, tot mai multa apa se revarsa asupra noastra, dar asta e nimic fata de ce vom trage de aici încolo!









O galerie destul de strâmta si joasa aduna un suvoi de apa pe care trebuie sa-l strabatem de-a busilea. Scapam de proba de înot dupa trei-patru metri când galeria se largeste dar numai ca sa ne dea sperante desarte. Un nou pasaj strâmt aduna apa, pe care o luam în pantaloni la trecerea prin el, trebuind sa facem si o coborâre de un metru si ceva exact prin mijlocul suvoiului peste un mic baraj artificial, din ciment, strabatut de o teava. Senzatie de neuitat: Fântâna lui Botorog scurgându-se în pantalonii nostri! Si ce-i mai rau abia urmeaza.







Din acest loc pleaca ultimul nostru rapel, câtiva metri peste un prag apoi (45m) în gol pe toata înaltimea unui dom urias. Suntem la (-175m) si am senzatia ca toata apa din Piatra Craiului se revarsa asupra noastra, practic ploua ca afara, nici n-am curajul sa scot aparatul foto. Gasim aici o lopata, un târnacop si multa folie de plastic. Nu sunt sigur dar banuiesc a fi fost folosita pentru protectie când s-a lucrat la decolmatare. Din locul în care ne aflam se coboara câtiva pasi spre ceea ce pare a fi continuarea avenului.







Încet, încet, refacem drumul spre iesire, recuperam materialele si, la ora 3, 30 suntem la suprafata. Tura a durat noua ore si jumatate. Sunam fiecare sa linistim sufletele care ne asteapta! Luam sub talpi grohotisul vâlcelului pâna la pitonul ce ne permite coborârea în siguranta peste saritoare. Panta pronuntata, iarba uda de roua noptii, oboseala fizica si lipsa somnului fac destul de anevoioasa coborârea spre refugiul Grind. Ne mai învioram putin odata cu rasaritul soarelui. La ora 7 dam desteptarea la Casa Folea când deschid masina fara sa dezactivez alarma. Tovarasii mei de aventura adorm instantaneu: capetele pe care le dau în geamuri la fiecare groapa si drumul denivelat ma ajuta sa ramân treaz. La ora 9 suntem acasa, un paharel de palinca si adorm în momentul în care ating patul.



Ce va mai fi? Vom vedea!
Echipa noastra: Octavia Bortes, Daniel Drughi, Cristi Negoita, Viorel Bortes

Autor: Viorel Borteş Vizualizări: 8336, Ultima actualizare: Vineri, 10 Aug 2007

Comentariu

Emi Cristea , Vineri, 10 Aug 2007, 23:02 Manca-i-ar Emi, ce zambareti sunt. Nea Viorele m-ai incantat

Ileana Damian, Luni, 8 Oct 2007, 10:14 si pe mine m-ai incantat, Viorel! mi-a placut "candelabrul"! erai meserias! si mi-a mai placut faza cu apa din fantana lui Botorog care se scurgea prin pantalonii vostri si faza ochi in ochi cu liliacul de fapt, mi-a placut TOT articolul si v- am admirat priceperea si echipamentul! Octavia e fericita cu asa tata!!!

Levente Barti, Sâmbătă, 4 Oct 2008, 4:27 Ati pastrat cumva o mostra din acel material de lilieci? Par ceva cranii de myotisi mijlocii sau mici (deci specii mai interesante, n-ar strica o determinare mai amanuntita). Felicitari ptr descoperire!

Iosif Chiran, Miercuri, 10 Dec 2008, 9:17 Felicitari Viorel! Un articol excelent, care m-a facut parca sa patrund si eu impreuna cu voi in Avenul din Grind. Multumesc!

Tiberiu Maghera, Luni, 16 Mai 2011, 19:14 Excelent articolul. Felicitari pentru performanta.

Comentarii pentru acest articol