Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook
Bookmark and Share
Postat de: Adrian Negrean in Alpinism si Escalada , de-ale lui Adrian Negrean

Pelerin in Tara Galilor

Intalnirea B. M. C., Plas Y Brenin 7 -13 Mai 2000.

In contextul mentinerii traditiei de unitate, specifica practicantilor escaladei de pretutindeni, sub egida British Mountaineering Council (B. M. C.), in perioada 7 - 13 mai 2000 s-a desfasurat intalnirea de la Plas Y Brenin, in nordul Tarii Galilor.

Activitatea de escalada sportiva romaneasca a fost reprezentata de doua organizatii, respectiv Clubul Alpin Roman si Federatia Romana de Alpinism si Escalada.

Din partea C. A. R. au avut prilejul sa participe patru membri: Gabriela Dragomir, Monica Hanganu (C. A. R. Galati), Sasarean Laurentiu (C. A. R. Timisoara) si eu, Negrean Adrian (C. A. R Cluj). F. R. A. E. a fost reprezentata de Cornel Galescu si Claudiu Vidulescu.

Trecand peste dificultatile legate de procurarea vizei, ajunsi cu doua zile intarziere membri C. A. R. s-au bucurat de la inceput de o primire cordiala, fiind asteptati la aeroport de Vanessa Hall. Am fost condusi sa vizitam sediul B. M. C. aflat in centrul Manchesterului, in edificiul unei foste biserici.

S-a servit bineinteles traditionalui ceai englazesc. Alex Mesenger ne-a condus pina la Plas Y Brenin in dupa amiaza zilei de 9 mai. Plas Y Brenin este o statiune montana situata la baza muntilor din Tara Galilor, munti cu altitudine relativ mica, asemanatori cu Apusenii, cu un pitoresc deosebit.

Timpul relativ scurt a facut ca programul sa fie incarcat. Seminariile cu o programa foarte bogata, acoperind practic toata paleta activitatii de escalada. A fost prezentata tehnica britanica, gindita sub semnul protectiei naturii.

Stilul britanic este caracterizat prin folosirea nucilor si a frendurilor, o alta dovada de respect pentru natura. Caracteristica stilului britanic este respectarea vegetatiei si a cuiburilor de pasari, stiut fiind ca in traseele de escalada se ocolesc zonele locuite de pasari.

Programul seminariilor a continut urmatorele teme:

·Escalada de performanta;

· Mecanismul psihologic al aparitiei oboselii in timpul escaladei si modul de prelungire a rezistentei la oboseala (o serie de antrenamente psihice si fizice pentru practicantii escaladei);

·Probleme medicale la altitudini inalte (problemele cardio-respiratorii);

·Alimentatia sportivilor - controlul balantei energetice si a greutatii corporale);

·Tehnici de catarare pe gheata.

Paleta tematica cuprinsa in seminar fiind foarte larga, am exemplificat doar citeva din aceste teme.

Legat de pregatirea practica trebuie precizat inca de la inceput ca participantii au putut aborda trasee de toate gradele de dificultate, in nordul Tari Galilor existand acesta oferta. Programul de antrenament a inceput zilnic la ora 10.

Escalada din prima zi s-a desfasurat in Gogarth, supranumit si „Mecca cataratorilor”. Impreuna cu Gabi Dragomir am ajuns in dimineata zilei de 10 mai la frumoasele faleze din Gogarth.

Ajunsi in fata imensului Ocean, primele sentimente ce le-am avut la coborarea din masina au fost neprietenoase. Gogarthul ne primea cu un vint rece si puternic, de nedescris. Ma gindeam ca daca asa va fi toata ziua de catarat, atunci, pentru mine, va

fi un adevarat calvar. Ne-am dus cu Gabi la un periscop ce se afla in apropierea noastra si am admirat imensul ocean. Era superb, atat de mare!

Reintorsi la masina, englezii imparteau materialele si formau echipele. Noi am avut prilejul sa fim repartizati la un scotian pe nume Steve. Am luat materialele si am pornit la drum pe carare, printr-o iarba mica si deasa. Dupa un sfert de ora, am ajuns in fata unei imense faleze. Incepem sa coboram printre cuiburi de pescarusi si dupa citeva minute ajungem la baza primului traseu propus de Steve. Peretii erau verticali, iar in unele locuri chiar putin surplombanti. Roca este un cuartit de o frumusete rara. Valuri imense se loveau puternic de faleza. Ne legam in coarda si incepem ascensiunea in traseul "Imitator" (V. S.). Primii zece metri incep cu o fisura orientata spre dreapta, care apoi se orienteaza vertical. Dupa 20 m incepe sa se intrerupa fisura si apar diverse tipuri de prize. Dupa aproximativ 40 m ajungem intr-un balconas, unde regrupam comod. In prima lungime am intilnit pasaje de catarare libera de gradul VI (U. I. A. A.).

A doua lungime incepe din stanga regruparii, pe niste tancuri ascutite, unde Steve se catara folosind ca asigurari bucle de chinga trecute pe dupa bolovani. A doua lungime, lipsita de fisura caracteristica, a fost usoara. La capatul celor doua lungimi, dupa circa 80 m, traseul se termina pe o brina mare inierbata. Deasupra acest b brine frumoase se ridica alt perete inalt de 20 m brazdat de trasee mult mai tari (dupa cum spunea Steve).

Am intrat in traseul "Eternal Optimist" (E2), un traseu scurt de numai 15 m, dar sustinut, in care am intilnit un pas destul de tare, gradul VII+ (U. I. A. A.). In dreapta lui la doar citiva metri se afla un alt traseu "Fail Safe" (E2), care mie mi s-a parut ca ar fi un VI-.

Pe inserate ne-am adunat cu toti la masina, dupa o zi excelenta de catarat. Eram epuizati dar fericiti, pentru ca avusesem o zi superba. A treia zi la Plas Y Brenin ne-am trezit si eu si Gaby cu febra musculara, asa ca ne-am petrecut toata ziua in imprejurimile statiunii. Spre seara ne-am antrenat la panoul artificial din incinta statiunii.

A patra zi am petrecut-o intr-o zona foarte frumoasa, un defileu larg, la Llamberis Pass. Zona seamana cu Cheile Poienii din Romania. Monolitii din zona erau constituiti dintr-o roca dura si solida, brazdati fiind de diedre imense. Am ales cel mai mare diedru si am propus escaladarea lui. Eu si Gabi am fost repartizati unei echipe din Africa de Sud.

Alard si prietena lui Marianne erau niste cataratori foarte buni. Asa ca, incet, cu echipamentul in spate, am luat-o cu totii spre o zona cu trei diedre mai mari, care se aflau exact pe virful unui deal. Am ajuns la baza traseelor: "Cenotaph Corner" (E1) si "Cemetery Gates" (E3), niste trasee frumoase, de 50 m, unde ne-am petrecut aproape toata ziua. Seara, in jurul orei 6.00, am ajuns cu totii la Plas Y Brenin. In fiecare seara, dupa cina, ne adunam in bar, grupuri, grupuri si purtam tot felul de discutii legate de catarare. Unii discutau despre zonele de catarare din America, altii despre Europa, Asia, Africa, despre tot felul de trasee care mai de care mai renumite, mai grele si mai frumoase. Spre bucuria mea din a treia seara toata lumea a inceput sa discute despre Romania si despre performanta lui Claudiu, care a reusit un traseu de gradul X-, cea mai buna performanta de pana atunci de la aceasta intilnire si care a ramas mandria intilnirii de anul acesta.

Ultima zi a intilnirii aveam sa o petrec intr-o zona foarte frumoasa si anume in Tremadog. Niste monoliti de granit, imensi, aflati chiar linga drum, aveau sa ma primeasca in aceasta zi.

Impreuna cu Andy, un englez am ajuns la baza traseului Scratch (V. S.). Ne-am legat si am pornit intr-un traseu superb. Granitul era foarte aderent. Pentru mine era o noutate sa ma catar pe atitea cuburi si forme geometrice. Aici am invatat sa folosesc nucile si frendurile, care mi s-au parut mult mai sigure decit pitoanele noastre ruginite. Dupa primul traseu de doua lungimi de coarda am revenit la baza si am abordat al doilea traseu "Scratch Arete" (HVS) care mi s-a parut mai greu decit primul. La jumatatea celei de-a doua lungimi am intilnit un pasaj de aderenta, pe o placa spalata, gradul VIII-.

Ghinionul meu a fost ca granitul foarte aderent, care mi-a solicitat foarte puternic papucii de catarat, mi-a dezlipit talpile dupa cinci lungimi de coarda. Noroc ca era ultima zi de catarat.

Dat fiind programul foarte incarcat, timpul a trecut foarte repede, asa ca nici nu am realizat trecerea celor cinci zile ale intilnirii din acest an.

Ultima seara a intilnirii a fost o seara festiva unde cataratori din intreaga lume au legat strinse prietenii, netinand cont de granite, distante si deosebiri de limba.

Pentru mine aceasta intilnire a insemnat schimbarea modului de a gandi catararea si trecerea spre un model de catarare in care sa respect natura si mediul inconjurator.

Autor: Adrian Negrean
Vizualizări: 5473, Ultima actualizare: Miercuri, 3 Sep 2008


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii