Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Traversarea pe cruce roşie

Bookmark and Share

Traversarea pe cruce roşie

Data:  10-12 decembrie 2004

Patricipare: 

Echipa I: Mihai Radu, Nini Porojan, Gică Burlacu, Gigi Nedelcu, Dragoş, Cătălina Posta, Oana Dărîngă, Maria Nedelcu

Echipa II:  Marius Prundaru, Ileana Bocanciu

Echipa III:David Mălăuţ, Gianina Porojan, Corina Cernat, Călina Cernat (15 ani), Clara Cernat (10 ani).

Scop: Sărbătorirea "Zilei Internaţionale a Muntelui"

Obiective: 

1)    Traversarea masivului Leaota pe vechiul marcaj cruce roşie

2)    Marcarea traseului cu cruce roşie în porţiunea de pădure tânără pănă în culmea Rătei la stână

3)    Petrecerea week-end-ului împreună cu prietenii

Descriere:

Echipa I, formată din Mihai, Nini, Gigi, Maria, Oana şi Dragoş a sosit la Fieni cu trenul, la ora 17: 20. I-am condus la microbuz, aducând-o şi pe Cătălina care era deja la mine şi le-am urat "drum bun" şi "vreme frumoasă" pentru a doua zi. M-am întors cam abătută acasă, îmi părea rău că nu pot urca cu ei, dar Marius nu venise încă de la şcoală şi în plus, copiii erau cam răciţi şi nu-i puteam lăsa...

Am aflat apoi, că au ajuns la cabana Leaota destul de târziu (20: 45), noroc că Gică venise devreme şi făcuse focul în anexă, unde au dormit, dar nu prea mult şi nici prea bine dar ieftin (50.000 lei). La 6: 00 s-a dat startul şi s-a parcurs creasta până în Vârful Leaota (2133 m) pe o vreme superbă dar cu vânt puternic. Cei opt temerari au ajuns pe vârf între 10: 00 şi 10: 30 şi după ce au făcut pozele de protocol, au coborât pe Culmea Rătei au făcut un popas la stână unde au mâncat, după care s-au întâlnit cu...noi.

Eu şi Marius, am plecat sâmbătă dimineaţă, înainte de a se trezi copiii, pentru că sigur ar fi plâns să meargă şi ei, ajungând la Tabăra Cerbu la ora 9: 00, unde am lăsat vorbă că ne întoarcem în jurul orei 16: 00, să ne încălzească o cameră. Ne-am continuat apoi traseul până la Cantonul Brătei (drumul forestier spre canton era aproape complet îngheţat, noroc că nu sunt pante, altfel nu ştiu cum am fi putut ajunge cu maşina...).

De la canton am plecat la 9: 45, după ce ne-am echipat cu vopsea, pensule, topor, joagăr, ceva mâncare şi un pulover de rezervă (inspiraţie maximă!). Am trecut prin curtea cabanei de vânătoare Brătei, şi după ce am traversat pârâul, am început urcuşul susţinut, urmărind crucea roşie, marcaj făcut tot de noi, în mai multe etape, acum câţiva ani. În unele porţiuni el lipseşte, e adevărat, dar traseul urmează matematic creasta şi culoarul prin pădure este atât de evident încât e imposibil să te încurci în aceste zone. Unde ar putea fi probleme, pe vreme rea, marcajul apare de la sine, fără a fi nevoie să-l cauţi. Am sosit la locul unde trebuia să începem treaba, exact peste o oră de mers, în ritm normal, dar fără bagaje grele. Zona arată cam aşa: poteca ar vrea să continue firesc, pe creastă, dar se afundă într-o pădurice tânără, greu de străbătut, mai ales cu bagaj. În stânga, pădure bătrână şi deci mai rară, în dreapta acelaşi lucru. Am făcut un popas şi am mâncat ceva, fără să ştim (nu prea e semnal în această zonă) că la mai puţin de o oră de mers, colegii noştri făceau acelaşi lucru în stâna din Rătei. La 11: 00 ne-am apucat de lucru. Cunoscând bine locul, am început să facem crucile cu roşu prin dreapta. Poteca destul de vizibilă, coboară prin pădure şi după circa 10 minute de mers, revine la vechiul marcaj, din care a rămas doar o singură cruce pe o placă de tablă. Aici ne-am întâlnit cu echipa II, care cobora cam rebegită, din creastă. Au rămas cu noi doar Nini şi Gică, (restul au coborât spre cantonul Brătei şi mai departe la Cerbu), mai mulţi nici nu am fi avut ce face, pentru că nu aveam decât două pensule şi două cutii de vopsea (oferite de firma EUROGAS Fieni - le mulţumim şi pe această cale). Ei au tăiat uscăturile din drum, şi au pregătit scoarţa copacilor pentru a putea fi aplicat marcajul. Am urcat "ţoţa" tot prin dreapta, pe poteca folosită de ciobani, destul de bine conturată. Vântul începuse să se înteţească şi pădurea vuia sinistru. Deja ne îngheţaseră mâinile pe pensule dar nu ne-am dat bătuţi şi am ieşit în culme, chiar în şaua în care se află stâna Rătei. Am marcat foarte clar intrarea în pădure, pentru a fi găsită cu uşurinţă de cei care vin dinspre vârful Leaota, apoi am mers până la stână, bucurându-ne de soarele care ne răsfăţa aici.

Ne-am întors şi am dat şi cu alb, câte zece cruci fiecare, pentru că mai mult nu puteai să ţii mâna pe cutie şi pe pensulă. Nu era atât frig, cât mai ales vânt, care ne pătrundea prin toate fibrele corpului. Din această cauză, poate că crucile nu au ieşit atât de "artistice" pe cât le facem noi de obicei, dar cu siguranţă sunt suficiente pentru ca nimeni  să nu se mai rătăcească în această porţiune. În sfârşit, la 15: 30, eram din nou la locul de unde am început să marcăm, iar la 16: 30 la cantonul Brătei, după ce am pictat 100 de semne (98 de cruci şi 2 săgeţi), mulţumiţi de treaba făcută. La 17: 30 ne întâlneam cu echipa II şi echipa III, în camera încălzită, la o ţuică fiartă şi o ciorbă grozavă oferită de personalul Taberei Cerbu (Dumnezeu să le ţină obiceiul, că ne-a mers la inimă chiar dacă ne-a trecut prin stomac...). Seara s-a prelungit ca de obicei la Chindia, în jurul chitarei, cu cântece şi veselie. Duminică dimineaţă, după micul dejun, cei mai mulţi au plecat într-un traseu pe Valea Ialomiţei în sus. Au urcat până în Cheile Orzei, după care, trecând prin Cariera Lespezi, au coborât la Tabăra Vânătorul pe "granic" şi au revenit la Cerbu la ora 13: 00. Noi ceilalţi, Ileana, Marius şi Nini ne-am mulţumit cu un traseu mai scurt, până la "piscul cu steag" cum l-am numit, ce străjuieşte Tabăra Cerbu, de dincolo de Ialomiţa.

     

Geanina ne-a urmărit doar cu privirea, întrucât bebeluşul pe care-l poartă în pântece nu prea era dornic de ascensiuni atât de temerare.

Luându-ne rămas bun de la gazdele noastre, ne-am întors acasă, mulţumiţi că am sărbătorit cum se cuvine "Ziua Internaţională a Muntelui"!

 

Ileana Bocanciu - A. T. Chindia Târgovişte

Author: Ileana Bocanciu
Uploaded by: Ileana Bocanciu
Views: 7176, Last update: Tue, Dec 14, 2004



Links to the Mountain Guide:
Muntii LEAOTA  
Comment
Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Thu, Dec 16, 2004, 7:50 pm

Aaaa, voi dormi linistit in seara asta stiind ca data viitoare, dupa circa o ora de urcat(nu foarte usor, atentie!!!), voi putea continua drumul pe cruce rosie catre Vf. Leaota!
Inca o data felicitari celor ce intreprind asemenea actiuni!

Comments for this article
Login or register to comment