Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Munţii Carpaţi - Să nu fiţi printre descărcări electrice

Bookmark and Share

Să nu fiţi printre descărcări electrice
Medalion Munţii Retezat

Mircea MOLDOVAN (Hunedoara)


      Privite de la altitudini mici, descărcările electrice par spectacole vizuale şi acustice, în timp de vară provocând acea senzaţie de teamă care ne face să ne strângem unii în alţii. Dacă ne aflăm pe creastă sau în apropierea crestei, dimensiunea arcului electric se schimbă, iar fâşâitul sunetului persistă multă vreme în urechi.
      Am avut ocazia să trăiesc o astfel de experienţă, în Retezat, şi nici nu vreau să-mi închipui deznodământul dacă fenomenul se întâmpla cu câteva zeci de minute mai devreme, când încă eram pe creastă...
      Ultima sâmbătă din mai 1998. Obiectiv propus: Vârful Retezat, cu pătrundere de la Râuşor, prin Căldarea Ştevia. Pe marcajul uşor derutant ajungem la refugiul Ştevia şi apoi la lacul cu acelaşi nume, unde zăpada şi gheaţa domnesc în toată puterea. Urcăm pe versantul din dreapta lacului, cu înclinaţie foarte accentuată, până în Şaua Ştevia, sub reprize prelungite de ploaie şi grindină. Cucerim vârful pe o traiectorie în spirală, pe grohotişul sud-vestic, sub grindina rece care ne taie degetele şi, uneori, faţa.
      Ca o resemnare a muntelui, sus pe vârf apare soarele şi se limpezesc depărtările. Facem poze şi admirăm culmile nordice şi centrale ale masivului, lacurile din rezervaţie. Câteva nuci, stafide şi o gură de Helas ne refac puterile. Apoi, sub presiunea timpului şi a norilor începem coborârea spre Culmea Lolaia, cu oarecare dificultate pe muchia înclinată, plină de colţi şi limbi de zăpadă înşelătoare. Ajungem în Şaua Lolaia în clipa în care se dezlănţuie norii. Pierdem uşor din altitudine, paralel cu creasta, atât cât să ocolim Vârful Lolaia pe curbă de nivel, cu intenţia de a parcurge muchia. Moment în care pe linia crestei, la câteva zeci de metri de noi se produce descărcarea electrică. Un bliţ uriaş cât câmpul vizual şi o linie lungă incadescentă, paralelă cu creasta şi foarte aproape de ea, formează imaginea, iar sonorul un fâşâit asurzitor de o intensitate neimaginată...
      Ne aruncăm la pământ. Apoi ne revenim şi coborâm cu înverşunare în fundul Căldării Ştevia, peste jnepeni uzi şi suprafeţe de zăpadă moale, înşelătoare. Ajunşi în refugiul Ştevia, între un sandviş şi o gură de apă, rememorăm cele întâmplate. Un şoricel - profund înfometat - se apropie încet de bocancul meu, ia în gură o bucată de pâine căzută şi după ce mă priveşte plin de curaj, se retrage cu nepăsare...
Autor: Mircea Moldovan
Înscris de: Cătălin Olteanu
Vizualizări: 10207, Ultima actualizare: Vineri, 18 Iul 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RETEZAT  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Ohaba De Sub Piatra-Comuna Salasu De Sus-Satul Nucsoara-Cantonul Silvic Carnic-Cabana Pietrele-Cabana Gentiana-Custura Bucurei-Lacul Bucura

 

Comentariu
Fără foto Vasile Selegean, Marţi, 22 Iul 2003, 17:42

mda.. interesanta experienta... Am patit si noi ceva asemanator.. in august '98.. numai ca noi eram fix pe virf cind ne-a 'pozat'. Am plecat de la Pietrele pe vreme buna si cind am ajuns in saua Retezat am vazut urgia din partea cealalta. pe tot drumul pina la sa n-am vazut fir de nor, puteam banui apropierea furtunii numai dupa cit era de cald.. Totusi, virful parea aproape si norii (inca) destul de departe. Nu aveam decit minim de bagaje, asa ca ne-am pornit. Ce sa mai spun.. ne-au inconjurat norii.. stilpii de marcaj vibrau si biziiau ca niste condensatori sub tensiune.. incepuse si o ploaie rece.. Ne-am pozat rapid si la o miime de secunda dupa flash-ul blitzului a tras si un fulger/traznet.. S-a auzit un fisiit si un pocnet asurzitor, ca si cum cineva ar fi rupt un lemn uscat linga urechea ta. Nu stiu cit de aproape a fost de noi, dar tot parul de pe corp era ridicat din cauza electricitatii statice. Avem poza..:-D:-D:-D Asa moace speriate n-am avut nici unul dintre noi, niciodata. Ce mai.. am renuntat la coborirea pe Lolaia si ne-am intors pe unde am urcat, inspre saua Retezat.
Ar mai fi ceva de spus: pe virf era plin de lume. Cred ca erau cel putin 20 de elevi in excursie. O parte erau adunati gramada, in picioare, la 5 metri de virf, sub o pelerina mare. Erau hotariti sa stea acolo pina se mai potoleste ploaia si nu i-am putut convinge sa se miste.. Jos, aproape de sa, ne-am intilnit cu (cred) vre-un profesor de-al lor. Bietul, neechipat deloc de munte, cind a auzit despre ce-i vorba, a luat-o (literal) la fuga in sus spre virf. Cred ca n-a mai dus niciodata elevi pe Retezat de atunci.
In loc de concluzie: ASA NU! Nici ca noi, nici ca ei.. Atunci am fost norocosi. Data viitoare..

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii