Consemnare 17 aug.2003-08-17 Sincere multumiri Politiei de Frontiera Sighetu
Marmatiei, Viseu de Sus, Suliguli si Comanu
pt.deosebita solicitudine si amabilitate
Terra mioritica -Turism pe frontiera în Mtii MM (III)
v. Vaser-Suligu-Ignateasa -Toroiaga-Tiganul
Parcurs 8-16 aug.2003
Vineri -8 aug.
Plecam din B. Mare vineri d.m. la 18, 10 h echipati pt. aprox. o saptamîna înafara
lumii dezlantuite. Am trecut pe la Politia de Frontiera Sighetu Marmatiei apoi
cea din Viseu de Sus obtinînd avizul de acces în zona frontaliera, dupa ora 22
aciuindu-ne la fam. Perta în asteptarea diminetii de sîmbata, 9 aug., cînd urma
sa ne îmbarcam în trenuletul ce avea sa ne duca amonte pe v. Vaser pîna la pichetul
Suligu(Suliguli conf. zipzerilor viseuani).
Proiectul nostru ambitios presupunea parcurgerea ultimei zone a frontierei de
nord vest, de la vf. Lutoasa/Suligu (vizavi, la ucrinieni situîndu-se vf. Civcin
-1756 m) pîna la limita cu jud. Suceava, aprox. obîrsia p. Tibau-PrelucaCatelei
, cu retur în v. Vaserului prin rezervatia Ciungii Balasînei-Jupania-Prislopu Cataramei
sau peste vf. Gîliu-Toroiaga în aval p. Macîrlau.
Ma înarmasem cu o harta topo 1: 50.000 continînd date din 1948-9, o alta editata
de OJT MM pre 1989 si una recenta, deosebit de estetica, Wassertal /2002, editata
de un colectiv germano-helvetico-austriac sustinut de RG Holz Viseu de Sus.
Daca prima harta suferea de fireasca acuratete prin trecerea a mai bine de cinci
decenii de la elaborare, cea a OJT Maramures de tipica lapidaritate, ultima
, continînd cinci propuneri de trasee/circuite vaseriene, aveam sa constatam
la fata locului, inducea turistii în eroare prin drumuri de TAF marcate pîna la
fîsia frontierei, nenumirea vreunui munte/ vîrf sau stîne din lantul frontalier
al M-tilor Maramuresului, marcarea iresponsabila a unor drumuri forestiere peste
culmea Tiganului-Toroiaga sau zona accidentata, nordica a acestora, omiterea unor
statii de tren forestier, numelor unor pîraie etc., harta în sine, ca si pre-marcajul
empiric-linie alba-trebuind tratate condescendent drept, cel mult, intentie de
proiect turistic.
Desi am stat de vorba cu politisti de frontiera sau muncitori forestieri cu decenii
de activitate în zona n-am reusit sa identificam vf. Purul specificat pe harta
OJT, vf. Comanu Mare & Ignateasa fiind inexplicabil omise.Întru cît conationalii
nostri nu se îndeamna la realizarea unei harti turistice profesioniste, desi
Mtii Maramuressului au fost recent declarati Parc National, nu avem decît sa
speram, ca în cazul M-tilor Rodnei, Trascau etc. în aparitia unei harti Dimap
unguresti, nemtesti sau poloneze spre fala noastra patriotica. Mai e o sansa
, varianta polonezilor cu nostalgii similare vadimistilor nostri, cei ce cauta
dupa harti de pe la 1850 fruntariile Poloniei Mari, gasind în schimb, din loc
în loc, bornele din fonta plantate la 1927 pentru a demarca fosta granita ceho-polono-româna.
Din pacate din harta mea topo straveche îmi lipsea zona cuprinsa între bornele
492-522, adica aceea dinspre muntele Faina pîna la debutul Comanului Mare.
Sîmbata -9 aug.
Ora 4, 45 scularea apoi deplasarea si parcare la amabila fam. Ciolpan, continuarea
spre CCF -RG Holz Company. La 6, 00 h îmbarcarea, cu bilet tur-retur obligatoriu
(100.000 lei/persoana, compania nu accepta ca unii habauci tursitici vor sa iasa
din valea Vaserului pe trasee alpine), într-o platforma/gondola aerisita. Trag
un prim cadru cu pitoreasca locomotiva cu aburi. Nu cred sa fi fost mai mult
de 10 C. Încep manevre de cuplare a vagonetilor, pentru transport busteni, care
ne induc în eroare crezînd ca am plecat. Traim subit izul aventurii plecarilor
în tabere estivale, amintirea puternicelor locomotive Malaxa pufaind din greu
dinspre Timisul de Sus -Predeal spre Valea Prahovei...în timp ce ne apropiem de
Valea Scradei, cu înghesuite gospodarii modeste dar ordonate si cochete, cu prispe
umbrite de vita de vie, gradinite de zarzavat, fasole înflorita alb/rosu, meri,
peri, pruni încarcati de rod. Vaserul e la stînga, din pacate spurcat cu halde
/insule de rumegus, patru caroserii de Dacia 1300 flancînd malurile, încercînd
probabil sa acrediteze ideea ca sînt, la o adica, chiar si transportoare amfibii.
La 6, 45 h, spre stupoarea pasagerilor, parinti cu copii, adulti, muncitori forestieri
etc., undele verzi smarald ale Vaserului purtau pe argintiile creste ale valurilor
o flotila de pet-uri lansate amonte, de la vreun ABC sau bar non stop...opririle
trenuletului sînt tot atît de frecvente si aleatorii ca la nunta (sau inmormîntare
?), criteriile de neînteles pentru cîrcotasii turisti.
Era frig de-abinelea pîna la 7, 50 h, la rasaritul soarelui în defileu. Lumea se
înfofoleste, îsi pune un tricou, o patura, un sac de dormit, adolescenti scapati
de ochiul de cerber al parintilor se încalzesc cu un fum de tigara sau o bere
frapata natur. Admiram amenajarile recente ale cursului de apa, ruperi de panta
pentru oxigenare, consolidari de maluri, linia ferata abia trecuta prin reparatie
capitala. Destul de repede survine o prima oprire pentru tras apa dintr-o baltoaca
coclita de lintita, motiv pentru calatori de-a se dezmorti ciugulind zmeura pe
taluzuri. Plecam în suierat zglobiu - vitejesc în timp ce jerbe de scîntei, miniaturale
focuri de artificii, se napustesc asupra noastra ciupindu-ne bratele, picioarele
sau, total nevinovate, aerisesc hanorace, bluze polartec etc.perforîndu-le ici,
colo. Prilej de amintiri... Minunate stîncariile aride, sau cu o fata îmbracata-n
molidis, ce strajuiesc malurile vaii obligînd verz-albastrele ape la întortocheri,
furisari repezite, remarcam chiar si o grota/nara partial colmatata cu busteni,
ramuri, anrocament. Superb Bardaul, initial vazut dinspre Baita, abia apoi,
în amontele p. Bardau, în impresionanta-i maretie. Nesatioasa, mica locomotiva
mai trage o gura de apa cristalina apoi, pufaind ca un bidiviu naravas, porneste
în sus. E 9, 30 dim. Mai continuam pîna la Suliguli unde ajungem la 10 h (30 km
în-4 ore, oricum sîntem în vacanta, arhaismele tehnice îsi au farmecul lor, nu-i
asa?)
Dam sa coborîm, eu chiar reusesc dar garnitura s-a pus deja-n milscare desi anuntasem
conductorul asupra intentiei noastre. Apuc un rucsac, al doilea se prabuseste
lînga terasament, o scara-l agata frîngînd cadrul din dural, colegul sare acrobatic,
face o tumba... Frumos, promitator debut. Garnitura se pierde-n zare, spre Faina.
Ne regrupam în timp ce politistii de frontiera privesc stupefiati descinderea
noastra turistic-atipica. Fiind anuntati, posedînd documente în regula, sînt
deosebit de amabili, gata sa ne însoteasca în tura noastra montana. La 10, 20
o pornim în amontele p. Suligu pe drumul de TAF care, pur teoretic, atinge vf. Suligu
adica frontiera. În 20 min. poposim, împreuna cu doi politisti de frontiera si
doi adolescenti, amicii lor aflati în vacanta, la borvizul Suligu, feruginos,
sifonat, placut, cu o ampla deversare ruginie aducînd a halda de steril. Lasam
spre dreapta doua variante drum TAF, un piept stîncos calcaros si p. Suligu Mare
apoi o varianta drum TAF si p. Suligu Mic la stînga, continuam spre înainte iar
la un moment dat suim la dreapta un taluz continuînd pe o superba poteca, vechiul
drum al granicerilor, succesiune de serpentine printr-un codru de fag, molid
si brad. E cald, bagajele sînt foarte grele, umerii dezvatati de poveri. Dupa
primele curbe politistii de frontiera ne indica spre S-SV vf. Mihoaia. Nu reusim
sa-l identificam pe vreo harta, pîna la urma ma întreb daca nu e cumva o continuare
a crestei alpine Toroiaga-Tiganului spre vest. La 13, 40 h poposim sub vf. Suligu,
la stîna Mutarea. Scurt popas la izvorul-valau, fotografii spre vf. Novicioru-Tiganu-Toroiaga
dar si spre citadela stranie, din calcare crestate, a Suligului sau/si în continuare
spre vest, adica spre Lutoasa(borna 470) si, mai în adîncime, spre Bardau (Pietrosul
Maramuresului).
Continuam spre vf. Suligu (borna 480), poposim putin dupa care continuam acompaniati
de simpatica echipa spre Muntele Faina. Ucraina, de la vf. Hoverla la Pop Ivan
de CernoGora cerne nori negri, a furtuna si ploaie. Incredibil de repede ne ajung
primii stropi razleti. Deplasarea pe fîsia româneasca e aproape imposibila, afinele,
mai ales cele poliedrice, scunde, alpine dar si zmeura din belsug îndulcesc calvarul
incipient. Unii îsi pun pelerina, eu amîn decizia sperînd în efemeritatea fenomenului.
Gresesc. Sînt murat în curînd. Apropiata stîna Faina se dovedeste a fi de fapt
la 21/2 ore de vf. Suligu, fîsia suie/coboara, politistii de frontiera români
ne scutesc pe alocuri de naturalele obstacole ocolind prudent spre banda vecinilor,
curata, întretinuta, acompaniata de un carosabil gen forestier, excelent. Contrastul
e izbitor, graitor. Ploaia a udat vegetatia ierboasa care depaseste uneori 65-80
cm, solul a devenit alunecos, poteca inexistenta, abrupta...capcana. La 17, 30 h,
deviind din frontiera spre interior cîteva sute de metri, atingem stîna Faina,
parasita în urma cu vreo sapt. Spre nord e strajuita de ciudate stîncarii ce amintesc
de 12 Apostoli -Calimani. Politistii care ne-au însotit atîta rapid un foc în
coliba pustie, afumata. Încearca sa se zvînte cît de cît înainte de-a coborî,
aprox. 21/2 ore pîna la statia CFF Faina si de acolo, în aprox. 15 min. la Pichetul
Suligu. Îi admiram prajindu-si felii de pîine pe un cîrlig de sîrma. Dupa vreo
jumatate de ora ne luam ramas bun de la ei si tinerii ce-i însoteau de placere.
Nu trece un sfert de ceas si o alta aversa teribila se abate asupra muntelui.
Ne gîndim la bietii de ei, surprinsi pe drumul forestier abrupt, descoperit... Vîntul
se arunca asupra colibei, îi violeaza crapaturile dinre bîrne, suiera, mugeste
turbat în timp ce valurile succesive de ploaie matura pajistea alpina cu iz histrionic
, de vite, capre si oi.
Pun primusul sovietic în functie si cina delicioasa e gata în cîteva minute apoi
, dupa ce ne atîrnam la zvîntat lucrusoarele plouate, pregatim priciul pentru
culcare. Laptoase neguri fotogenice se pogoara asupra p. Faina, Macîrlau, Mihoaia
si v. Vaser eliberînd doar Novicioru-Tiganului-Toroiaga iar la ora 20 sîntem în
sacii de dormit.
Duminica -10 aug.
Noapte agitata, cu rafale intense de vînt si cîteva reprize de averse dar si
cu luna hlizindu-se cocheta dintre nori, undeva deasupra Toroiagai. Dimineata
ciripitul vesel de pasarele ne vesteste vreme buna apoi o gheonoaie bate ritmic
toaca în acoperisul colibei. Ies la 6, 00 h pentru a admira zorii de zi, rasaritul
soarelui (6, 45 h) animînd versantii muntilor de dincolo de Vaser, albele neguri
groase, plutinde deasupra vailor, pîraielor, punînd în valoare verdele tonic
al fagetului dar mai ales pe cel al coniferelor dominante.
Fac o îmbaiere purificator-reconfortanta la apropiatul izvor-pîrîias, afluent
al p. Fîina, trag un suis scurt dupa un buchetel de cimbrisor parfumat menit
sa substituie patrunjelul lipsa, mai culeg o mînatarca adaugînd-o celor din
ziua precedenta apoi, decisi sa facem o zi pauza pentru uscare echipament,
pun primusul în functie si prepar o ciulama de ciuperci. Fiindca de regula
n-am stare, ma apuc sa igienizez stîna, sa matur batatura cu un somoiog de molid
, sa decorez afumatura peretilor cu ramurici de cetina, priciul cu frunze crude
de stevie, totul, subit, arata altfel, pregatit parca pentru o reeditare de
Nunta a Zamfirei. În rest plaja printre frecventele acoperiri /degajari ale
cerului si rafalele subite de vînt. Seara, pentru a ucide timpul, facem un mic
foc de tabara, prajim ciobaneste slana cu ceapa si pita, coacem cartofi în
spuza apoi, cuminti, dupa ora 19, ne pregatim de înoptare în timp ce caravele
de nori sînt adunate de la SV spre NE de vînt. Nimeni nu ne-a deranjat peste
zi. Doar departe,în vale, o drujba bocise moartea vreunui falnic arbore.
Luni - 11 aug.
Alta noapte cu rafale intense, fara ploaie, dimineata noroasa spre S-SE,
senina spre NE. Plecam spre vf. Faina (borna 490) la ora 9, suim tangent dinspre
stîna la stînga, atingem fîsia înierbata, cu tufe bogate-n zmeura dar si numeroase
cioate, obstacole, suisuri, coborîsuri...flori, dominînd Lumînarica pamîntului.
În dreptul bornelor 493-4, spre dreapta, delimitînd zona nordica a unor frumoase
poieni alpine, observîm doua tausoare nivale, partial colmatate. Continuam
în ritm sustinut, cu toate ca rucsacii sînt la fel de grei ca la plecare, spre
Stevioara (borna 507). Îmi imaginasem ca Stevioara e un vîrf, cînd colo e
o sa ampla în care fîsia ucraineana, frumos degajata în molidis, acompaniaza
extrem de aproape drumul lor graniceresc, excelent. Nici urma de vreun izvor,
avem însa rezerve de apa suficiente. Suim din greu, tentati de fîsia vecinilor
, ratiunea domina însa, nu avem nevoie de complicatii. Drumul lor e bordat
cu o fantastica esarfa roz-violacee de melifera Zburatoare. Cocosi de munte
ne încînta, dupa ce initial ne sperie cu fîlfîitul si zborul lor greoi, precipitat.
Pe alocuri, la alta scara sonora, mierle, sturzi, gaite, corbi ne atrag atentia
ascunzîndu-se de noi. Pe alocuri mai dam de hribe robuste, veritabile delicatese
pentru viitoarele cine. La ora 11, 45 depasim bornele 496-7 trecînd prin culoarul
ierbos, excelent adapost pentru parsivele vipere, ca norocul avem pantaloni
lungi, tibii/glezne protejate. Bornele 497-8 sînt cazute, la 498 remarcam baltiri
-scaldatori de mistreti si cerbi, zona aduce a turbarie si fost tau nival.
Atingem borna 499 la ora 13. De aici suim spre borna 501 deviind usor stînga
, observînd ca frontiera aici e o creasta semeata, calcaroasa, cu un abrupt
sudic, o stîna postata strategic pe un picior dominat de un foisor calcaros,
depasim o pajiste împînzita de mirifice flori, albastrul pal sau violetul dominînd
, îndemnînd la imortalizare, apoi jungem pe vf. Lostun (borna 502). În dreapta
, mai jos cu aprox. 2-300 m, se contureaza serpuirea drumului de TAF ce acompaniaza
p. Lostun spre întîlnirea cu Vaserul. Un cioban doarme dus alaturi de-o vaca
rumegînd plictisita. Purtam un dialog haulit si astfel mi se confirma ca sîntem
pe Lostun. Nu ne permitem ragazuri, vremea e incerta, capricioasa, altfel excelenta
turismului alpin. Atingem borna 503 dupa 5 ore de mers iar înseuarea Stevioara
la ora 15, 15. De aici suim sustinut spre golul alpin atins la borna 513 iar
la ora 16, 20 ajungem în perimetrul bornei 514unde remarc spre adîncimea sud
vestica o pajiste ampla protejata pe ambele parti de un molidis protector. O
iau într-acolo, observ amplasamentul unei vechi, acum inexistente stîne, un
bolovanis, stevie grasa si un lan de Barba mosului, semn ca trebuie sa existe
izvoare. Banuiala adeverita cînd dam peste cîteva pîrîiase. Punem tabara în
rafalele reci de vînt si sub amenintarea unei iminente averse finalizata, spre
noroculs nostru, doar cu cîteva picaturi razlete. Primusul, protejat cu tot
felul de boarfe, duduie repede iar fulgii de fasole cu ciuperci si cîrnati
de casa ne stîmpara foamea iar sucul natural de fructe exotice ne rehidrateaza
. Peste zi doar afinele, zmeura, rahatul cu arome de fructe sau stafidele si
apa de izvor ne sustin efortul, deloc neglijabil. Înainte de ora 19 sîntem în
sacii de dormit, pregatiti pentru somn. Adormim repede, în susur de pîraie.
Marti-12 aug.
Dimineata generalizat înorata Un cîrd vesel de forfecute asalteaza vîrfurile
molizilor despuind conurile rosii-verzi de abil ascunsele, minsucule seminte
, urmeaza un veritabil bombardament asupra corturilor asesonat cu un grav croncanit
de corbi lenesi ce-si leapada penele negre printre tufele de afin. Adunam tabara
cu multa retinere, înfricosati de ideea ca în cîteva minute aversa, daca nu
furtuna, va porni asupra-ne. Plecam la 8, 50 cautînd, printre lucrarile genistice
obsedante, lacase de tragere, transee, adaposturi înierbate, sapate de bietii
soldati la 1914-18, borna cu nr. 515, adica debutul lungului culoar decupat
de ucrainieni, nu si de catre ai nostri, în marea de jnepenis impenetrabil ce
defineste Comanu Mare. Deplasarea o facem pe un covor gros de muschi, mascînd
perverse radacini sinuoase de jneapan, în care picioarele se afunda precum
în nisipuri miscatoare, frica întîlnirii unei patrule ucrainiene e terifianta,
aici nu ai unde sa evadezi spre interior. Pe la borna 519 batul telescopic mi
se înfige în solul turbos aprox. 45 cm, ma împiedic, cad, batul se face arc
apoi duraluminiul cedeaza pocnind sec. Am ramas doar cu un bat iar vegetatia
ierboasa, salas ideal pentru gusteri, vipere, soareci de cîmp... pare mai densa
si mai înalta decît oriunde, finalul turei e tare departe. La borna 519 ajungem
la ora 10, în preajma bornei 520 lucrarile genistice vechi par si mai ample,
de aici vor fi tot mai frecvente, ca si sarma ghimpata ruginita diabolic pitita
sub vegetatia exuberanta. Atingem borna 521 la ora 10, 30, spre S-SV se observa
preluca verde-masa de biliard, cu stînele de pe Comanu Mic-Naclad. Dupa borna
524 pîna la 526 suim prin culoar de jnepenis vf. Comanu Mare pe care-l atingem
la ora 12, 00. Sîrma ghimpata, transee, lacase tragere, totul trimitînd la acea
dramatica, prima conflagratie mondiala. Anterior speriaseram involuntar trei
cocosi de munte, ce ciuguleau fructe parfumate de ienupar, sau afine, în fîsia
frontaliera. În dreptul bornei 522, spre interior, la sud, e Muntele Rotundu
(1442 m) iar în dreptul bornei 523, de asemeni spre adîncime, Piatra Arsa(
1432 m), peste Vaser tronînd semete crestele Tiganului-Toroiaga-Gîliu. Nici
vorba de veo poteca pîna acum, cel mult urmele unduirii ierbii înalte spre un
sens sau altul, dupa trecerea rara a granicerilor. Din loc în loc, spre adîncimea
româneasca, dam peste acele borne de fonta din 1927, româno-ceho-poloneze.
O vipera ucisa de graniceri apare pe vf. Comanu Mare iar la borna 528 speriu
alt cocos de munte, cu pîntec rugiuniu-brun amintind ca alura si marime de
o curca bronzata matura. La ora 13 ajungem la Komanovo, un fel de Stonhenge,
de fapt o impresionanta citadela/stîncarie gresoasa numita de politistii de
frontiera Baltagul. Pîna aici rocile conglomerate caracterizasera zona frontaliera.
De la borna 531 atinsa la ora, 13, 40 h se deschide o noua perspectiva spre
stînele Comanului, la est, dupa o adînca înseuare, fîsia continuînd spre creasta
Ingnatesei marcata pe la mijloc de o solitara formatiune stîncoasa poreclita
de politistii de frontiera Depozitul de munitie, capatul estic al Ignatesei
ca si versantul nord-vestic fiind arid, abrupt, stîncos, impresionant. Noi coborîm
abrupt la o sa cu pîrîias, obîrsia p. Munceii Albi, la nici 3 m, e borna 532
, pe contrapanta. Vremea pare a se schimba, evaluam ca am mai avea nevoie minim
de 12 ore pentru a ajunge la obîrsia p. Tibau si apoi altele 12-14 pentru a reveni
prin Balasîna-Jupania-Prislopul Cataramei în v. Vaserului. Decidem sa scurtam
parcursul, urmeaza o tatonare în cautarea potecii sugerate pe harta topo 1948-9
iar dupa 45 min. de insucces, evadarea plina de sperante spre avalul p. Munceii
Albi. La început traversam o lunca nu mai lata de 1-3 m, mocirloasa, cu albia
afunda ca un sant, de aprox. 70-85 cm, bolovanoasa, umbrita pe de laturi de
jnepenis bogat, viguros. Uneori iesim din albie pentru a parcurge cel mult
3-5 m pe malurile degajate de jnepeni, sperînd sa atingem molidisul matur,
sperat mai prietenos, dam de o urma de bocanc, poate o fi fost vreun braconier
sau infractor stiutor al potecilor nevazute, urmeaza calcare, praguri, o prima
cascada, de cel mult 3 m, oblic-umeda, depasita cu riscuri prin dreapta, viperele
pot pîndi de-ori unde, sus se înoreaza, seara vine, niet repere, niet poteca
, genunchii tremura tatonînd, cedeaza, se torsioneaza dureros, urmeaza o rostogolire
, rucsacul se învalmaseste peste trupul-vierme nevolnic... Doamne fereste aici
de-o luxatie sau fractura! La dreapta apare o poteca abrupt-tangenta de oi.
O fi salvarea noastra? O urmam, inutil, urca, se pierde-n molidisul virgin,
ostil, continuam tangent stînga, spre sud, evitam cu greu din ce în ce mai
frecventele doborîturi de vînt, ragaliile, coborîm un picior abrupt-sistos-umed
spre albie, o traversam, suim contrapanta din stînga sperînd sa dam în parchet
defrisat si drum de TAF, ajungînd însa într-un deset, silvic haos, un prag
abrupt, atent coborît, dînd într-un recent spalat de torente vîlcel cu aspect
de poteca de oi, coborîm, dam de o buza accidentat-abrupta ca o sarpanta sau
halda presarata cu calcare si conglomerate, în dreapta p. Munceii Albi taie
turnurile-santinele de calcar pentru a iesi la lumina, aprox. 150 m amonte de
capatul drumului forestier. E ora 17 cînd dam de liman, spalîndu-ne, dlelectîndu-ne
cu fragute, oblojindu-ne juliturile. Purcedem repejor la vale, întîlnim un
atelaj, un muncitor forestier însotit de un politist de frontiera-n civil.
Pe stînga vaii, acolo unde drumul de TAF se ramifica suind spre versantul sud
vestic al Ignatesei, remarcam o cabana silvica în stare aprox.buna dar fara
ferestre. Cochetam prea putin cu ideea unui refugiu nocturn aici dupa care continuam
la vale si dupa aprox. 30 min. atingem v. Vaser în dreptul pichetului graniceresc
de la Izvorul Boului, din stînga coboara un alt drum de TAF.Îi dam bice la
vale iar la ora 18, 00 atingem platoul de la Pichetul Comanu Mare unde, dupa
legitimare cerem drept de campare pe malul stîng al Vaserului în timp ce, apusul
de soare se consuma grandios deasupra vf. Bardau. Primusul duduie iar cina din
fulgi de cartofi cu ciuperci & carne de porc ne rascoleste narile, poftele.
Cinam, ne îmbaiem în Vaser, la ora 19 am disparut frînti în sacii de dormit.
Valea vuieste la dreapta noastra pravalita la max. 50 m amonte peste un prag
din bîrne recent amenajat. Muncitori forestieri coboara, ciobani suie spre
nevazutele lor stîne.
Miercuri-13 aug.
Cu o zi înainte presupusa pauza pt.recuperare. La 7, 00 dim. o pîcla lenticular-fotogenica
apare la rasarit pe Bardau. Adunam tabara si plecam la 10, 30 spre aval v. Vaser.
La Catarama, dincolo de malul stîng al Vaserului apare un drum auto forestier
venind dinspre E-SE, dinspre Pasul Prislop-Fîntîna Stanchii-Balasina-Jupania-Prislopul
Cataramei realizînd legatura auto cu Borsa si Baia Borsa, continuînd pe malul
stîng pîna la Ivascoaia. Nu peste mult dam de cabanele IPEG -Ivascoaia, imense
spatii nu doar ipotetic facil amenajabile pentru cazarea a 50-100 turisti. Sînt
pustii, sinistre, în curs de tipica devastare, una cu o frumoasa ornamentatie
de piatra a fundatiei si fatadei frontale, la dreapta liniei CFF un fost grup
social-bucatarie faiantate, magazii, beciuri lasate-n paragina. Oare ce popor
îsi mai permite astfel de risipe? Un minim investitional nu numai ca ar salva
acest obiectiv ci l-ar consacra turismului (inter) national. Din fericire cu
totul altfel stau lucrurile la Pichetul Ivascoaia, mai mult o zona de agrement-recuperare
pentru personalul politiei de frontiera. Apreciem ordinea, curatenia, cele cîteva
casute de vacanta cochete, (vilegia) turistii veniti cu lubenita si berea la
refrigerat în pîrîias. Clar, amenajarile nu sînt destinate turismului de masa
dar decît a lasa prada neglijentei niste investitii... Mai jos dam de p. Stevioara
venind din dreapta, acompaniat amonte mal drept, o bucata de vreme, de linia
CFF. La ora 12, 05 h ajungem în zona turistica si statia CFF Valea Babii. Altfel
de cabanute, tip camping, goale, o casa cu fresce patriotard-istorice, de la
Bogdan si Dragos plus legendarul zimbru, apoi Mircea, Stefan, tripleta martirilor
Horia, Closca si Crisan, un patetic Balcescu si în fine, un angelizat-demiurgic
Eminescu, dotat de ingeniosii turisti vremelnici cu un batos stremeleac învîrtosat
în tehnica grafitti scrijelita cu brisca. Deasupra, pe un picior de deal de la
poalele molidisului, o frumoasa cabana silvica accesibila pe poteca în trepte
flancata de scorusi cu ciorchini rubinii, o pajiste de un verde tonic înviorata
de o tufa de soc cu ciorchini de asemeni rubinii. Cazati cîtiva tineri turisti
care nu se încumeta la mai mult de o plimbare spre Îvascoaia-Comanu. De aici
se vede pentru prima oara din Vaser Piatra Arsa (1432 m), stîncarii calcaroase
impresionante situate vizavi de caldarea nordica a Toroiagai, respectiv deversarea
p. Macîrlau în Vaser). La 12, 30 ajungem la confluenta p. Stevioara cu v. Vaser
, loc marcat de un pod frumos, alb, si o plaja considerabila dar si de o perspectiva
frumoasa spre amontele pîrîului cu obîrsie nordica. Doi tineri ciobani cu alura
monumental-dacica, abia coborîti de la stîna Naclad cu un cal muntenesc, cu
sa de samar, saci cu casi si urda plus altii cu faina de mamaliga/abrac pentru
cal, asteapta toropiti de soare sosirea trenului forestier pentru a expedia
la vale pretioasa marfa. Aici linia îngusta CFF suie amonte p. Stevioara o bucata
vreme. Noi continuam spre Macîrlau, cu o cabana clasica, ordonata ca si curtea/pajistea
din jur unde un cocon si o cocoana scumpa atîrna pe gardul din bîrne întingîndu-se
dupa ciorchinii scorusilor salbatici ornamentali. Imediat dupa, dam peste doi
tineri turisti straini ce înoptasera-n cort, ma întretin cu ei, le dau cîteva
info utile, ei ramîn sa-si adune tabara pentru a se întoarce-n Viseu de Sus
cu trenul de-amiazazi.
Aud trenul gîfîind în timp ce îndeamna în susul Vaserului, îl pîndesc si imortalizez
în timp ce scapa-n lumina orbitoare a amiezei din tunelul verde vegetal apoi,
aud la stînga o prabusire de ape, e haitul stravechi de la Macîrlau imortalizat
într-un iunie din urma cu 4-5 ani chiar din vale. Cobor malul abrupt precaut. Ca
norocul! La umbra, printre bolovani întunecati, surprind tarîtura viperei maroniu-negre
, cu acel superb desen geometric dorsal amintind de scoartele oltenesti si picturile
lui Tuculescu. Ciudat, e chiar pe unicul traseu urmabil pentru a ajunge la albie
si a cadra caderea de apa. Simt un fior furnicîndu-mi spinarea, nu mi-e frica
dar instinctul de conservare ma determina la precautie, opresc coborîrea, cadrez
aiurea, clic...ineficient. Revin la linia CFF în timp ce reptila se disimuleaza
în peisaj peregatind vreo ambuscada, unica sansa a supravietuirii, perpetuarii
speciei sale. Atingem în cîteva minute zona larga, podul CFF si devierea spre
Macîrlau a liniei forestiere, la locul deversarii pîrîului cu acelasi nume
în Vaserul din ce în ce mai mare, frumos, impresionant. Doua gazde ce-si asteapta
rîndul la brînza suie sub vf. Tiganului, spre stîna Miraj. E deja foarte cald
cînd, trecînd pe lînga o uriasa rampa cu busteni impresionanti de brad si molid
, ne îndreptam spre tinta noastra, Toroiaga-Tiganului. Zmeurisul încarcat de
roada da sa cada-n drumul forestier. Uriase gîze antenate ca niste martieni
se solarizeaza pe trunchiurile scorojite amintind de fantasticele filme ale
lui St. Spielberg. Cum sa nu le fotografiezi? Dupa vreo 35-45 min. si cîteva
degustari de reci izvoare -ciurgaua amenajate pe stînga drumului forestier,
pe alocuri maturat de viituri aproape-n totalitate, ajungem la o deviere dreapta
în amontele unuia din cei trei afluenti ai p. Macîrlau. Un cablu de forta roz
ma induce în eroare facîndu-ma sa cred ca înspre acolo e fostul santier de prospectare
IPEG. Eroare. De fapt aici se întîlnesc trei fire de pîraie, unul cu obîrsia
sub nord Gîliu, cel central ce trece pe lînga santier IPEG, cu izvoare în caldarea
nordica a Toroiagai si al treilea, vestic, cu obîrsia între Toroiaga-Tiganului
. Suim o bucata de drum, remarcam un drum de TAF spiralîndu-se vertiginos la
dreapta-n sus dar încercam, conf. hartii Wassertal, spre înainte, cautînd cele
doua drumuri ed TAF care ar duce-n Toroiaga pe un picior nordic. Aiurea. Renuntam,
revenim la drumul de TAF pe care suim, ca norocul putîndu-ne umezi si racori
în apa scursa dintr-un pîrîias în lungul carosabilului. Doua variante se desprind
la un moment dat spre dreapta, aparent pe curba de nivel nord-vestica. Noi continuam
spre V-SV si imediat vedem cabanuta ridicata-n 1973 (conf.baci stîna) în poienita
Miraj, la 3-400 m nord de saua Toroiaga-Tiganului. Abia acum dam peste marcajul
banda orizontala alba apoi de stîna Miraj mizerbila, cîrpita tiganeste cu panouri
de tabla, cu casi spînzurînd în strecuri sur-întunecate... Cas nu se vinde dar...insistînd
îl poti cumpara mai scump ca-n Viseu de Sus sau Baia Mare. Deh, marketing mîrlanesc
! Pare a se schimba vremea, rafalele de vînt violente aduna nebulozitatea, îmi
aduc aminte de ciurgaul cu valau si de poteca ce suie tangent spre cabanuta
urnita de ani/vremi din Miraj. Facem provizii de apa apoi coborîm spre larga
poiana protejata spre SV de un brîu de conifere, spre S de saua Tiganului (1736
m)-Toroiaga iar la SE de vf. Toroiaga((1930 m) -Gîliu. Ciulini teposi, stevie
si greu gasibil un loc orizontal pentru cort. Frumoasa dupa amiaza. E ora 16, 30
cînd, cu destula, dificultate din pricina intensificarilor de vînt, instalam
corturile tragînd ocheade nordice amplului arc de cerc frontalier strabatut
în zilele dinainte, de la Suligu-Lostun pîna spre Comanu Mare-Ignateasca, deslusind
stîncariile pitoresti Baltagul si Depozitul de munitie iar în plan mai apropiat
, alb-argintiul Pietrei Arse. Pun primusul la treaba protejat de lespezi si
apoi, pe cînd vîntul pare ca înebuneste, de un izolir. Meniu variat, de la supa
de pasare cu fidelute la pure de cartofi cu friptura picanta de porc. Nu mai
stam sa admiram apusul, e rece si vîntul tembel. Noaptea 3-4 efemere averse
cu intensificari de vînt tulbura linistea generala subliniata de soapta molidisului
si pîraielor nordice. Haulitul ciobanilor ce aduna vitele din vîlcele cu iarba
mustinda, dangatul clopotelor, droangelor si clinchetul clopoteilor confera
serii un poetic realmente pastoral, absolut deloc desuet.
Joi-14 aug.
Înainte de 6 dim. remarc o hemoragie a zarilor estice, deasupra Comanului Mare-Ignatesei
, imediat razele se disperseaza radial, în uriesesc evantai, spre cerul cu stratificari
nebuloase orizontale. Treptat demiurgul pune de-un peisaj renascentist apoteotic
demn de Tizian. Trag un clic apoi, pe cînd discul de foc irumpe din masa noroasa
pentru a se lansa în diurn-multimilenara-i escapada generatoare de viata, un
altul. Imediat dupa, soarele începe sa mîngîie grijuliu-parinteste crestetele
Gîliului si Toroiagai evidentiind abruptul versantilor drapati în catifea verde
întunecata, taiati de cîteva jgheaburi de avalanse, pîngariti de sur-albastrul
celor cîtorva halde ale galeriilor de prospectare abandonate, în curs de închidere
ce amintesc, la alta scara, de noroiosii vulcani de la Berca-Buzau. Pîna aici
no signal Connex GSM. Dubios de placut si cald la ora 6, 40. Ar fi cazul sa auzim
ce-i pe-acasa, asadar între ora 7-8, 45 facem un rapid tur/retur spre vf. Tiganului.
Abia plecam într-acolo ca dau peste doua tinere mînatarci iar la izvor-valau
de o tufa de rododendron înflorita a doua oara în acest ciudat an. Maxima rasplata
parfumul ciclamenei flori pentru un turist bolnav de munte. Cinci mameloane
ca toti atîtia apostoli, din care trei cocoase, aproape egale, definesc vf. Tiganului
, o înseuata spinare dispusa vest-est, legata printr-o sa sudica si un picior
abrupt de Toroiaga. Pajiste alpina cu afinis, merisoare, tîrsa ruginite de vînturile
aspre. No signal. De vina e un picior sudic al Toroiagai, de legatura între
Toroiaga Militara de Toroiaga Miniera, ce se interpune între Tiganului si Borsa
oras. Pacat! Am putea încerca o ascensiune pe vf. Toroiaga, asta presupunînd
tur/retur 21/2 ore dar...nici de acolo nu e sigur ca ar fi semnal. Spre sud-vest
Novicioru îsi prezinta frizura stîncos punk-ista, sub noi o stîna, la dreapta
, pitita-n subsuoara protectoare a muntelui o alta. Coborîm pentru mic dejun
si plaja pîna la ora 11 cînd soarele plezneste nemilos trupurile încingîndu-le,
asudîndu-le. Ne-ar tenta deplasare spre Faina pe un alt traseu dar nu dam peste
baci nici peste acele sumare, atît de aleatorii benzi albe si fiindca hazardarea
prin molidis/plantatii sau salbatice pîraie nu ne îmbie, coborîm sinuosul drum
de TAF folosit acum de noi pentru a treia oara. Într-o ora sîntem sub santierul
IPEG, în albia p. Macarlau, în alta jumatate de ora la podul peste Vaser de unde
continuam aval. Primul pîrîu ivit la stînga e Miraj, statia CFF cu acelasi
nume e putin mai în jos, ordonata, cu o îngrijita pepiniera silvica, urmeaza
din dreapta p. Lostun si o statie CFF cu acelasi nume, un drum de TAF, remarcat
de noi din frontiera, suie abrupt spre nord fara a atinge însa frontiera româno-ucraineana
(asa cum se arata pe harta Wassertal). Ceva mai jos, spre stînga, doua trunchiuri
de molid sar Vaserul, pe malul stîng, pe un arin tînar, marcat cu vopsea alba
apare o sageata spre sud si mentiunea Novicior. Un drum larg forestier acompaniaza
amonte p. Mihoaia pe malul caruia, conf. hartii, ar trebui sa fie borcutul.
Pornim într-acolo, întîlnim doi nemti cu aspect de anacronici hippies sau gipsies
din aia cu vase, tîrgmureseni, cu clopuri negre... Au o harta veche a Maramuresului
prea putin utila, vaga. Nu au remarcat borcutul. Suim pe drum aprox. 1-1, 5
km apoi, dupa o curba stînga, în dreptul unui pod de beton, observ firul ruginiu
de apa minerala, facem dreapta aprox. 25-30 m ajungînd la fîntînita prin nimic,
cît de sumar, marcata, asta daca omitem vraful de gunoaie uitate de vilegiaturisti
si crestineasca cruce milostiv decupata cu brisca-n trupul unui, inutil sacrificat
astfel pe altarul ortodoxiei, tînar molid. Ne destrabalam deglutind pe rupte
apa minerala sifonata, rece gheata...usor laxativa, luam si o gustare fiindca
trecuse de ora 15. Dupa vreo 30 de minute o luam înapoi si ajungem repede la
celebra statie CFF Faina, cu cabana principala în binevenita renovare, cele
patru grupuri de casute-camping pustii, o pepiniera îngrijita, o pastravarie
din pacate dezafectata, un santier forestier marcat de TAF-uri, rampe de încarcare,
busteni. Spre nord, acompaniind p. Faina, suie drumul de TAF pîna aproape de stîna
care ne gazduise la 9-10 aug. Un mic grup parlamentar, bine aburit de briza
vaseriana sau morosene horinci, degusta peisajul prin firesc mijite pleoape
. E o forma de turism legislativ, de agrement si (necurate) afaceri, bazat pe
un reciproc schimb de experienta, în primul rînd gratuit (de fapt pe banii
contribuabilului -elector). Astfel de înalti oaspeti, frustrati de faptul
de-a nu fi recunoscuti si întîmpinati milog, cu osanale, au fireste însotitorii
lor, suita, cei cu logistica deloc modesta..., mijloc de transport si comunicare
la dispozitie. Imediat am prilejul unei bucurii, întîlnirea cu o veche cunostina,
un sef de ocol silvic ambil care ne propune sa înoptam, daca dorim, la statia
CFF si cabana Bardau. Noi campam ceva mai jos, pe malul drept al Vaserului,
putin mai jos de casutele pustii. Caut apa potabila, ar fi din p. Faina dar
e tulburata de TAF-uri, poluata de la stînele din amonte, o fîntîna e mai jos
de CFF Faina, pe dreapta, în final gasesc un izvor pe malul stîng al Vaserului.
Primusul duduie în timp ce supa cu galuste fierbe, urmeaza o delicatsa, ciuperci
cu ceapa, telemea si carne de porc. Ne plimbam pe la Cabana silvica-n renovare
surprinsi de totala lipsa a vreunui punct minimal de aprovizionare/alimentare
si informare, stiind ca înainte de '89 fiecare statie CFF avea propriul magazin
forestier, apreciez existenta unicului cos pentru gunoi debordant, sirul frumosilor
scorusi cu ciorchini pîrguiti, în plan secund sirul molizilor, ceva mai tîrziu
automotorul ce aduce turisti spre Comanu readucîndu-i la vale în nici un ceas
în care se amagesc ca ar fi vazut /cunoscut frumusetile vaii Vaserului (lipsa
posibilitatilor de cazare/alimentare justifica acest mod fugitiv, deloc productiv
turismului local, asta în timp ce la Ivascoaia-Macîrlau dotarile IPEG se fura
cu bucata si se ruineaza!). Un urias ciobanesc mioritic, fugit de la stîna
Naclad, si o mica potaie alba ne pazesc tabara latrînd aparent a pustiu în
noaptea calda, curtata de cîteva ploite jucause.
15 aug.- Adormirea Maicii Domnului /Sf. Maria
Dimineata cu cer noros generalizat. Vestea ca nu urca trenuletul RG Holz, fiind
o zi de mare sarbatoare, ne da peste cap intentiile de-a coborî în Viseu de
Sus si apoi de-a continua, macar o zi, vacanta pe Valea Vinului, la alt borcut
, eventual furînd cadre foto în Zipzerei. O femeie din statia CFF Faina ne spune
ca poate dupamniaza or sui, cu automotoru sau drezina, ceva domni, dar totul
e incert. Peste zi cad succesive averse-n efemere reprize. Zacem a recuperare,
atipim lenesi, vizitam pe rînd bisericuta evanghelica cocotata pe un picior
împadurit. Aflam ca în fiecare an, de Sf. Fecioara Maria, la 8 sept. suie aici
enoriasi zipzeri/nemti si un preot reformat care tine o slujba comemorativa
pentru cei cazuti eroic la 1916-17, unii înmormîntati în micutul tintirim marcat
cu o cruce alba de marmura. În cîteva rînduri, excesiv acutizatele simturi,
ne fac sa credem ca suie vreun trenulet. Minunea se produce pe la ora 16. E
automotorul care suie spre Ivascoaia un grup de turisti alesi care, sîmbata
ce vine, au o nunta cu dar la Viseu de Sus, urmînd a fi recuperati auto-turistic
peste Jupania-Catarama. Ne adunam în graba tabara fiindca mecanicul conductor
si ajutorul frînar ne promisesera ca revin la ora 18 apoi ne retragem spre statia
CFF Faina unde, amagindu-ne foamea cu biscuiti si apa de izvor, dialogam cu
un experimentat politist de frontiera de la Pichetul Suligu, de 16 ani lucrînd
în zona, la zi cu traficul ilegal de peste 800 de cabaline furate de ucrainieini
români din Novat de pe pasunile ucrainienilor de peste frontiera, de umilirea
, bataia trasa proprietarilor vîrstnici, însotiti de nepoti, de vînzarea în
tîrguri, de achizitia consecutiva de drujbe, gatere, TAF-uri, salbatica lor
capitalizare si apoi construirea de vile..., despre precaritatea reurselor financiare
ale administratiei locale careia-i este arondata paza frontierei, de nedegajarea
fîsiei si despre nemarcarea potecilor graniceresti, capriciile, fitele teribiliste
ale celor ce asigura transportul CFF, de autogospodarirea deliberat asumata
pentru a evita tentatiile unor mosi Teaca ai zilelor noastre, despre accidentele
forestiere si cele de transport fervoviar-forestier, despre distrugerea continua
a fostelor cabane si utilitati, risipa materialului lemnos, traficul ilegal
al acestuia etc. Automotorul apare abia la 19, 30, platforma de calatori e încarcata
cu sina miniereasca debitata, furata pentru a deservi ca armatura, conductorul
si frînarul au ochi bubalini, injectati de alcool, ne revînd, mitico-balcanic
, bilete folosite a 50.000/persoana. Plecam remacînd ca frînarea o face în joaca
un adolescent, fiul unuia din cei ce conduc masinaria Viseu Forest considerata
bun propriu. Admiram fara prea mult entuziasm înserarea, derularea defileului
, constienti ca nu vom mai putea gasi noaptea loc de campare în Valea Vinului.
Oprim la Bardau pentru ca mecanicul si frînarul sa mai bea, cu unii abia transportati
din amonte, horinca, mai bine de 35 minute apoi continuam spre Cozia unde survine
o alta pauza de baut, minim 45 min., la revenire aburindu-ne ca a deraiat mai
jos o drezina. Continuam firesc enervati, admirînd luminitele reflectate-n
apele Vaserului din noaptea tot mai cuprinzatoare. O alta oprire, marche arriere
aprox. 1 km, urmeaza un ciudat dialog de pe un mal pe altul, ca-n filmele norealist
italiene sau bancurile cu olteni. Cica în scop caritabil, plecam dupa mai
bine de 25 min. admonestati de sefii trenului pentru vina de-a fi în concediu,
venind de la distractie. Ei care furau sina, beau ca porcii conducînd garnitura
iresponsabil, inclusiv fiul frînar adolescent, se considera frustrati, în serviciu,
deservindu-ne. Orice argumentatie mi se pare neavenita. În urma cu vreo 4-5
ani, un grup de medici americani ce suiau cu o drezina VW pe Vaser se intrebase
cine acorda OK-ul tehnic pentru astfel de mijloace rudimentare/incerte, destinate
transportului de persoane. Dovada lispa mioriticului balcanic la americani.
Mare pacoste!
Mai oprim o data la Valea Scradei pentru descarcarea-n curte a sinei furate,
pornim dupa alte 25 minute si ajungem la CFF Viseu de Sus la 23, 10 h, reusind
performanta parcurgerii a 32 km în 3, 40 h (facusem pe jos distanta în 6 ore
altadata!). Un tip si-o tipa, beti pleazna, dorm printre buruieni si urzici
în santul din stînga dupa omagierea, în felul lor, a Neprihanitei Maria. Recuperam
masina de la fam. Ciolpan. Bucurie, pana la roata stînga spate. Nu e chiar o
bagatela sa pui roata de rezerva-n bezna, pe un carosabil pietruit cu gropi
de 45-60 cm. O iau spre recent construita statie Petrom Viseu de Sus. Estetica,
bine aprovizionata si dotata cu civilizate utilitati. Umflu rezerva apoi o luam
spre Baia Mare. Multime de petrecareti, de toate vîrstele, mai ales tineri,
duduinde baruri, discoteci, incredibila animatie pietonala si rutiera nocturna
, conduc atent pentru a evita vreun aburit suit inconstient la volan.
Sîmbata -16 aug.
La ora 1, 50 h ajungem la Baia Mare, despartindu-ne dupa o saptamîna de turism
în Mtii Maramuresului si valea Vaserului, acceptînd resemnati ca exista cîteva
modalitati, tipuri & stiluri de turism românesc:
-guvernamental
-parlamentar
-vilegiaturistic, ceferistic, forestier sau auto
-primar, per peds, cu rucascul, bocancul si cortul
Primele doua de regula (aparent) gratuite, idilice prin eludarea deranjantelor
realitati. Noi preferam în continuare varianta ultima, unica ce-ti ofera nemijlocit
fata reala, pitoreasca, din ce în ce mai frecvent trista, deloc utopico-mioritica,
a peisajului montan românesc.
L. P. Goja