Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Terra mioritica - Turism pe frontiera în Mtii MM (III)

Bookmark and Share

Terra mioritica - Turism pe frontiera în Mtii MM (III)
Consemnare 17 aug.2003-08-17 Sincere multumiri Politiei de Frontiera Sighetu
Marmatiei, Viseu de Sus, Suliguli si Comanu
pt.deosebita solicitudine si amabilitate

Terra mioritica -Turism pe frontiera în Mtii MM (III)
v. Vaser-Suligu-Ignateasa -Toroiaga-Tiganul

Parcurs 8-16 aug.2003

Vineri -8 aug.
Plecam din B. Mare vineri d.m. la 18, 10 h echipati pt. aprox. o saptamîna înafara lumii dezlantuite. Am trecut pe la Politia de Frontiera Sighetu Marmatiei apoi cea din Viseu de Sus obtinînd avizul de acces în zona frontaliera, dupa ora 22 aciuindu-ne la fam. Perta în asteptarea diminetii de sîmbata, 9 aug., cînd urma sa ne îmbarcam în trenuletul ce avea sa ne duca amonte pe v. Vaser pîna la pichetul Suligu(Suliguli conf. zipzerilor viseuani).
Proiectul nostru ambitios presupunea parcurgerea ultimei zone a frontierei de nord vest, de la vf. Lutoasa/Suligu (vizavi, la ucrinieni situîndu-se vf. Civcin -1756 m) pîna la limita cu jud. Suceava, aprox. obîrsia p. Tibau-PrelucaCatelei , cu retur în v. Vaserului prin rezervatia Ciungii Balasînei-Jupania-Prislopu Cataramei sau peste vf. Gîliu-Toroiaga în aval p. Macîrlau.
Ma înarmasem cu o harta topo 1: 50.000 continînd date din 1948-9, o alta editata de OJT MM pre 1989 si una recenta, deosebit de estetica, Wassertal /2002, editata de un colectiv germano-helvetico-austriac sustinut de RG Holz Viseu de Sus.
Daca prima harta suferea de fireasca acuratete prin trecerea a mai bine de cinci decenii de la elaborare, cea a OJT Maramures de tipica lapidaritate, ultima , continînd cinci propuneri de trasee/circuite vaseriene, aveam sa constatam la fata locului, inducea turistii în eroare prin drumuri de TAF marcate pîna la fîsia frontierei, nenumirea vreunui munte/ vîrf sau stîne din lantul frontalier al M-tilor Maramuresului, marcarea iresponsabila a unor drumuri forestiere peste culmea Tiganului-Toroiaga sau zona accidentata, nordica a acestora, omiterea unor statii de tren forestier, numelor unor pîraie etc., harta în sine, ca si pre-marcajul empiric-linie alba-trebuind tratate condescendent drept, cel mult, intentie de proiect turistic.
Desi am stat de vorba cu politisti de frontiera sau muncitori forestieri cu decenii de activitate în zona n-am reusit sa identificam vf. Purul specificat pe harta OJT, vf. Comanu Mare & Ignateasa fiind inexplicabil omise.Întru cît conationalii nostri nu se îndeamna la realizarea unei harti turistice profesioniste, desi Mtii Maramuressului au fost recent declarati Parc National, nu avem decît sa speram, ca în cazul M-tilor Rodnei, Trascau etc. în aparitia unei harti Dimap unguresti, nemtesti sau poloneze spre fala noastra patriotica. Mai e o sansa , varianta polonezilor cu nostalgii similare vadimistilor nostri, cei ce cauta dupa harti de pe la 1850 fruntariile Poloniei Mari, gasind în schimb, din loc în loc, bornele din fonta plantate la 1927 pentru a demarca fosta granita ceho-polono-româna.
Din pacate din harta mea topo straveche îmi lipsea zona cuprinsa între bornele 492-522, adica aceea dinspre muntele Faina pîna la debutul Comanului Mare.
Sîmbata -9 aug.
Ora 4, 45 scularea apoi deplasarea si parcare la amabila fam. Ciolpan, continuarea spre CCF -RG Holz Company. La 6, 00 h îmbarcarea, cu bilet tur-retur obligatoriu (100.000 lei/persoana, compania nu accepta ca unii habauci tursitici vor sa iasa din valea Vaserului pe trasee alpine), într-o platforma/gondola aerisita. Trag un prim cadru cu pitoreasca locomotiva cu aburi. Nu cred sa fi fost mai mult de 10 C. Încep manevre de cuplare a vagonetilor, pentru transport busteni, care ne induc în eroare crezînd ca am plecat. Traim subit izul aventurii plecarilor în tabere estivale, amintirea puternicelor locomotive Malaxa pufaind din greu dinspre Timisul de Sus -Predeal spre Valea Prahovei...în timp ce ne apropiem de Valea Scradei, cu înghesuite gospodarii modeste dar ordonate si cochete, cu prispe umbrite de vita de vie, gradinite de zarzavat, fasole înflorita alb/rosu, meri, peri, pruni încarcati de rod. Vaserul e la stînga, din pacate spurcat cu halde /insule de rumegus, patru caroserii de Dacia 1300 flancînd malurile, încercînd probabil sa acrediteze ideea ca sînt, la o adica, chiar si transportoare amfibii. La 6, 45 h, spre stupoarea pasagerilor, parinti cu copii, adulti, muncitori forestieri etc., undele verzi smarald ale Vaserului purtau pe argintiile creste ale valurilor o flotila de pet-uri lansate amonte, de la vreun ABC sau bar non stop...opririle trenuletului sînt tot atît de frecvente si aleatorii ca la nunta (sau inmormîntare ?), criteriile de neînteles pentru cîrcotasii turisti.
Era frig de-abinelea pîna la 7, 50 h, la rasaritul soarelui în defileu. Lumea se înfofoleste, îsi pune un tricou, o patura, un sac de dormit, adolescenti scapati de ochiul de cerber al parintilor se încalzesc cu un fum de tigara sau o bere frapata natur. Admiram amenajarile recente ale cursului de apa, ruperi de panta pentru oxigenare, consolidari de maluri, linia ferata abia trecuta prin reparatie capitala. Destul de repede survine o prima oprire pentru tras apa dintr-o baltoaca coclita de lintita, motiv pentru calatori de-a se dezmorti ciugulind zmeura pe taluzuri. Plecam în suierat zglobiu - vitejesc în timp ce jerbe de scîntei, miniaturale focuri de artificii, se napustesc asupra noastra ciupindu-ne bratele, picioarele sau, total nevinovate, aerisesc hanorace, bluze polartec etc.perforîndu-le ici, colo. Prilej de amintiri... Minunate stîncariile aride, sau cu o fata îmbracata-n molidis, ce strajuiesc malurile vaii obligînd verz-albastrele ape la întortocheri, furisari repezite, remarcam chiar si o grota/nara partial colmatata cu busteni, ramuri, anrocament. Superb Bardaul, initial vazut dinspre Baita, abia apoi, în amontele p. Bardau, în impresionanta-i maretie. Nesatioasa, mica locomotiva mai trage o gura de apa cristalina apoi, pufaind ca un bidiviu naravas, porneste în sus. E 9, 30 dim. Mai continuam pîna la Suliguli unde ajungem la 10 h (30 km în-4 ore, oricum sîntem în vacanta, arhaismele tehnice îsi au farmecul lor, nu-i asa?)
Dam sa coborîm, eu chiar reusesc dar garnitura s-a pus deja-n milscare desi anuntasem conductorul asupra intentiei noastre. Apuc un rucsac, al doilea se prabuseste lînga terasament, o scara-l agata frîngînd cadrul din dural, colegul sare acrobatic, face o tumba... Frumos, promitator debut. Garnitura se pierde-n zare, spre Faina. Ne regrupam în timp ce politistii de frontiera privesc stupefiati descinderea noastra turistic-atipica. Fiind anuntati, posedînd documente în regula, sînt deosebit de amabili, gata sa ne însoteasca în tura noastra montana. La 10, 20 o pornim în amontele p. Suligu pe drumul de TAF care, pur teoretic, atinge vf. Suligu adica frontiera. În 20 min. poposim, împreuna cu doi politisti de frontiera si doi adolescenti, amicii lor aflati în vacanta, la borvizul Suligu, feruginos, sifonat, placut, cu o ampla deversare ruginie aducînd a halda de steril. Lasam spre dreapta doua variante drum TAF, un piept stîncos calcaros si p. Suligu Mare apoi o varianta drum TAF si p. Suligu Mic la stînga, continuam spre înainte iar la un moment dat suim la dreapta un taluz continuînd pe o superba poteca, vechiul drum al granicerilor, succesiune de serpentine printr-un codru de fag, molid si brad. E cald, bagajele sînt foarte grele, umerii dezvatati de poveri. Dupa primele curbe politistii de frontiera ne indica spre S-SV vf. Mihoaia. Nu reusim sa-l identificam pe vreo harta, pîna la urma ma întreb daca nu e cumva o continuare a crestei alpine Toroiaga-Tiganului spre vest. La 13, 40 h poposim sub vf. Suligu, la stîna Mutarea. Scurt popas la izvorul-valau, fotografii spre vf. Novicioru-Tiganu-Toroiaga dar si spre citadela stranie, din calcare crestate, a Suligului sau/si în continuare spre vest, adica spre Lutoasa(borna 470) si, mai în adîncime, spre Bardau (Pietrosul Maramuresului).
Continuam spre vf. Suligu (borna 480), poposim putin dupa care continuam acompaniati de simpatica echipa spre Muntele Faina. Ucraina, de la vf. Hoverla la Pop Ivan de CernoGora cerne nori negri, a furtuna si ploaie. Incredibil de repede ne ajung primii stropi razleti. Deplasarea pe fîsia româneasca e aproape imposibila, afinele, mai ales cele poliedrice, scunde, alpine dar si zmeura din belsug îndulcesc calvarul incipient. Unii îsi pun pelerina, eu amîn decizia sperînd în efemeritatea fenomenului. Gresesc. Sînt murat în curînd. Apropiata stîna Faina se dovedeste a fi de fapt la 21/2 ore de vf. Suligu, fîsia suie/coboara, politistii de frontiera români ne scutesc pe alocuri de naturalele obstacole ocolind prudent spre banda vecinilor, curata, întretinuta, acompaniata de un carosabil gen forestier, excelent. Contrastul e izbitor, graitor. Ploaia a udat vegetatia ierboasa care depaseste uneori 65-80 cm, solul a devenit alunecos, poteca inexistenta, abrupta...capcana. La 17, 30 h, deviind din frontiera spre interior cîteva sute de metri, atingem stîna Faina, parasita în urma cu vreo sapt. Spre nord e strajuita de ciudate stîncarii ce amintesc de 12 Apostoli -Calimani. Politistii care ne-au însotit atîta rapid un foc în coliba pustie, afumata. Încearca sa se zvînte cît de cît înainte de-a coborî, aprox. 21/2 ore pîna la statia CFF Faina si de acolo, în aprox. 15 min. la Pichetul Suligu. Îi admiram prajindu-si felii de pîine pe un cîrlig de sîrma. Dupa vreo jumatate de ora ne luam ramas bun de la ei si tinerii ce-i însoteau de placere. Nu trece un sfert de ceas si o alta aversa teribila se abate asupra muntelui. Ne gîndim la bietii de ei, surprinsi pe drumul forestier abrupt, descoperit... Vîntul se arunca asupra colibei, îi violeaza crapaturile dinre bîrne, suiera, mugeste turbat în timp ce valurile succesive de ploaie matura pajistea alpina cu iz histrionic , de vite, capre si oi.
Pun primusul sovietic în functie si cina delicioasa e gata în cîteva minute apoi , dupa ce ne atîrnam la zvîntat lucrusoarele plouate, pregatim priciul pentru culcare. Laptoase neguri fotogenice se pogoara asupra p. Faina, Macîrlau, Mihoaia si v. Vaser eliberînd doar Novicioru-Tiganului-Toroiaga iar la ora 20 sîntem în sacii de dormit.

Duminica -10 aug.
Noapte agitata, cu rafale intense de vînt si cîteva reprize de averse dar si cu luna hlizindu-se cocheta dintre nori, undeva deasupra Toroiagai. Dimineata ciripitul vesel de pasarele ne vesteste vreme buna apoi o gheonoaie bate ritmic toaca în acoperisul colibei. Ies la 6, 00 h pentru a admira zorii de zi, rasaritul soarelui (6, 45 h) animînd versantii muntilor de dincolo de Vaser, albele neguri groase, plutinde deasupra vailor, pîraielor, punînd în valoare verdele tonic al fagetului dar mai ales pe cel al coniferelor dominante.
Fac o îmbaiere purificator-reconfortanta la apropiatul izvor-pîrîias, afluent al p. Fîina, trag un suis scurt dupa un buchetel de cimbrisor parfumat menit sa substituie patrunjelul lipsa, mai culeg o mînatarca adaugînd-o celor din ziua precedenta apoi, decisi sa facem o zi pauza pentru uscare echipament, pun primusul în functie si prepar o ciulama de ciuperci. Fiindca de regula n-am stare, ma apuc sa igienizez stîna, sa matur batatura cu un somoiog de molid , sa decorez afumatura peretilor cu ramurici de cetina, priciul cu frunze crude de stevie, totul, subit, arata altfel, pregatit parca pentru o reeditare de Nunta a Zamfirei. În rest plaja printre frecventele acoperiri /degajari ale cerului si rafalele subite de vînt. Seara, pentru a ucide timpul, facem un mic foc de tabara, prajim ciobaneste slana cu ceapa si pita, coacem cartofi în spuza apoi, cuminti, dupa ora 19, ne pregatim de înoptare în timp ce caravele de nori sînt adunate de la SV spre NE de vînt. Nimeni nu ne-a deranjat peste zi. Doar departe,în vale, o drujba bocise moartea vreunui falnic arbore.
Luni - 11 aug.
Alta noapte cu rafale intense, fara ploaie, dimineata noroasa spre S-SE, senina spre NE. Plecam spre vf. Faina (borna 490) la ora 9, suim tangent dinspre stîna la stînga, atingem fîsia înierbata, cu tufe bogate-n zmeura dar si numeroase cioate, obstacole, suisuri, coborîsuri...flori, dominînd Lumînarica pamîntului. În dreptul bornelor 493-4, spre dreapta, delimitînd zona nordica a unor frumoase poieni alpine, observîm doua tausoare nivale, partial colmatate. Continuam în ritm sustinut, cu toate ca rucsacii sînt la fel de grei ca la plecare, spre Stevioara (borna 507). Îmi imaginasem ca Stevioara e un vîrf, cînd colo e o sa ampla în care fîsia ucraineana, frumos degajata în molidis, acompaniaza extrem de aproape drumul lor graniceresc, excelent. Nici urma de vreun izvor, avem însa rezerve de apa suficiente. Suim din greu, tentati de fîsia vecinilor , ratiunea domina însa, nu avem nevoie de complicatii. Drumul lor e bordat cu o fantastica esarfa roz-violacee de melifera Zburatoare. Cocosi de munte ne încînta, dupa ce initial ne sperie cu fîlfîitul si zborul lor greoi, precipitat. Pe alocuri, la alta scara sonora, mierle, sturzi, gaite, corbi ne atrag atentia ascunzîndu-se de noi. Pe alocuri mai dam de hribe robuste, veritabile delicatese pentru viitoarele cine. La ora 11, 45 depasim bornele 496-7 trecînd prin culoarul ierbos, excelent adapost pentru parsivele vipere, ca norocul avem pantaloni lungi, tibii/glezne protejate. Bornele 497-8 sînt cazute, la 498 remarcam baltiri -scaldatori de mistreti si cerbi, zona aduce a turbarie si fost tau nival. Atingem borna 499 la ora 13. De aici suim spre borna 501 deviind usor stînga , observînd ca frontiera aici e o creasta semeata, calcaroasa, cu un abrupt sudic, o stîna postata strategic pe un picior dominat de un foisor calcaros, depasim o pajiste împînzita de mirifice flori, albastrul pal sau violetul dominînd , îndemnînd la imortalizare, apoi jungem pe vf. Lostun (borna 502). În dreapta , mai jos cu aprox. 2-300 m, se contureaza serpuirea drumului de TAF ce acompaniaza p. Lostun spre întîlnirea cu Vaserul. Un cioban doarme dus alaturi de-o vaca rumegînd plictisita. Purtam un dialog haulit si astfel mi se confirma ca sîntem pe Lostun. Nu ne permitem ragazuri, vremea e incerta, capricioasa, altfel excelenta turismului alpin. Atingem borna 503 dupa 5 ore de mers iar înseuarea Stevioara la ora 15, 15. De aici suim sustinut spre golul alpin atins la borna 513 iar la ora 16, 20 ajungem în perimetrul bornei 514unde remarc spre adîncimea sud vestica o pajiste ampla protejata pe ambele parti de un molidis protector. O iau într-acolo, observ amplasamentul unei vechi, acum inexistente stîne, un bolovanis, stevie grasa si un lan de Barba mosului, semn ca trebuie sa existe izvoare. Banuiala adeverita cînd dam peste cîteva pîrîiase. Punem tabara în rafalele reci de vînt si sub amenintarea unei iminente averse finalizata, spre noroculs nostru, doar cu cîteva picaturi razlete. Primusul, protejat cu tot felul de boarfe, duduie repede iar fulgii de fasole cu ciuperci si cîrnati de casa ne stîmpara foamea iar sucul natural de fructe exotice ne rehidrateaza . Peste zi doar afinele, zmeura, rahatul cu arome de fructe sau stafidele si apa de izvor ne sustin efortul, deloc neglijabil. Înainte de ora 19 sîntem în sacii de dormit, pregatiti pentru somn. Adormim repede, în susur de pîraie.

Marti-12 aug.
Dimineata generalizat înorata Un cîrd vesel de forfecute asalteaza vîrfurile molizilor despuind conurile rosii-verzi de abil ascunsele, minsucule seminte , urmeaza un veritabil bombardament asupra corturilor asesonat cu un grav croncanit de corbi lenesi ce-si leapada penele negre printre tufele de afin. Adunam tabara cu multa retinere, înfricosati de ideea ca în cîteva minute aversa, daca nu furtuna, va porni asupra-ne. Plecam la 8, 50 cautînd, printre lucrarile genistice obsedante, lacase de tragere, transee, adaposturi înierbate, sapate de bietii soldati la 1914-18, borna cu nr. 515, adica debutul lungului culoar decupat de ucrainieni, nu si de catre ai nostri, în marea de jnepenis impenetrabil ce defineste Comanu Mare. Deplasarea o facem pe un covor gros de muschi, mascînd perverse radacini sinuoase de jneapan, în care picioarele se afunda precum în nisipuri miscatoare, frica întîlnirii unei patrule ucrainiene e terifianta, aici nu ai unde sa evadezi spre interior. Pe la borna 519 batul telescopic mi se înfige în solul turbos aprox. 45 cm, ma împiedic, cad, batul se face arc apoi duraluminiul cedeaza pocnind sec. Am ramas doar cu un bat iar vegetatia ierboasa, salas ideal pentru gusteri, vipere, soareci de cîmp... pare mai densa si mai înalta decît oriunde, finalul turei e tare departe. La borna 519 ajungem la ora 10, în preajma bornei 520 lucrarile genistice vechi par si mai ample, de aici vor fi tot mai frecvente, ca si sarma ghimpata ruginita diabolic pitita sub vegetatia exuberanta. Atingem borna 521 la ora 10, 30, spre S-SV se observa preluca verde-masa de biliard, cu stînele de pe Comanu Mic-Naclad. Dupa borna 524 pîna la 526 suim prin culoar de jnepenis vf. Comanu Mare pe care-l atingem la ora 12, 00. Sîrma ghimpata, transee, lacase tragere, totul trimitînd la acea dramatica, prima conflagratie mondiala. Anterior speriaseram involuntar trei cocosi de munte, ce ciuguleau fructe parfumate de ienupar, sau afine, în fîsia frontaliera. În dreptul bornei 522, spre interior, la sud, e Muntele Rotundu (1442 m) iar în dreptul bornei 523, de asemeni spre adîncime, Piatra Arsa( 1432 m), peste Vaser tronînd semete crestele Tiganului-Toroiaga-Gîliu. Nici vorba de veo poteca pîna acum, cel mult urmele unduirii ierbii înalte spre un sens sau altul, dupa trecerea rara a granicerilor. Din loc în loc, spre adîncimea româneasca, dam peste acele borne de fonta din 1927, româno-ceho-poloneze. O vipera ucisa de graniceri apare pe vf. Comanu Mare iar la borna 528 speriu alt cocos de munte, cu pîntec rugiuniu-brun amintind ca alura si marime de o curca bronzata matura. La ora 13 ajungem la Komanovo, un fel de Stonhenge, de fapt o impresionanta citadela/stîncarie gresoasa numita de politistii de frontiera Baltagul. Pîna aici rocile conglomerate caracterizasera zona frontaliera. De la borna 531 atinsa la ora, 13, 40 h se deschide o noua perspectiva spre stînele Comanului, la est, dupa o adînca înseuare, fîsia continuînd spre creasta Ingnatesei marcata pe la mijloc de o solitara formatiune stîncoasa poreclita de politistii de frontiera Depozitul de munitie, capatul estic al Ignatesei ca si versantul nord-vestic fiind arid, abrupt, stîncos, impresionant. Noi coborîm abrupt la o sa cu pîrîias, obîrsia p. Munceii Albi, la nici 3 m, e borna 532 , pe contrapanta. Vremea pare a se schimba, evaluam ca am mai avea nevoie minim de 12 ore pentru a ajunge la obîrsia p. Tibau si apoi altele 12-14 pentru a reveni prin Balasîna-Jupania-Prislopul Cataramei în v. Vaserului. Decidem sa scurtam parcursul, urmeaza o tatonare în cautarea potecii sugerate pe harta topo 1948-9 iar dupa 45 min. de insucces, evadarea plina de sperante spre avalul p. Munceii Albi. La început traversam o lunca nu mai lata de 1-3 m, mocirloasa, cu albia afunda ca un sant, de aprox. 70-85 cm, bolovanoasa, umbrita pe de laturi de jnepenis bogat, viguros. Uneori iesim din albie pentru a parcurge cel mult 3-5 m pe malurile degajate de jnepeni, sperînd sa atingem molidisul matur, sperat mai prietenos, dam de o urma de bocanc, poate o fi fost vreun braconier sau infractor stiutor al potecilor nevazute, urmeaza calcare, praguri, o prima cascada, de cel mult 3 m, oblic-umeda, depasita cu riscuri prin dreapta, viperele pot pîndi de-ori unde, sus se înoreaza, seara vine, niet repere, niet poteca , genunchii tremura tatonînd, cedeaza, se torsioneaza dureros, urmeaza o rostogolire , rucsacul se învalmaseste peste trupul-vierme nevolnic... Doamne fereste aici de-o luxatie sau fractura! La dreapta apare o poteca abrupt-tangenta de oi. O fi salvarea noastra? O urmam, inutil, urca, se pierde-n molidisul virgin, ostil, continuam tangent stînga, spre sud, evitam cu greu din ce în ce mai frecventele doborîturi de vînt, ragaliile, coborîm un picior abrupt-sistos-umed spre albie, o traversam, suim contrapanta din stînga sperînd sa dam în parchet defrisat si drum de TAF, ajungînd însa într-un deset, silvic haos, un prag abrupt, atent coborît, dînd într-un recent spalat de torente vîlcel cu aspect de poteca de oi, coborîm, dam de o buza accidentat-abrupta ca o sarpanta sau halda presarata cu calcare si conglomerate, în dreapta p. Munceii Albi taie turnurile-santinele de calcar pentru a iesi la lumina, aprox. 150 m amonte de capatul drumului forestier. E ora 17 cînd dam de liman, spalîndu-ne, dlelectîndu-ne cu fragute, oblojindu-ne juliturile. Purcedem repejor la vale, întîlnim un atelaj, un muncitor forestier însotit de un politist de frontiera-n civil. Pe stînga vaii, acolo unde drumul de TAF se ramifica suind spre versantul sud vestic al Ignatesei, remarcam o cabana silvica în stare aprox.buna dar fara ferestre. Cochetam prea putin cu ideea unui refugiu nocturn aici dupa care continuam la vale si dupa aprox. 30 min. atingem v. Vaser în dreptul pichetului graniceresc de la Izvorul Boului, din stînga coboara un alt drum de TAF.Îi dam bice la vale iar la ora 18, 00 atingem platoul de la Pichetul Comanu Mare unde, dupa legitimare cerem drept de campare pe malul stîng al Vaserului în timp ce, apusul de soare se consuma grandios deasupra vf. Bardau. Primusul duduie iar cina din fulgi de cartofi cu ciuperci & carne de porc ne rascoleste narile, poftele. Cinam, ne îmbaiem în Vaser, la ora 19 am disparut frînti în sacii de dormit. Valea vuieste la dreapta noastra pravalita la max. 50 m amonte peste un prag din bîrne recent amenajat. Muncitori forestieri coboara, ciobani suie spre nevazutele lor stîne.
Miercuri-13 aug.
Cu o zi înainte presupusa pauza pt.recuperare. La 7, 00 dim. o pîcla lenticular-fotogenica apare la rasarit pe Bardau. Adunam tabara si plecam la 10, 30 spre aval v. Vaser. La Catarama, dincolo de malul stîng al Vaserului apare un drum auto forestier venind dinspre E-SE, dinspre Pasul Prislop-Fîntîna Stanchii-Balasina-Jupania-Prislopul Cataramei realizînd legatura auto cu Borsa si Baia Borsa, continuînd pe malul stîng pîna la Ivascoaia. Nu peste mult dam de cabanele IPEG -Ivascoaia, imense spatii nu doar ipotetic facil amenajabile pentru cazarea a 50-100 turisti. Sînt pustii, sinistre, în curs de tipica devastare, una cu o frumoasa ornamentatie de piatra a fundatiei si fatadei frontale, la dreapta liniei CFF un fost grup social-bucatarie faiantate, magazii, beciuri lasate-n paragina. Oare ce popor îsi mai permite astfel de risipe? Un minim investitional nu numai ca ar salva acest obiectiv ci l-ar consacra turismului (inter) national. Din fericire cu totul altfel stau lucrurile la Pichetul Ivascoaia, mai mult o zona de agrement-recuperare pentru personalul politiei de frontiera. Apreciem ordinea, curatenia, cele cîteva casute de vacanta cochete, (vilegia) turistii veniti cu lubenita si berea la refrigerat în pîrîias. Clar, amenajarile nu sînt destinate turismului de masa dar decît a lasa prada neglijentei niste investitii... Mai jos dam de p. Stevioara venind din dreapta, acompaniat amonte mal drept, o bucata de vreme, de linia CFF. La ora 12, 05 h ajungem în zona turistica si statia CFF Valea Babii. Altfel de cabanute, tip camping, goale, o casa cu fresce patriotard-istorice, de la Bogdan si Dragos plus legendarul zimbru, apoi Mircea, Stefan, tripleta martirilor Horia, Closca si Crisan, un patetic Balcescu si în fine, un angelizat-demiurgic Eminescu, dotat de ingeniosii turisti vremelnici cu un batos stremeleac învîrtosat în tehnica grafitti scrijelita cu brisca. Deasupra, pe un picior de deal de la poalele molidisului, o frumoasa cabana silvica accesibila pe poteca în trepte flancata de scorusi cu ciorchini rubinii, o pajiste de un verde tonic înviorata de o tufa de soc cu ciorchini de asemeni rubinii. Cazati cîtiva tineri turisti care nu se încumeta la mai mult de o plimbare spre Îvascoaia-Comanu. De aici se vede pentru prima oara din Vaser Piatra Arsa (1432 m), stîncarii calcaroase impresionante situate vizavi de caldarea nordica a Toroiagai, respectiv deversarea p. Macîrlau în Vaser). La 12, 30 ajungem la confluenta p. Stevioara cu v. Vaser , loc marcat de un pod frumos, alb, si o plaja considerabila dar si de o perspectiva frumoasa spre amontele pîrîului cu obîrsie nordica. Doi tineri ciobani cu alura monumental-dacica, abia coborîti de la stîna Naclad cu un cal muntenesc, cu sa de samar, saci cu casi si urda plus altii cu faina de mamaliga/abrac pentru cal, asteapta toropiti de soare sosirea trenului forestier pentru a expedia la vale pretioasa marfa. Aici linia îngusta CFF suie amonte p. Stevioara o bucata vreme. Noi continuam spre Macîrlau, cu o cabana clasica, ordonata ca si curtea/pajistea din jur unde un cocon si o cocoana scumpa atîrna pe gardul din bîrne întingîndu-se dupa ciorchinii scorusilor salbatici ornamentali. Imediat dupa, dam peste doi tineri turisti straini ce înoptasera-n cort, ma întretin cu ei, le dau cîteva info utile, ei ramîn sa-si adune tabara pentru a se întoarce-n Viseu de Sus cu trenul de-amiazazi.
Aud trenul gîfîind în timp ce îndeamna în susul Vaserului, îl pîndesc si imortalizez în timp ce scapa-n lumina orbitoare a amiezei din tunelul verde vegetal apoi, aud la stînga o prabusire de ape, e haitul stravechi de la Macîrlau imortalizat într-un iunie din urma cu 4-5 ani chiar din vale. Cobor malul abrupt precaut. Ca norocul! La umbra, printre bolovani întunecati, surprind tarîtura viperei maroniu-negre , cu acel superb desen geometric dorsal amintind de scoartele oltenesti si picturile lui Tuculescu. Ciudat, e chiar pe unicul traseu urmabil pentru a ajunge la albie si a cadra caderea de apa. Simt un fior furnicîndu-mi spinarea, nu mi-e frica dar instinctul de conservare ma determina la precautie, opresc coborîrea, cadrez aiurea, clic...ineficient. Revin la linia CFF în timp ce reptila se disimuleaza în peisaj peregatind vreo ambuscada, unica sansa a supravietuirii, perpetuarii speciei sale. Atingem în cîteva minute zona larga, podul CFF si devierea spre Macîrlau a liniei forestiere, la locul deversarii pîrîului cu acelasi nume în Vaserul din ce în ce mai mare, frumos, impresionant. Doua gazde ce-si asteapta rîndul la brînza suie sub vf. Tiganului, spre stîna Miraj. E deja foarte cald cînd, trecînd pe lînga o uriasa rampa cu busteni impresionanti de brad si molid , ne îndreptam spre tinta noastra, Toroiaga-Tiganului. Zmeurisul încarcat de roada da sa cada-n drumul forestier. Uriase gîze antenate ca niste martieni se solarizeaza pe trunchiurile scorojite amintind de fantasticele filme ale lui St. Spielberg. Cum sa nu le fotografiezi? Dupa vreo 35-45 min. si cîteva degustari de reci izvoare -ciurgaua amenajate pe stînga drumului forestier, pe alocuri maturat de viituri aproape-n totalitate, ajungem la o deviere dreapta în amontele unuia din cei trei afluenti ai p. Macîrlau. Un cablu de forta roz ma induce în eroare facîndu-ma sa cred ca înspre acolo e fostul santier de prospectare IPEG. Eroare. De fapt aici se întîlnesc trei fire de pîraie, unul cu obîrsia sub nord Gîliu, cel central ce trece pe lînga santier IPEG, cu izvoare în caldarea nordica a Toroiagai si al treilea, vestic, cu obîrsia între Toroiaga-Tiganului . Suim o bucata de drum, remarcam un drum de TAF spiralîndu-se vertiginos la dreapta-n sus dar încercam, conf. hartii Wassertal, spre înainte, cautînd cele doua drumuri ed TAF care ar duce-n Toroiaga pe un picior nordic. Aiurea. Renuntam, revenim la drumul de TAF pe care suim, ca norocul putîndu-ne umezi si racori în apa scursa dintr-un pîrîias în lungul carosabilului. Doua variante se desprind la un moment dat spre dreapta, aparent pe curba de nivel nord-vestica. Noi continuam spre V-SV si imediat vedem cabanuta ridicata-n 1973 (conf.baci stîna) în poienita Miraj, la 3-400 m nord de saua Toroiaga-Tiganului. Abia acum dam peste marcajul banda orizontala alba apoi de stîna Miraj mizerbila, cîrpita tiganeste cu panouri de tabla, cu casi spînzurînd în strecuri sur-întunecate... Cas nu se vinde dar...insistînd îl poti cumpara mai scump ca-n Viseu de Sus sau Baia Mare. Deh, marketing mîrlanesc ! Pare a se schimba vremea, rafalele de vînt violente aduna nebulozitatea, îmi aduc aminte de ciurgaul cu valau si de poteca ce suie tangent spre cabanuta urnita de ani/vremi din Miraj. Facem provizii de apa apoi coborîm spre larga poiana protejata spre SV de un brîu de conifere, spre S de saua Tiganului (1736 m)-Toroiaga iar la SE de vf. Toroiaga((1930 m) -Gîliu. Ciulini teposi, stevie si greu gasibil un loc orizontal pentru cort. Frumoasa dupa amiaza. E ora 16, 30 cînd, cu destula, dificultate din pricina intensificarilor de vînt, instalam corturile tragînd ocheade nordice amplului arc de cerc frontalier strabatut în zilele dinainte, de la Suligu-Lostun pîna spre Comanu Mare-Ignateasca, deslusind stîncariile pitoresti Baltagul si Depozitul de munitie iar în plan mai apropiat , alb-argintiul Pietrei Arse. Pun primusul la treaba protejat de lespezi si apoi, pe cînd vîntul pare ca înebuneste, de un izolir. Meniu variat, de la supa de pasare cu fidelute la pure de cartofi cu friptura picanta de porc. Nu mai stam sa admiram apusul, e rece si vîntul tembel. Noaptea 3-4 efemere averse cu intensificari de vînt tulbura linistea generala subliniata de soapta molidisului si pîraielor nordice. Haulitul ciobanilor ce aduna vitele din vîlcele cu iarba mustinda, dangatul clopotelor, droangelor si clinchetul clopoteilor confera serii un poetic realmente pastoral, absolut deloc desuet.
Joi-14 aug.
Înainte de 6 dim. remarc o hemoragie a zarilor estice, deasupra Comanului Mare-Ignatesei , imediat razele se disperseaza radial, în uriesesc evantai, spre cerul cu stratificari nebuloase orizontale. Treptat demiurgul pune de-un peisaj renascentist apoteotic demn de Tizian. Trag un clic apoi, pe cînd discul de foc irumpe din masa noroasa pentru a se lansa în diurn-multimilenara-i escapada generatoare de viata, un altul. Imediat dupa, soarele începe sa mîngîie grijuliu-parinteste crestetele Gîliului si Toroiagai evidentiind abruptul versantilor drapati în catifea verde întunecata, taiati de cîteva jgheaburi de avalanse, pîngariti de sur-albastrul celor cîtorva halde ale galeriilor de prospectare abandonate, în curs de închidere ce amintesc, la alta scara, de noroiosii vulcani de la Berca-Buzau. Pîna aici no signal Connex GSM. Dubios de placut si cald la ora 6, 40. Ar fi cazul sa auzim ce-i pe-acasa, asadar între ora 7-8, 45 facem un rapid tur/retur spre vf. Tiganului. Abia plecam într-acolo ca dau peste doua tinere mînatarci iar la izvor-valau de o tufa de rododendron înflorita a doua oara în acest ciudat an. Maxima rasplata parfumul ciclamenei flori pentru un turist bolnav de munte. Cinci mameloane ca toti atîtia apostoli, din care trei cocoase, aproape egale, definesc vf. Tiganului , o înseuata spinare dispusa vest-est, legata printr-o sa sudica si un picior abrupt de Toroiaga. Pajiste alpina cu afinis, merisoare, tîrsa ruginite de vînturile aspre. No signal. De vina e un picior sudic al Toroiagai, de legatura între Toroiaga Militara de Toroiaga Miniera, ce se interpune între Tiganului si Borsa oras. Pacat! Am putea încerca o ascensiune pe vf. Toroiaga, asta presupunînd tur/retur 21/2 ore dar...nici de acolo nu e sigur ca ar fi semnal. Spre sud-vest Novicioru îsi prezinta frizura stîncos punk-ista, sub noi o stîna, la dreapta , pitita-n subsuoara protectoare a muntelui o alta. Coborîm pentru mic dejun si plaja pîna la ora 11 cînd soarele plezneste nemilos trupurile încingîndu-le, asudîndu-le. Ne-ar tenta deplasare spre Faina pe un alt traseu dar nu dam peste baci nici peste acele sumare, atît de aleatorii benzi albe si fiindca hazardarea prin molidis/plantatii sau salbatice pîraie nu ne îmbie, coborîm sinuosul drum de TAF folosit acum de noi pentru a treia oara. Într-o ora sîntem sub santierul IPEG, în albia p. Macarlau, în alta jumatate de ora la podul peste Vaser de unde continuam aval. Primul pîrîu ivit la stînga e Miraj, statia CFF cu acelasi nume e putin mai în jos, ordonata, cu o îngrijita pepiniera silvica, urmeaza din dreapta p. Lostun si o statie CFF cu acelasi nume, un drum de TAF, remarcat de noi din frontiera, suie abrupt spre nord fara a atinge însa frontiera româno-ucraineana (asa cum se arata pe harta Wassertal). Ceva mai jos, spre stînga, doua trunchiuri de molid sar Vaserul, pe malul stîng, pe un arin tînar, marcat cu vopsea alba apare o sageata spre sud si mentiunea Novicior. Un drum larg forestier acompaniaza amonte p. Mihoaia pe malul caruia, conf. hartii, ar trebui sa fie borcutul. Pornim într-acolo, întîlnim doi nemti cu aspect de anacronici hippies sau gipsies din aia cu vase, tîrgmureseni, cu clopuri negre... Au o harta veche a Maramuresului prea putin utila, vaga. Nu au remarcat borcutul. Suim pe drum aprox. 1-1, 5 km apoi, dupa o curba stînga, în dreptul unui pod de beton, observ firul ruginiu de apa minerala, facem dreapta aprox. 25-30 m ajungînd la fîntînita prin nimic, cît de sumar, marcata, asta daca omitem vraful de gunoaie uitate de vilegiaturisti si crestineasca cruce milostiv decupata cu brisca-n trupul unui, inutil sacrificat astfel pe altarul ortodoxiei, tînar molid. Ne destrabalam deglutind pe rupte apa minerala sifonata, rece gheata...usor laxativa, luam si o gustare fiindca trecuse de ora 15. Dupa vreo 30 de minute o luam înapoi si ajungem repede la celebra statie CFF Faina, cu cabana principala în binevenita renovare, cele patru grupuri de casute-camping pustii, o pepiniera îngrijita, o pastravarie din pacate dezafectata, un santier forestier marcat de TAF-uri, rampe de încarcare, busteni. Spre nord, acompaniind p. Faina, suie drumul de TAF pîna aproape de stîna care ne gazduise la 9-10 aug. Un mic grup parlamentar, bine aburit de briza vaseriana sau morosene horinci, degusta peisajul prin firesc mijite pleoape . E o forma de turism legislativ, de agrement si (necurate) afaceri, bazat pe un reciproc schimb de experienta, în primul rînd gratuit (de fapt pe banii contribuabilului -elector). Astfel de înalti oaspeti, frustrati de faptul de-a nu fi recunoscuti si întîmpinati milog, cu osanale, au fireste însotitorii lor, suita, cei cu logistica deloc modesta..., mijloc de transport si comunicare la dispozitie. Imediat am prilejul unei bucurii, întîlnirea cu o veche cunostina, un sef de ocol silvic ambil care ne propune sa înoptam, daca dorim, la statia CFF si cabana Bardau. Noi campam ceva mai jos, pe malul drept al Vaserului, putin mai jos de casutele pustii. Caut apa potabila, ar fi din p. Faina dar e tulburata de TAF-uri, poluata de la stînele din amonte, o fîntîna e mai jos de CFF Faina, pe dreapta, în final gasesc un izvor pe malul stîng al Vaserului. Primusul duduie în timp ce supa cu galuste fierbe, urmeaza o delicatsa, ciuperci cu ceapa, telemea si carne de porc. Ne plimbam pe la Cabana silvica-n renovare surprinsi de totala lipsa a vreunui punct minimal de aprovizionare/alimentare si informare, stiind ca înainte de '89 fiecare statie CFF avea propriul magazin forestier, apreciez existenta unicului cos pentru gunoi debordant, sirul frumosilor scorusi cu ciorchini pîrguiti, în plan secund sirul molizilor, ceva mai tîrziu automotorul ce aduce turisti spre Comanu readucîndu-i la vale în nici un ceas în care se amagesc ca ar fi vazut /cunoscut frumusetile vaii Vaserului (lipsa posibilitatilor de cazare/alimentare justifica acest mod fugitiv, deloc productiv turismului local, asta în timp ce la Ivascoaia-Macîrlau dotarile IPEG se fura cu bucata si se ruineaza!). Un urias ciobanesc mioritic, fugit de la stîna Naclad, si o mica potaie alba ne pazesc tabara latrînd aparent a pustiu în noaptea calda, curtata de cîteva ploite jucause.
15 aug.- Adormirea Maicii Domnului /Sf. Maria
Dimineata cu cer noros generalizat. Vestea ca nu urca trenuletul RG Holz, fiind o zi de mare sarbatoare, ne da peste cap intentiile de-a coborî în Viseu de Sus si apoi de-a continua, macar o zi, vacanta pe Valea Vinului, la alt borcut , eventual furînd cadre foto în Zipzerei. O femeie din statia CFF Faina ne spune ca poate dupamniaza or sui, cu automotoru sau drezina, ceva domni, dar totul e incert. Peste zi cad succesive averse-n efemere reprize. Zacem a recuperare, atipim lenesi, vizitam pe rînd bisericuta evanghelica cocotata pe un picior împadurit. Aflam ca în fiecare an, de Sf. Fecioara Maria, la 8 sept. suie aici enoriasi zipzeri/nemti si un preot reformat care tine o slujba comemorativa pentru cei cazuti eroic la 1916-17, unii înmormîntati în micutul tintirim marcat cu o cruce alba de marmura. În cîteva rînduri, excesiv acutizatele simturi, ne fac sa credem ca suie vreun trenulet. Minunea se produce pe la ora 16. E automotorul care suie spre Ivascoaia un grup de turisti alesi care, sîmbata ce vine, au o nunta cu dar la Viseu de Sus, urmînd a fi recuperati auto-turistic peste Jupania-Catarama. Ne adunam în graba tabara fiindca mecanicul conductor si ajutorul frînar ne promisesera ca revin la ora 18 apoi ne retragem spre statia CFF Faina unde, amagindu-ne foamea cu biscuiti si apa de izvor, dialogam cu un experimentat politist de frontiera de la Pichetul Suligu, de 16 ani lucrînd în zona, la zi cu traficul ilegal de peste 800 de cabaline furate de ucrainieini români din Novat de pe pasunile ucrainienilor de peste frontiera, de umilirea , bataia trasa proprietarilor vîrstnici, însotiti de nepoti, de vînzarea în tîrguri, de achizitia consecutiva de drujbe, gatere, TAF-uri, salbatica lor capitalizare si apoi construirea de vile..., despre precaritatea reurselor financiare ale administratiei locale careia-i este arondata paza frontierei, de nedegajarea fîsiei si despre nemarcarea potecilor graniceresti, capriciile, fitele teribiliste ale celor ce asigura transportul CFF, de autogospodarirea deliberat asumata pentru a evita tentatiile unor mosi Teaca ai zilelor noastre, despre accidentele forestiere si cele de transport fervoviar-forestier, despre distrugerea continua a fostelor cabane si utilitati, risipa materialului lemnos, traficul ilegal al acestuia etc. Automotorul apare abia la 19, 30, platforma de calatori e încarcata cu sina miniereasca debitata, furata pentru a deservi ca armatura, conductorul si frînarul au ochi bubalini, injectati de alcool, ne revînd, mitico-balcanic , bilete folosite a 50.000/persoana. Plecam remacînd ca frînarea o face în joaca un adolescent, fiul unuia din cei ce conduc masinaria Viseu Forest considerata bun propriu. Admiram fara prea mult entuziasm înserarea, derularea defileului , constienti ca nu vom mai putea gasi noaptea loc de campare în Valea Vinului. Oprim la Bardau pentru ca mecanicul si frînarul sa mai bea, cu unii abia transportati din amonte, horinca, mai bine de 35 minute apoi continuam spre Cozia unde survine o alta pauza de baut, minim 45 min., la revenire aburindu-ne ca a deraiat mai jos o drezina. Continuam firesc enervati, admirînd luminitele reflectate-n apele Vaserului din noaptea tot mai cuprinzatoare. O alta oprire, marche arriere aprox. 1 km, urmeaza un ciudat dialog de pe un mal pe altul, ca-n filmele norealist italiene sau bancurile cu olteni. Cica în scop caritabil, plecam dupa mai bine de 25 min. admonestati de sefii trenului pentru vina de-a fi în concediu, venind de la distractie. Ei care furau sina, beau ca porcii conducînd garnitura iresponsabil, inclusiv fiul frînar adolescent, se considera frustrati, în serviciu, deservindu-ne. Orice argumentatie mi se pare neavenita. În urma cu vreo 4-5 ani, un grup de medici americani ce suiau cu o drezina VW pe Vaser se intrebase cine acorda OK-ul tehnic pentru astfel de mijloace rudimentare/incerte, destinate transportului de persoane. Dovada lispa mioriticului balcanic la americani. Mare pacoste!
Mai oprim o data la Valea Scradei pentru descarcarea-n curte a sinei furate, pornim dupa alte 25 minute si ajungem la CFF Viseu de Sus la 23, 10 h, reusind performanta parcurgerii a 32 km în 3, 40 h (facusem pe jos distanta în 6 ore altadata!). Un tip si-o tipa, beti pleazna, dorm printre buruieni si urzici în santul din stînga dupa omagierea, în felul lor, a Neprihanitei Maria. Recuperam masina de la fam. Ciolpan. Bucurie, pana la roata stînga spate. Nu e chiar o bagatela sa pui roata de rezerva-n bezna, pe un carosabil pietruit cu gropi de 45-60 cm. O iau spre recent construita statie Petrom Viseu de Sus. Estetica, bine aprovizionata si dotata cu civilizate utilitati. Umflu rezerva apoi o luam spre Baia Mare. Multime de petrecareti, de toate vîrstele, mai ales tineri, duduinde baruri, discoteci, incredibila animatie pietonala si rutiera nocturna , conduc atent pentru a evita vreun aburit suit inconstient la volan.
Sîmbata -16 aug.
La ora 1, 50 h ajungem la Baia Mare, despartindu-ne dupa o saptamîna de turism în Mtii Maramuresului si valea Vaserului, acceptînd resemnati ca exista cîteva modalitati, tipuri & stiluri de turism românesc:
-guvernamental
-parlamentar
-vilegiaturistic, ceferistic, forestier sau auto
-primar, per peds, cu rucascul, bocancul si cortul
Primele doua de regula (aparent) gratuite, idilice prin eludarea deranjantelor realitati. Noi preferam în continuare varianta ultima, unica ce-ti ofera nemijlocit fata reala, pitoreasca, din ce în ce mai frecvent trista, deloc utopico-mioritica, a peisajului montan românesc.

L. P. Goja

Author: Petru Lucian Goja
Uploaded by: Ionuţ Nechita
Views: 9517, Last update: Wed, Aug 27, 2003



Links to the Mountain Guide:
Muntii MARAMURESULUI  
Login or register to comment