Diaries - Varful Pietroasa si Varful Plesca

        Cine sa se gândeasca sa-i replanteze în atâtea si atâtea zone alpine sterpe, barbar defrisate ? Urme saltate de iepuri, asa numitele vânatoreste ciocane . Lineare urme de vulpe. Si ceva mai încolo, dupa cabana muncitoreasca-forestiera , urmele mari ale unui urs venit dinspre vale pentru a disparea în întunecimea padurii de molid. Impresionante labe imprimate efemer în puful imaculat al zapezii maculate în continuare de paralele rotilor unui aventurier 4 x4. Cum e cu hibernarea ursilor ? Urme de caprioare. Si ciute . Pe stânga schelaria ruginita, ca de sonda de prospectare geologica, a unui put de extractie, abandonat.
        O stirba gura muribunda exhalând miasmele pântecului putrid al pamântului sfârtecat de-o abandonata galerie. Aburii dulcegi cu iz de mucegai si chiz se înalta misterios pentru a se transforma ulterior în argintie blanita de chiciura protejând nesimtirea metalului. Un pod traversat, superbe tufe imense de alun si loza coplesite de chiciura ce-i încovoaie transformându-i în hiperbolizate buchete de mirese , scurmaturi furibunde de mistreti, primul canton. Si un operator CONEL de la Hidrocentrala Stedia-Runcu raspunzându-ne amabil la salut. Cerem relatii referitoare la locul de desprindere a drumului forestier ce duce spre Cabana Plesca. E vag. Sugereaza sa ne interesem la urmatoarele cantoane. Nu ne saturam sa admiram albia lata a vaii traversata de succesive, sute de praguri înghetate, argintii-translucid-turcoaz. Ce muzica , aparent monotona, odihnitoare, rupându-ne salutar de stresul zilelor precedente !
        Soarele a izbucnit în orbitoare lumina deasupra Poienii lui Stefan si Câmpu Tataru. Treptat se învioreaza si versantii din stânga , apoi culmile din dreapta. Ce zi minunata ! De vis. Uitam de frig. Înainte de-un alt pod remarc la stânga ceva ce aduce a varianta de drum forestier. O luam într-acolo si parcurgem pe un taluz lat de aprox. 6-10 m , tot mai acoperit de molizi pitici împovarati de gulere albe de nea , aprox. 1-1,5 km. Brusc se înfunda. Nici o posibilitate de-a strabate molidisul perie pentru a intersecta ,pe urmatorul picior de munte, drumul adevarat spre Cabana Plesca.
        Revenim la vale, bucurându-ne de generozitatea absoluta a soarelui ce mângâie versantii scotând în relief ,cadru dupa cadru , peisaje tipic hibernale, de catalog turistic profesionist . O insula rectangulara de faget tânar cu coroane conturate de mugurii lungi, brun-violeti sparge monotonia verdelui întunecat, tonic, de tânar molidis nins. Am pierdut vreo 20-30 min. Sau am câstigat nevisata frumusete, rasplata a curiozitatii. Ne simtim narile alipite, sprâncenele, mustatile, barba , strânse de ger , acoperite de chiciura. Scrutam pas de pas iarba uscata, ciulinii zeci, buruienile coplesite de stelute imponderale, de argint. Câta fantezie, spontana, demiurgica creativitate , infinite forme nicicând repetate ! Reajungem la pod apoi continuam spre Runcu depasind o zona sinistra, cu baraci de lemn partial prabusite. Mizerie crasa de santier românesc.
        Urmeaza o zona împrejmuita , parc de utilaje pentru escavare-transport arocament, cilindrare-tasare-compactare. Impresia de mizerie-saracie e fals diminuata de aranjarea ordonata a utilajelor neconservate, ruginite. Doar latraturile obraznice ale potailor paznicului adormit la gura sobei de tuci aduc putina viata în acest santier hidrotehnic cu lucrari etern tergiversate din cronica lipsa de fonduri . Pe stânga o frumoasa cabana, alba, a OCAOT si un panou-schita-angajament : lucrarile la Barajul Runcu-Tataru vor fi terminate în 2003 . Aiurea ! Poate prin 2030...dac-o ne-o ajuta Domnu' si Maica Sfânta (vorba lui Papa) .

-4-