Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Romanian legislation - Buletin informativ de mediu nr.5 / martie - mai 2002

Bookmark and Share

Buletin informativ de mediu nr.5 / martie - mai 2002 - Ocrotirea naturii

OCROTIREA NATURII REFLECTATA ÎN VECHILE OBICEIURI SI CREDINTE POPULARE ROMÂNESTI

Cu mult înainte de aparitia primelor înscrisuri românesti sau legi care puneau sub ocrotire anumite terenuri (mai vechile branisti, mai noile rezervatii naturale), ori specii de animale si plante, ideea protejarii mediului înconjurator a avut pe meleagurile noastre un larg câmp de afirmare.
Izvorâta din necesitatea perpetuarii fiintei noastre nationale în cadrul natural românesc, ea s-a cristalizat si dezvoltat în urma experientei de viata a multor zeci de generatii, a diversificatelor relatii om-natura.
Dintotdeauna protectia mediului a fost realizata fie prin impunere, hotarâta de un grup de oameni cu previziune ecologica, asupra celor ce nu puteau ori nu voiau sa înteleaga mecanismul echilibrului natural, fie constient, dintr-un pur respect fata de vietatile si frumusetile naturii.
Convietuirea omului cu o multitudine de organisme vii, cunoasterea si întelegerea unor aspecte din viata acestora au generat sentimente, credinte, ritualuri, legende etc. care stau - în parte - la baza "conceptelor ecologice" populare, a "legilor" taranesti de ocrotire a naturii. Între acestea multe pornesc de la ideea ca "frica pazeste bostanaria" si de aceea contin în enuntul unora (catalogate azi ca superstitii) amenintari (actualele sanctiuni) la adresa celor ce încearca sa încalce normele bunei convietuiri cu Natura-Mama.
Astfel, pentru cei ce intentionau sa taie arborii padurii a fost creata "vâlva padurii" ce lua glasul, vederea, puterea ori chiar viata celor porniti pe nesabuite defrisari. Aceasta - se spunea - îsi alege un copac (de obicei fag sau brad) în care îsi face salasul. Daca cineva taie acel copac, va muri. Rar om care se încumeta sa doboare arbore scorburos ori mai gros decât propriu-i trup (seculari am zice noi), stiind de la batrâni ca acestia sunt paziti de neînduratoarele duhuri (anticele driade).
Duhurile care salasuiesc în arbori si arbusti se razbunau - în credinta poporului - si pe cei care dadeau foc padurii sau anumitor componente ale ei.
Nu era bine sa se puna pe foc soc, lemnul câinelui ori rug ca sa nu te doara maselele, sa-ti turbeze câinii ori sa ti se îmbolnaveasca vacile.
Multe specii ierboase erau sub incidenta altor credinte-legi protectoare. În tinutul Nasaudului, dar si în Apuseni si în alte zone, nimeni nu îndraznea sa rupa banutei sau frumusica, saschiu, banat ori floarea raiului, garofite sau vîzdoage, rotunjoara ori coarda ielelor, iedera zânelor, strutisor sau coada halor din vânt, pedicuta ori iarba halor din vânt, ciurul (sita) zînelor s.a. caci acestea sunt "florile frumuselelor", "vântoaselor", "ielelor" etc. si vai de cei ce le atingeau.
Locurile în care cresc se crede ca sunt pazite si nu este indicat sa le calce picior de om, caci contravenientii vor ramâne fie ologi, fie paralizati.
Alte plante erau intangibile deoarece erau - conform unor credinte si denumiri populare - ale zmeilor, priculicilor, strigoaicelor, serpilor, lupilor, ori ale altor animale si fiinte malefice.
Sfatul batrânilor proteguitori a întocmit si o lista de plante ce nu trebuie culese, purtate ori aduse acasa, caci sunt aducatoare de nenorociri. Viorele, numite local mama-mastera, de vei rupe - se spunea în zona Sibiului - îti va muri mama, iar cine va culege linte salbatica, cunoscuta si sub numele de somnoroasa, se va lenevi ori va cadea într-un somn greu. Flori de calcea calului si de bulbuci de vor duce acasa, nu vor mai oua ori vor muri gainile.
În sudul Transilvaniei era credinta ca de se va da buruiana la porci înainte de Sf. Gheorghe (23 aprilie) acestia vor muri de buba (antrax). Este o masura de protectie a plantelor abia rasarite, ce se înscrie în practica taranilor români de a nu scoate animalele la pascut înainte de Arminden (1 mai), pentru a nu distruge fragedul covor vegetal al pasunilor.
O masura asemanatoare exista si în privinta padurilor, respectiv a unor esente lemnoase. În trecut era obiceiul ca taranii (îndeosebi cei mai bolnavi sau slabiti) sa bea seva (bogata în zaharuri) de mesteacan si artar. În unele regiuni ale tarii, aceasta constituia o sursa de substante hranitoare. Distrugerea datorita acestui motiv a unui numar foarte mare de arbori, a determinat pe unul sau mai multi împatimiti iubitori ai padurii sa lanseze zvonul ca cei care beau primavara aceasta seva se vor umple de paduchi.
Dar, nu numai frica a determinat ocrotirea unor specii, ci si respectul, veneratia izvorâta, adesea, tot din unele credinte care socoteau ca o serie de flori trebuie protejate si adorate pentru ca ele sunt ale lui Dumnezeu ori ale diferitilor sfinti.
Exista, apoi, câteva specii, mai ales lemnoase, pentru care poporul are o deosebita admiratie considerându-le "sfinte", caci ele - se spune - au fost binecuvântate de anumite personaje biblice. Este cazul teiului, salciei, alunului, socului, s.a.
Nici brândusele de toamna n-au suferit de pe urma culegerii caci circula credinta ca "e pacat sa le rupi" fiind flori ale mortilor.
Parcurgând numele plantelor amintite pâna acum, se poate constata ca multe dintre acestea sunt înscrise si în indexul monumentelor naturii din România elaborat de Comisia Monumentelor Naturii, ceea ce demonstreaza ca poporul a intuit din timp necesitatea punerii acestora sub ocrotire.
Acelasi lucru putem sa-l afirmam si în ceea ce priveste protejarea unor specii apartinând regnului animal.
Astfel, într-un text din secolul al XVII-lea, se stipuleaza ca "cine va omorâ corui sau stârc (alb), va pieri".
În mai toate regiunile tarii circula credinta ca daca se va strica cuibul cocostârcului sau al berzei, ori al rândunicii, aceste pasari vor da foc casei sau îi va muri raufacatorului o ruda, sau i se va "usca" mâna. "Nu e bine" nici sa aduci în casa ouale acestor pasari.
În multe sate se credea ca rândunica, barza, cucuveaua, ciocârlia, cucul sunt pasari "sfinte" sau "fermecate", motiv pentru care erau ocrotite.
În diverse zone ale tarii, cucii, pitigoii si turturelele, se cumparau de la cei ce le-au prins pentru a fi puse în libertate.
O alta serie de specii sunt considerate de bun augur în preajma casei si de aceea sunt atrase si li se acorda o grija deosebita. Este cazul, din nou, al rândunicilor si berzelor, dar si al sarpelui de casa, broastei, s.a. Peste tot în tara se vorbea ca "nu-i bine" sa omori sarpele de casa ("îi blând si nu musca") si nici sopârla "ca-i pacat".
Era, de asemenea, oprit (mai cu seama în Muntenia) sa se ucida ariciul caci "el a urzit pamântul".
De o buna protectie s-a bucurat si broasca, îndeosebi "de fântâna", omorârea ei stând sub amenintarea cu ploi si potoape, cu moarte, cu "stârpirea" vacilor sau "nedospirea" pâinii.
Pentru mamifere erau credinte-masuri de ocrotire a tineretului si femelelor gestante din rândul speciilor nepradatoare.
Si unele animale asa zise de prada au fost ferite de mari masacre, îmbracându-li-se existenta în diferite legende. În Apuseni dar si în zona Sibiului, se credea ca lupii au un protector al lor, "pastorul lupilor", care îi apara si care pedepseste pe unii vânatori si ciobani care atenteaza la viata acestor carnivori.
Nici lumea marunta a insectelor n-a scapat neobservata si neocrotita. Câteva credinte si restrictii stabilesc protejarea albinelor, furnicilor, dar si a unor fluturi, buburuzelor, vacii Domnului etc.
În viziunea taranului român nu numai plantele si animalele trebuie ocrotite, ci si o serie de biotopuri precum pesterile, unele înaltimi (maguri, chicere, munti sau ape).
În acest sens imaginatia sa a încuibat în acestea "vâlvele", "balaurii" si "duhurile necurate", care pazesc comori ascunse de ochiul omului. Pentru a preveni o nedorita întâlnire cu aceste fiinte, nimeni nu avea curajul sa se apropie de locurile respective si cu atât mai mult sa le stirbeasca cu ceva integritatea. Aceste comori imaginate de multi ca fiind ascunse în stânca, pamânt sau apa nu erau altceva decât pestera, muntele, colina, dealul, râul, balta, lacul ori mlastina cu întregul sau inventar geologic floristic si faunistic.
Constient sau constrâns de propriile impuneri, poporul nostru a mentinut viabila ideea ocrotirii naturii din cele mai vechi timpuri. Pe drept cuvânt putem considera taranul român un pionier al actiunilor de protejare a mediului din tara noastra.

Constantin Dragulescu

Author: Ecotur Sibiu (ONG)
Uploaded by: Daniel Verniş
Views: 4373, Last update: Wed, Mar 3, 2004


Login or register to comment