Din nou la CUCA....
A doua oara la Cuca... Prima cabana, dupa ceva timp, la care te simti in munte... Prima cabana, dupa mult timp, la care cabanierul sta la povesti cu tine... si spune multe, atat de multe... multe par ireale, dar mai conteaza? Sunt atat de frumoase! Povesti despre urs, povesti despre cabana (se pare ca a fost a unui neamt care la moartea sa a lasat-o sub juramant actualului cabanier, lui nea Gogu)... povesti despre tineretea si viata lui nea Gogu, lucruri care poate alta data ar fi plictisitoare, sunt atat de placute auzului acum, aici...
Suntem primiti cu glume si un ceai fierbinte nu se stie din ce... suntem invitati sa ne schimbam de hainele ude in camera lui pana cand a noastra va fi eliberata. Ni se prezinta bucataria de unde putem lua oricand ceea ce avem nevoie, cu conditia sa punem la loc asa cum am luat: curat!:) Ni se face focul in camera si ni se aduce lampa cu carbit, desi suntem rugati sa stam la un pahar cu ei (cabanierul si cei care au grija de cabana) in "sala de mese"... Nu suntem incomozi si nu ni se impune ce, cand si unde sa facem...
Dupa scartaitul pasilor in zapada, se pare ca ne astepta cabana. Stia ca vom veni si ne pregatise o intampinare calduroasa... E mica, e saracacioasa, e veche si nu are lumina sau apa... e frig in "sala de mese" (am scris cu ghilimele, pentru ca de fapt nu este sala de mese, este un spatiu micut, cu doua mese, la care poti manca ceea ce ti-ai adus de acasa pentru ca aici nu se ofera spre cumparare nimic. Din bunavointa cabanierului, as fi putut manca o ciorba calda, preparata de ei, dar nu era momentul potrivit- aproximativ ora 23: 00J)... sa revenim... e frig pentru ca plita care incalzea candva s-a stricat... are inca bradul impodobit de la sarbatorile de iarna J... dar e atat de calda si de primitoare!!!
Am vrut sa scriu despre el, despre munte. Nu am avut ragazul atunci, caci prietenii m-au asaltat cu prezenta lor (placuta, de altfel) neincetat. A trecut deja o saptamana... Multe din gandurile ce-ti trec prin minte atunci, cand il privesti, le uiti... Dar nu pot si n-am sa pot uita niciodata cu cata dragoste am simtit ca ne ofera privelistile lui atat de incantatoare... Acele stanci reci dar atat de rabdatoare cu anii care au trecut si vor trece, cu toti cei care le-au comentat si le vor comenta inaltimea, duritatea si maretia... Acele rauri care iti soptesc de fiecare data cand vrei sa le asculti povestea drumului vesnic pe care apele lor il parcurg... Acei copaci atat de goi in ochii nostri dar atat de
plini de amintiri lasate de vreme... Acele poteci prin zapada, unde pasii tai isi striga fericirea la auzul scartaitului acesteia... Toate, toti, totul te imbratiseaza si iti spun ca acele clipe, pe care tu le petreci acum, exista pentru a fi traite la maxim, pentru a fi respirate, pentru a te hrani si a-ti potoli setea... pentru a te iubi sau pentru a-ti zambi strengareste in trecerea lor fugara pe langa tine...
Simt, chiar simt, cum sufletul meu se hraneste cu tot ceea ce ochii ii ofera si urechile ii traduc... Simt caldura zapezii si a gerului care stange? Ai simtit vreodata caldura gerului care strange? Ai simtit vreodata o lacrima fierbinte de fericire pe obrazul atat de inghetat incat te doare? Ai iubit vreodata atat de mult incat sa vrei sa te opresti acolo, atunci si sa nu mai respiri? Poate ca da. Poate ca in alte imprejurari...
Am respirat aerul acela cu atat lacomie incat mi-era teama ca ceilalti sa nu se sufoce! Am imbratisat muntii cu privirea de atatea ori si cu atata dorinta, incat mi-era teama ca iubitul meu sa nu devina gelos! Le-am vorbit atat de mult apelor si copacilor in gand, incat mi-era teama ca prietenii sa nu ma creada nebuna!;) Am fost atat de ametita de fericire incat mi-era teama sa nu lesin, iar zambetul de pe fata mea spunea atat de multe lucruri incat mi-era teama sa nu dezvalui tuturor inima mea!!!
Ai vrea sa stii cum e sa mananci cu atata pofta de parca nu ai mai fi facut-o de zile intregi? Ai vrea sa stii cum e sa asculti vantul si povestile unui cabanier batut de vreme? Ai vrea sa vezi cum lumineaza lampa cu carbit si sa auzi cum pocneste lemnul in soba? Ai vrea sa uiti cine esti, de ce, cand, cum, unde? Ai vrea sa fii eu? Iti doresc!!!!! Mult succes!!!!!! ;)
21-22 februarie 2004
Cuca