Miscellanea - Bucegi - Caraiman - Versantul Albisoarelor

Albişoara Strungii

           Una dintre cele mai dificile albisoare.

           De la Verdeata, traversam Valea Alba si urmam spre stinga un hatas, care coboara, intersectind Albisoara Turnului, un horn nenumit si patrunde in deschiderea strasnic umbrita de pereti a Albisoarei Strungii.

           In urcus, trecem prin fereastra creata de un bolovan impresionant, dupa care ajungem la baza primei si celei mai dificile saritori: un horn vertical, inalt de 12-15 metri. Prizele nu lipsesc in peretele acestuia, dar cum locul este intunecos si mai mereu umed, avansul se face cu oarece dificultate, cu asigurare in cele 2-3 pitoane de pe parcurs. La capat, printr-o fereastra (din cele doua existente) iesim pe o platforma. Ea coincide cu punctul de atac al unei noi saritori, care impune pentru cei 5-6 metri ai sai un sprait larg sau o mai putin cavalereascaasigurare in contragreutate, cum i-ar fi spus un inaintas de-al nostru. Aceste doua obstacole pot fi ocolite prin dreapta, pe o fata inclinata, coborindu-se apoi in fir printr-un rapel de un arbust (a carui existenta de la un an la altul este supusa insa vitregiilor naturii).

           Locul continua sa fie aici gituit de flancurile stincoase ale vaii. Urmeaza o zona mai moale, cu 2-3 praguri si o saritoare de 5-6 metri cu doi bolovani nu prea bine incastrati. Un alt obstacol se evita prin dreapta, urcind un mic horn (pendinte de un jgheab urcat cindva de Nicu Comanescu) pina la nivelul unui briu, care scoate deasupra "problemului".

           Pe nesimtite locurile se deschid, tendinta care se va mentine pina la obirsie. Escaladam in aceste locuri o saritoare de 7-8 metri, cu un mic bolovan surplombant. Dupa o alta zona ceva mai domoala, luptam cu un al doilea obstacol dificil al traseului, inalt de numai 7-8 metri, care se ingusteaza in partea finala, unde o mica "banda" din dreapta se face utila printr-un ecart decis.

           Firul pe care ne aflam acuza apoi trei praguri, dupa care sfirseste, inierbat, sub o arcada. Trecem aici la dreapta, intr-o ramura a vaii care s-a desprins discret imediat mai jos. De aici, pe masura ce cistigam inaltime, malurile se deschid tot mai mult, tolerind in peretele Picaturii citeva prispe ierboase, iar pe partea opusa o posibilitate – e drept, friabila – de atingere a crestei separind de Albisoara Turnului. Depasim in aceasta zona si trei saritori, floare la ureche in comparatie cu asprimea portiunii inferioare. Finalmente se iese in Strunga Mare (Marele V), strajuita din inaltime de Coltul Picatura, respectiv Virful Strungii Mari, si de unde porneste vertiginos spre sud vilcelul purtind numele locului.

           Timp necesar: 3-5 ore.

Posibilitati de retragere: Din sa se poate merge...

a) catre Valea Seaca, prin Vilcelul Strungii Mari, circa opt rapeluri (15-35 metri), pitoanele fiind insa la un moment dat mai greu depistabile;
b) din strunga, suim in stinga (pe flancul Virfului Strungii) o fata stincoasa de 6-7 metri, un prag conducindu-ne apoi pe muchia ce desparte de Albisoara Turnului. Printr-un rapel de 20 metri atingem un fir al acesteia (aflat aici nu departe de obirsie). In cazul unei coboriri pe aceasta vale, vezi descrierea imediat urmatoare, cu mentiunea ca finalmente se coboara hornul aflat la vest (stinga, cum cobori) de pintenul intermediar.