Mountain guide - Ghetarul Scarisoara

Pestera si Ghetarul Scarisoara

- Raport de Tura -

27 mar. 2005

Duminica 27 mar 2005, in dimineata in care ora 3 devenise ora 4, ne-am intalnit 5 prieteni (Ionut, Alina, Dan, Cri si Ady) pentru a vizita (pentru unii demult nevazuta, pentru altii doar o speranta...) pestera si Ghetarul Scarisoara.

Plecare cu masina mica din Cluj-Napoca pe traseul Cluj-Napoca-Turda-Baia de Aries-Campeni-Scarisoara-Garda de Sus(DN75 - V. Ariesului).

Norii stersi anuntau o zi frumoasa. La intrarea pe V. Ariesului ceata strajuia intraga vale, creand un pod vizual intre cele doua culmi ce pazeau valea. Cu timpul insa ceata s-a ridicat, lasand loc soarelui si sperantei de primavara.

Din comuna Garda de Sus pornim la ora 11.30 spre catunul Ghetar si pestera Scarisoara. Urcam din centrul comunei pe N pe un drum forestier pe V. Garda Seaca aprox. 1km, dupa care ne inscriem pe poteca marcata Cruce Rosie ce urca rapid (in cateva serpentine la inceput) spre platoul si mai apoi catunul Ghetari cu superbe case motesti si peisaje din lumea basmelor. Zapada inca mare si in accentuata stare de topire ne uda tuturor in cele din urma bocancii si ciorapii. Atmosfera e excelenta de o zi de hiking: nici cald, nici rece; doar o adiere de primavara, amintind ca e duminica si merita sa savuram fiecare moment. In 2 ore ajungem in catunul Ghetar. De la barul din centru suntem indrumati spre casa ghidului pesterii (prima casa pe stanga inspre pestera de la bar) - marcaj punct rosu.

La inceput sceptic cu privire la sansele de a putea patrunde in pestera din causa avalanselor cazute in saptamana trecuta la gura pesterii, acesta decide totusi sa mergem sa incercam. De la casa ghidului, mai facem 10 min pana la pestera Scarisoara. Intr-adevar, cazuse o avalansa semnificativa la gura pesterii, dar cu atentie, am putut cobori cu totii cei 50m diferenta de nivel in avenul cu o deschidere de 49m de la gura pesterii, pe scarile metalice acoperite pe alocuri completa de mormanele de zapada. Interiorul pesterii te lasa cu gura cascata, neputand constientiza pe deplin ca de fapt calci pe 75.000 metri cubi de gheata, veche de pana la 3500 de ani cu o grosime de pana la 26m.

Iata o mica descriere a pesterii (vezi http://www.speologie.ro/stiinta/gheata.php)

"Pestera Ghetarul de la Scarisoara
                     de Aurel Persoiu (ISER)

Pestera Ghetarul de la Scarisoara face parte din sistemul carstic Ghetar - Ocoale - Dobresti, reprezentând (alaturi de Pestera Pojarul Politei) etajul superior, fosil al acestuia. Este sculptata în calcare de vârsta Jurasic superior, dispuse monoclinal pe directia NV-SE, la o altitudine de 1165 m, la marginea platoului carstic Ghetari - Ocoale.
Lungimea totala a pesterii este de 720 m, denivelarea (negativa) fiind de 105 m. Se dezvolta pe o succesiune de fete de strat (vizibile în special în Sala Mare si în Galeria Maxim Pop); salile mari ale pesterii fiind formate la contactul dintre fetele de strat si diaclaze. Accesul se face printr-un aven de 48 de metri adâncime si 60 de metri în diametru. La baza avenului se gaseste poarta propriu-zisa a pesterii care da acces la o sala imensa, numita Sala Mare, cu un diametru de aproximativ 47 m, ce se continua spre NV cu Sala "Biserica", principala atractie turistica a pesterii. În partea de sud a Salii Mari se deschide intrarea larga de 15 m si înalta de 7 a Galeriei Maxim Pop, care dupa ce coboara 68 m se continua cu Rezervatia Mare a pesterii.
Din aceasta se urca în Catedrala, frumos concretionata si lipsita de gheata. Din Catedrala, printr-o mica "fereastra" se trece în Culoarul Coman, cel mai cald sector al pesterii (+50C), de asemenea lipsit de gheata, dar bogat în concretiuni calcitice.

Tot din Sala Mare se ajunge în Rezervatia Mica (spre nord), prin coborârea unei faleze de gheata înalta de 14 m. In sectorul nord - estic al Rezervatiei Mici se gaseste Palatul Sânzienei, lipsit de gheata si concretionat.
Principala "resursa" stiintifica si turistica a pesterii, blocul de gheata, are un volum de 75.000 m3 si o grosime medie de 16 m (forajul efectuat în februarie 2003 a ajuns la o adâncime maxima de 22, 53 m). Se gaseste cantonat în Sala Mare, formând planseul acestei sali, de unde se prelungeste sub forma unor "limbi de gheata" în Rezervatia Mare, Biserica si Rezervatia Mica. În aceste trei sali, la o oarecare distanta de blocul de gheata se dezvolta stalagmite de gheata, cu dimensiuni variabile, de la câtiva cm la peste 10m (în Biserica). Spre deosebire de blocul de gheata care are are o vârsta de 3500 ani (Pop, Ciobanu, 1950), aceste stalagmite se pot topi de la un an la altul, sau chiar disparea în unele perioade (Viehmann, com. pers.).

Climatul pesterii

Ghetarul de la Scarisoara este un sistem deschis, în care variatiile climatice de la exterior se resimt si în interior, chiar daca modificate si cu oarecare întârziere.
Principalele elemente ale climatului subteran sunt: temperatura aerului, dinamica maselor de aer si regimul umiditatii aerului.
Temperatura aerului: este unul din factorii principali în geneza si dinamica formatiunilor de gheata din pestera. Toate înregistrarile de pâna în prezent arata ca modificarile termice de la exterior se resimt si în pestera. Aceste modificari se transmit diferentiat în interior, amplitudinea lor scazând pe masura ce ne departam de intrarea pesterii. În plus, transmiterea variatiilor termice în subteran se face diferentiat în functie de anotimp. Astfel temperaturile pozitive de la exterior (începând din martie) se resimt în pestera abia în luna mai, iar maximul termic de la suprafata (august) "ajunge" în pestera abia în noiembrie. Acesta este si motivul pentru care luna noiembrie este luna de "vara" a pesterii. Din contra, tempearturile negative se transmit foarte rapid în interior, în Rezervatia Mare ajungând cu o întârziere de maximum 24 h (Racovita, 1967). Minimul termic din exterior (ianuarie) se înregistreaza aproximativ în aceeasi perioada si în interior, ianuarie fiind luna de "iarna" a pesterii. Astfel între lunile extreme ale climatului subteran (noiembrie si ianuarie) se înregistreaza o diferenta în timp de doar doua luni.
În ceea ce priveste valorile de temperatura din interior, acestea se prezinta astfel:
Sala Mare Rezervatia Mare Coman
Min. -6, 90C -2, 60C 4, 40C
Max. 0, 80C 0, 80C 5, 40C
Dinamica maselor de aer prezinta valori diferite, în functie de anotimp:
- Vara: deoarece temperatura aerului în pestera are valori mult mai scazute decât cel din exterior, în acest anotimp nu se realizeaza schimbul de mase de aer între mediul subteran si cel extern. Exista totusi un schimb caloric între cele doua medii, datorita conductiei termice, atât dinspre roca spre aerul din pestera, cât si dinspre aerul mai cald de la gura avenului spre straturile mai reci din interior. Acest transfer termic determina o încalzire a aerului din pestera pâna la valori de 0, 2 - 0.80C.
- Iarna: datorita faptului ca aerul rece are o densitate mult mai mare decât cel cald, iarna situatia este inversata fata de cea din vara. Aerul rece de la exterior "cade" în pestera, determinând racirea puternica a aerului din subteran, pâna la -130C, cu un efect remarcabil în ceea ce priveste dinamica si morfologia ghetii.
In concluzie putem spune ca schimbul de mase de aer dintre pestera si exterior se realizeaza doar iarna, în timp ce vara pestera functioneaza ca un "acumulator" de aer rece, creându-se astfel conditiile necesare pentru metinerea ghetii în subteran.
Umiditatea relativa: ca în orice sistem cavernicol, umiditatea aerului are si în aceasta pestera valori cuprinse în general între 95 - 100%. Valorile acesteia sunt influentate atât de fluctuatiile de la exterior cât si de prezenta ghetii. Asfel, iarna în cazul scaderii puternice a temperaturii la exterior, în pestera se înfiltreaza volume importante de aer rece si uscat care duc la scaderea umiditatii relative pâna la valori de 70 - 72% (Viehmann et all, 1965). Acest fenomen are repercursiuni deosebite asupra dinamicii ghetii, aereul rece si uscat determinând sublimarea rapida a ghetii. În perioadele de topire, datorita temperaturilor pozitive apa de topire se evapora determinând cresterea umiditatii relative pâna la 100%"
 

"
Gheata subterana

În pestera exista doua "entitati" glaciare distincte: blocul de gheata si formatiunile stalagmitice de gheata, fiecare cu o dinamica proprie.
1. Blocul de gheata: s-a format în urma cu 3500 de ani, când existau conditii climatice net diferit de cele de astazi: temperaturi mult mai scazute si precipitatii bogate. Acestea sunt dovedite de analizele efectuate asupra stratelor cele mai profunde al blocului de gheata. În prezent conditiile climatice nu sunt de natura a asigura formarea ghetii. Practic blocul de gheata se gaseste într-o stare continua de topire, în prezent el nefiind decât o "fosila", o structura mostenita din alte conditii climatice. Din datele experimentale rezulta ca fata de 1927, când a fost descris de Emil Racovita, înaltimea blocului de gheata s-a redus cu câtiva matri (!) - de exemplu în Sala Mare exista un prag de gheata de 2 metri înaltime care în prezent lipseste cu desavârsire. In 1947 M. Pop a marcat în peretele din Sala Mare înaltimea la care se ridica gheata. De atunci s-a asistat la o diminare continua a înaltimii, pentru ca în noiembrie 2002 sa asistam la înregistrarea nivelului minim cunoscut: -165 cm, fata de 1947!
2. Stalagmitele de gheata: în cadrul acestei clase de formatiuni se disting doua categorii: stalagmitele dezvoltate pe blocul de gheata si stalagmitele formate independent de acesta. În prima categorie intra stalagmitele din Sala Mare care sunt formate prin actiunea apei de picurare si de prelingere. Apa îngheata si duce la aparitia unor forme masive, greoaie: "Eschimosii", corpul stalagmitic din dreptul galeriei M. Pop sau stalagmitul situat în apropiarea "Bisericii". Stalagmitele din "Biserica", desi se dezvolta pe blocul de gheata, pot fi asimilate, datorita dinamicii deosebite, stalagmitelor din Rezervatia Mare si Rezervatia Mica (independente de blocul de gheata).
Stalagmitele dezvoltate independent de blocul de gheata, sub influenta conditiilor climatice din pestera nu sunt forme "mostenite", ci aparitii noi, cu o dinamica aflata în strânsa corelatie cu meteorolgia externa. Gheata acestor formatiuni are o structura specifica, fiind formata dintr-o serie de "piramide" a caror baza se dispune pe suprafata stalagmitului în timp ce vârful se gaseste orientat spre interior. În perioadele de topire apa patrunde preferential pe suparafetele de demarcare a piramidelor, detasându-le structura. Vârful stalagmitelor este adesea rotunjit, având un diametru mai mare decât restul formatiunii datorita apei de picurare care îngheata la contactul cu stalagmitul.
Stalagmitele termoindicatoare (Viehmann, 1967) au o dinamica deosebita si în acelasi timp o forma aparte, datorata conditiilor speciale în care apar.
Pe înaltime diametrul lor variaza, fiind usor de recunoscut o alternanta de zone de îngrosare si de subtiere. Zonele mai înguste au o culoare alb - laptoasa si o structura amorfa, analiza microscopica punând în evidenta în gheata acestora bule de aer si mici fragmente de calcit romboedric. Zonele de îngrosare, din contra, sunt transparente, iar gheata are o puritate ridicata, lipsind fragmentele calcitice sau bulele de aer. Pentru a elucida procesul care adus la "nastera" acestora, J. Viehmann si G. Racovita au urmarit un grup de asemenea stalagmite, numite "bulboase", înregistrand variatiile de temperatura si de umiditate. Diagramele obtinute au dat o explicatie privind procesul genetic al acestor formatiuni: în intervalele cu temperaturi scazute, apa de picurare îngheata instantaneu, înglobând în gheata si bule de aer si microcristale de calcit, în timp ce în perioadele mai calde apa se prelinge pe stalagmit, aerul având timp sa se evapore, în timp ce înghetul se produce pe întreaga suprafata a ghetii si astfel diametrul este mai mare iar gheata este transparenta. Aceste stalagmite sunt numite 'termoindicatoare" deoarece ele sunt martori ai variatiilor de temperatura din pestera în cursul unei ierni (perioada de crestere)."

 

Iesim vadit impresionati (si inghetati) din pestera, si cu parerea de rau ca nu am reusit sa vedem in toata splendoarea ei si sala "Bisericii", din cauza ca s-a luat curentul exact inainte sa ajungem sa o admiram. Platim ghidului biletul de 50.000lei (5lei grei) pentru vizitare, cumparam vederi si mancam de amiaza la 5min de pestera, la o masuta intr-un punct de belvedere de unde se putea observa lejer Muntele Gaina (1.484 m)-partial pe teritoriul judetului Alba (la 8 km sud-vest de Avram Iancu), pe platoul sau avand loc sarbatoarea folclorica 'Targul de fete', în fiecare an la 20 iulie si Vf. Curcubata (1.849 m), cel mai înalt din Muntii Apuseni.

Ne intoarcem, mai repede acum, deoarece norii incepusera sa-si faca loc pe cerul senin. Pe ultimul kilometru, ne si prinde o ploaie mocanesca dar mica.

Djonexx si Alina- multimiri pentru poze!

Pentru acces si detalii asupra traseului puteti consulta urmatoarele linkuri (informatii oferite de www.alpinet.org):

Acces pestera

Descriere traseu

ady beleanu - ghid national de turism