Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Miscellanea - Fiii ploii (MTB Iezer)

Bookmark and Share

Fiii ploii (MTB Iezer)

fiii ploii - 23.05.2004

Rezumat: Incursiune pe varful Zanoaga din Iezer - 4 ore de tura in ploaie.

Scris de:Adi la Joi 25 Mai 2004 - 10: 12: 26make printer friendly

 

FIII PLOII
(Enduro in Iezer)
23 MAI 2004

De la bun inceput tin sa definesc notiunea de Enduro. Inca nu am gasit sau auzit o definitie exacta a acestui termen referitoare la MTB, de aceea o sa incerc o descriere aici: Enduro e o ramura a ciclismului montan mai agresiva decat Cross Country, in sensul ca la urcat e mai dificil, se merge mai mult cu bicicleta impinsa sau cu ea in spate. Daca pana aici suna plictisitor, partea a doua compenseaza din plin: coborarile sunt abrupte, tehnice, pe albii secate de viituri pline de bolovani, poteci inguste si drumuri forestiere - adica foarte asemanatoare Freeride-ului.

 

Asadar, duminca dimineata pe la 8 plecam din Bucuresti spre Valea Prahovei. Stiam ca va ploua dar speram sa gasim un loc unde sa nu avem parte de asa ceva. La Sinaia era innorat si se pregatea de ploaie, asa ca am hotarat sa mergem mai departe. Degeaba am oprit pe rand in toate statiunile de pe Valea Prahovei - situatia se prezenta cam la fel peste tot.

 

Am luat-o spre Paraul Rece cu gadul sa facem o tura lejera pana la Diham. Acolo vremea era la fel de mohorata. Parca spre Bran era mai frumos asa ca i-am dat bice pana acolo. Ghinion, in plus pica. Eu tineam sa fac cheile Dambovicioarei intr-o tura de cross dar Marcos nu avea chef. Mircea (Jupi) a venit cu ideea sa-i sunam pe baietii din Campulung Muscel si sa le facem poate o vizita. La telefon, am aflat de la Razvan ca vremea e buna si ca, in plus, se vedea si muntele.

 

Am plecat spre Campulung, ne-am intalnit cu Razvan si am mers impreuna in Leresti, la Mihai acasa. De aici, tatal lui Mihai urma sa ne duca cu un Aro pana sus, aprope de culmea Iezerului, iar noi sa coboram. Pentru ca statea sa ploua in continuare, a trebuit sa votam daca sa mergem in tura sau nu. Marcos, ca de obicei, era pentru, lui Jupi ii era teama de frig, eu ma abtineam. Spre surpriza tuturor, Cristina era pentru. Ne-am echipat si pe la 4 ne-am suit in camioneta si da-i inainte spre varful Zanoaga din Iezer.

 

La putin timp, tocmai cand intram in munte, s-a pornit ploaia. Ne-am tras o folie de plastic peste noi si stateam ghemuiti in bena camionetei. Eu, Marcos, Mihai, Razvan si un prieten de-al lor eram in spate, in bena, iar Cristina si Mircea in cabina. Tatal lui Mihai e un sofer offroad de exceptie. Conducea foarte bine pe drumul forestier care se transformase in albie de rau. Am urcat o jumatate de ora - pana unde permitea drumul in conditiile respective. Am aflat de la Mihai ca tatal sau participa in mod frecvent si cu succes la competitiile de offroad 4X4.

 

Am coborat din Aro murati si am votat daca sa facem tura sau nu... Am fost pentru aventura - in unanimitate! Am inceput sa urcam pieptis pe munte, in ploaie si frig (erau 5 C). Nu exista poteca, urcam si saream peste trunchiuri de copaci cazuti. Faceam pauze la 10-15 minute de urcare si ne odihneam 2 minute, pana incepea sa ne fie frig. Eram obligati sa urcam: nu puteam sa ne intoarcem, pentru ca drumul pe care venisem cu masina nu era practicabil. Dupa o ora si jumatate am iesit intr-un drum forestier. De acolo mai aveam de urcat inca 20 de minute - si tot pieptis. De data asta, traseul era oarecum marcat cu vopsea alba pe copaci. Am iesit in gol alpin si apoi am mai urcat putin. Dupa 2 ore am ajuns la poteca de coborare. Acolo am aflat de la Mihai ca o parte din traseul pe care urma sa coboram fusese ruta pentru un concurs de 4X4. Eram ok cu totii, dar uzi peste tot. Nu ne mai pasa de ploaie, parca era ceva in neregula cand se mai oprea.

 

Prima parte a traseului de coborare a fost abrupta. Eu eram epuizat, asa ca mai mult am alergat pe langa bicicleta. Dupa 1 km, traseul s-a transformat in albie de viitura, asa ca am incalecat pe sa si da-i la vale. Noroi cat cuprinde, derapaje mai mult sau mai putin controlate si cateva cazaturi usoare au pigmentat a doua parte a coborarii. Marcos avea din nou probleme la frana, asa ca trebuia sa stam cu el cate 5 minute, sa se raceasca sistemul de franare.

 

Am ajuns din nou la urcare, de data asta mai blanda si mai scurta. In 20 de minute am urcat o costisa. Cand am iesit din padure, undeva jos se vedea satul Leresti si casa lui Mihai. Inca o jumatate de ora si gata. A stat si ploaia, asa ca am savurat coborarea in viteza, direct peste plai, pe iarba uda. Jupi a cazut cu fata intr-o tufa de urzici. Am trecut pe langa o cireada de vaci, una din ele s-a speriat de Cristina, Cristina s-a speriat de ea si... a cazut. Eu am cazut de doua ori, o data peste niste bolovani, iar a doua oara pe valea viiturii, alunecand pe o radacina uda. Echipamentul de protectie si-a facut treaba excelent, asa ca am mers mai departe nevatamat. Marcos nu a cazut chiar deloc. La un monent dat a trecut printr-o balta enorma si a ramas in mijlocul ei, cu apa pana peste genunchi. A luat bicla de coarne si a venit mai mult inot la mal.

 

In ultima parte a coborarii, am intrat in sfarsit pe un drum forestier care ne-a scos pana in Leresti. 1 Km de asfalt si am ajuns acasa la Mihai.

 

Am fost asteptati cu ceai fierbinte, apa calda la dus, cafea, lapte proaspat si haine de imprumut pentru cei care nu aveau de schimb. Cat timp ne-am schimbat noi, baietii ne-au spalat biclele cu furtunul, asa ca erau numai bune de bagat pachet in masini. Cei trei munteni care ne-au insotit s-au dat excelent, nu au cazut si au fost adevarati ghizi pentru noi. Am ramas impresionati de cat de cumsecade pot fi oamenii din provincie. Nu au acceptat nici un ban pentru ceea ce au facut pentru noi, nici macar pentru motorina. Am baut o cana de lapte proaspat muls si o cafea si la 9: 30 PM am plecat spre Bucucresti via Pitesti. La 12 eram acasa. Iar luni dimineata m-am sculat odihnit si fericit, cu o jumatate de ora inaite de a suna ceasul.

 

Ploaia ne-a iubit si ne-a insotit tot timpul. Am fost uzi pana la piele si noroiti din cap pana in picioare. Dar am invins inca o data.

Concluzii:
Campul Lung e o zona de vis, cu siguranta o sa ne intoarcem.
Iezerul nu este un munte inalt si se preteaza ciclismului montan, iar niste ghizi din zona pot sa va faca tura mai usoara.
Panta abrupta, ploaia si frigul nu conteaza atat timp cat vrei sa invingi si sa continui ceea ce ti-ai propus.
Echipametul de protectie este la fel de necesar ca si bicicleta.
Cand va pregatiti bagajul de tura, nu uitati sa va luati si un rand de haine de schimb, mai ales daca mergeti cu masina.
Cristina a mers admirabil si este declarata riderul zilei.
Oamenii din provincie sunt de exceptie.

Adi

 

www.bikexcs.ro - va asteptam in tura!

Author: Adi Oltean
Uploaded by: Adi Oltean
Views: 7535, Last update: Thu, May 5, 2005



Links to the Mountain Guide:
Masivul IEZER-PAPUSA  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Ref. Salvamont Batrina-Valea Batrina-Bordeiul Mieilor Din Izv. Batrina-Saua Sleul Batrinei

 

Comment
Fără foto Adi Oltean, Thu, May 5, 2005, 12:15 pm

Imi cer scuze pentru asezarea in pagina. Conversia in html la Word lasa de dorit.
Mai multe jurnale se gasesc pe siteul clubului.
Pentru ca nu m-am priceput sa integrez pozele in articol va invit sa le vedeti aici: http://www.bikexcs.ro/4images/categories.php? cat_id=36

Va multumesc,
Adi
club@bikexcs.ro

Ioan Şteţca Ioan Şteţca, Thu, May 5, 2005, 5:15 pm

Mai Adi daca tot ai facut geografie la scoala si stii unde ai mers, puteai sa zici si tu la sfarsit ca oamenii din Campulung "sunt de exceptie" (s-au orice alta parte a tari ar fi), ca de aceea au regiunile nume!:-D
Banuiec ca tie nu ti se adreseaza lumea cu Domnu din Capitala!

Fără foto Adi Oltean, Thu, May 5, 2005, 6:04 pm

Am spus intentionat din provincie caci am observat ca afara de Capitala oamenii sunt altfel, mai putin stresati si mai binevoitori. Se simte asta imediat. Aici in Bucuresti este totusi un mediu ostil care tinde sa devina destul de agresiv. Probabil pentru faptul ca suntem o multime de oameni care trebuie sa impartim micul teritoriu de asfalt dintre blocuri. Din pacate nu pot sa plec de aici (vina mea).:-D

Comments for this article
Login or register to comment