Mountain guide - Plimbări de la cabana Garofiţa

Plimbări de la cabana Garofiţa

Pe 16 septembrie 2005, după lăsarea întunericului, am ajuns la cabana Garofiţa Pietrei Craiului. Împreună cu prietenii Mircea Vlădulescu, Emilia Marinescu, Radu Călinescu. Transportul auto a fost sponsorizat de revista Oferte speciale. Căldură mare, în pădure păsările nu dormeau toate, iar cosaşii (lăcustele) au concertat cam toată noaptea... Lună plină.

Cabana, dată în bibliografie ca fiind la altitudinea de 1050-1100 metri, arată mai bine decât în urmă cu cîteva luni, atât pe la exterior cât - mai ales - la interior. Cazarea costă 70.000 lei în camere (paturi suprapuse, aşternuturi, sobe) şi 35.000 lei la priciuri (paturi nesuprapuse, somiere). Pe 17 septembrie au fost luaţi sacii cu gunoaie adunaţi în faţa cabanei; sosise un tractor cu remorcă şi patru oameni, care i-au încărcat. Până în drumul de pe Dâmboviţa, trei saci au sărit din remorcă, adăugându-se gunoaielor răspândite pe forestierul de acces la cabană. Încă nu se poate ajunge cu autoturismele până la cabana Garofiţa, dar cum exploatarea forestieră din amontele ei pare că s-a terminat, am înţeles că se fac eforturi pentru astuparea gropilor de pe drum, pentru ca maşinile mici să poată urca cei aproximativ 4 kilometri care o separă de artera rutieră de pe Dâmboviţa.

Am observat că au fost aplicate câteva semne noi cruce galbenă, imediat amonte de cabană, pe traseul care urcă spre baza pereţilor Pietrei Craiului, necesare desigur pentru cei care se află prima dată pe aceste locuri. Din spatele cabanei Garofiţa porneşte şi marcajul punct galben, spre stâna Tămăşel. De la cabana Garofiţa, până când va creşte din nou pădurea pe piciorul de munte imediat apropiat, se vede Ceardacul Stanciului.

Pe 17 septembrie, ziua în care noi am urcat până pe creastă, a fost în general semiînnorat, iar presiunea atmosferică relativ constantă; valorile altimetrice pe care le indicăm mai jos s-ar putea să nu reflecte 100% exact cotele punctelor atinse.

Am pornit de la 1100 m altitudine (cabana Garofiţa), pentru ca la 1660 m altitudine să ne aflăm la inscripţia vopsită cu albastru (Padina Lăncii) de la baza pereţilor, pe marcajul triunghi albastru. Izvorul din Poiana Închisă l-am notat ca fiind la 1910 metri altitudine, iar ieşirea (cea dinspre sud) în creastă, la marcajul punct roşu, la 2040 metri; pitoanele şi cablul de pe parcurs sunt încă la locul lor, dar traseul nu este deloc recomandat a fi străbătut fără un bun cunoscător al locurilor şi, nicicum, pe vreme fără vizibilitate generoasă. Capul nostru de coardă a fost Mircea Vlădulescu.

Pe creasta sudică a Pietrei Craiului am constatat că a fost aplicat un semn punct galben (unul singur), deasupra peşterii pe care am găsit-o în iulie 2003. Reluăm mai jos, între paranteze, anunţul de atunci, pus pe Alpinet. [În iulie 2003, Clubul "Emil Racoviţă" Bucureşti a adăugat o nouă cavitate situată mai sus de 2000 m, chiar pe creasta sudică a Pietrei Craiului, într-un perimetru pe care-l cercetează de mai mulţi ani. Reamintim (vezi şi revista Munţii Carpaţi, nr. 8, 1998) că dintre cele 66 de peşteri anterior cunoscute, 64 erau descoperite şi explorate de Clubul "Racoviţă", în perioada 1976-1993, fiind situate în Munţii Făgăraşului, Bucegi şi Parâng. Această nouă cavitate a fost identificată acum mai mulţi ani, de domnul Ioan Dobrescu din Câmpulung Muscel, preşedintele Clubului de speologie Piatra Craiului, mare iubitor de munte, care ne-a condus la ea, descoperitor a sute de peşteri în zona Podul Dâmboviţei, încă "verde" bine la 82 de ani (Sănătate maximă vă urăm domnule Dobrescu!), exemplu de longevitate demn de priceput şi urmat. Peştera este situată în chiar porţiunea de deasupra Marelui Grohotiş, gura ei (3 x 1, 5 metri) aflându-se la doar 2, 5 m sub poteca marcată, la 2030 m altitudine, adică pe locul 62 în ierarhia cavităţilor descoperite la poalele cerului român. Are 20 m dezvoltare şi -4, 2 denivelare. Echipa: Ioan Dobrescu, Ică Giurgiu, Andrei Samoil, Alexandru Cristal, Cristina Lazăr. Noua cavitate este formată de-a lungul unei diaclaze şi funcţionează ca ponor la ploi sau la topirea zăpezii. Ică Giurgiu] Acum, la intrarea peşterii, altimetrul ne spunea 2020 metri, deci foarte aproape de cota stabilită când am urcat, în 2003, din Poiana Lespezi, de pe versantul estic al Pietrei.

Mergând mai departe pe creastă, spre sud (semnele punct roşu sunt integral refăcute), desprinderea triunghiului albastru către vest, spre Valea Urzicii, am găsit-o la 1890 metri altitudine. Ne-am bucurat să constatăm la această răspântie turistică că este acum săgeată spre refugiul aflat la 5 minute spre est, dar credem că poteca până acolo ar trebui totuşi marcată, pentru că pe ceaţă se poate să găsim greu adăpostul.

Când ne aflăm cu aproximativ 5 minute înainte de Marele Grohotiş, venind pe triunghi albastru dinspre Valea Urzicii, după ce am depăşit Ceardacul Stanciului şi Peştera Stanciului, pe peretele din dreapta noastră apare o inscripţie care ne arată desprinderea spre vale a marcajului cruce galbenă. Dacă nu ştim locurile, pornim pe cruce galbenă şi ne lăsăm ghidaţi de semne spre stânga, pe o potecă frumoasă, pe care apare şi crucea albastră. Ne ducem în continuare pe varianta lungă spre cabana Garofiţa. Dar dacă suntem mai atenţi, înainte de a apare bine semnele cruce albastră, observăm că spre dreapta se duc, în pantă mare, marcajele cruce galbenă - varianta scurtă spre cabana Garofiţa. Ambele variante cruce galbenă duc în poteca vopsită cu triunghi roşu, pe care, la ramificaţii, sunt săgeţi indicatoare cu scris lizibil. Nici una din hărţile pe care le avem cu masivul nu a avut loc suficient să arate sau arată incomplet potecile marcate din acest perimetru. Harta care însoţeşte acest articol a fost realizată şi completată de bucureştenii Ică Giurgiu, Dănuţ Călin şi Nicolae Constantin Hrib (sigur, ea poate fi îmbunătăţită).

Pe 18 septembrie am pornit, de la 820 metri altitudine, de la ramificaţia de pe Valea Dâmboviţei de unde se desprind drumurile auto ("auto") spre cabanele Valea lui Ivan şi Garofiţa Pietrei Craiului, înspre amonte. După 2 kilometri se ajunge în dreptul cabanei Cascue, situată pe malul stâng geografic al apei. Aici vine, din stânga (M. Iezer), marcajul triunghi galben, care urcă 2 kilometri pe Dâmboviţa şi se duce spre Piatra Craiului, pe drumul Tămaşului.

Când au trecut 6, 9 kilometri de la locul de pornire, spre stânga se duce drumul forestier Capra - Bălţatu, pe care coboară banda albastră din M. Iezer, semn turistic care ne însoţeşte spre amontele apei, până la kilometrul 9, 2; aici el intră pe teritoriul Pietrei Craiului, către Plaiul Foii (4 ore), pe Plaiul Tămaşului. În fine, la kilometrul 13 sosim pe barajul de la Pecineagu (1060 m); se vede că pe malul stâng geografic al lacului există un serios şi lung drum forestier, la poalele Muntelului Lerescu.

De loc neimportant, la 1 kilometru în aval de la ramificaţia de drumuri de la care am pornit pe 18 septembrie, triunghiul roşu se duce brusc în sus (pe malul drept geografic al apei), către Munţii Iezer, pe un drum de căruţă. Acelaşi triunghi roşu apare şi aval de acest loc, pe mai mulţi kilometri, aplicat de obicei pe stâlpii liniei electrice, el dispărând cu puţin înainte de barajul lacului din localitatea Sătic.

Ică Giurgiu (Bucureşti)