Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Romanian legislation - Buletin informativ de mediu, nr. 19 / septembrie – noiembrie 2005

  • Alpinet
  • Articole
  • Buletin informativ de mediu, nr. 19 / septembrie – noiembrie 2005
Bookmark and Share

Buletin informativ de mediu, nr. 19 / septembrie – noiembrie 2005 - Taramul uitat de timp (I)

TARÂMUL UITAT DE TIMP (I)

Transilvania saseasca este unul dintre ultimele peisaje medievale ale continentului nostru. Un peisaj cu sate traditionale, biserici fortificate, largi pajisti cu flori, o bogata si variata natura salbatica. Supravietuirea acestora este un miracol al lumii moderne.
Imaginati-va un îndepartat colt al Europei disparute. L-am vizitat cu totii, deoarece ne este cunoscut din cartile copilariei. Imaginea unui satuc tacut, fara vârsta, la sfârsitul unei frumoase zile de vara, un trotuar din piatra de râu la marginea unei largi ulite prafuite, nepavate si flancate de iarba în care, sub peri batrâni si nodurosi, scormonesc dupa hrana pui de gaina, curcani, gâste si bibilici. Lânga o cârciuma se opreste un car cu fân, iar carutasul cere o bere. El povesteste si glumeste cu prietenii sai în timp ce bea din sticla, cocotat pe locul sau din caruta. În amurg, vacile, caii si caprele se întorc de la pasune pe ulita, rupându-se de grup, când ajung în fata portii lor. Aceasta este o scena din romanele lui Thomas Hardy, a caror actiune se petrece în Dorset, în secolul al XIX-lea sau scene înviate din timpuri medievale. Buruienile de pe marginea drumului sunt rare în Europa zilelor noastre.
Dar aceasta nu este fictiune si nici un vis frumos din copilarie. De ce? Pentru ca, în fapt, ne regasim în Transilvania, provincia de nord-vest a României, un peisaj valurit de dealuri cuprins în curbura de sud a Carpatilor. O regiune aparte, strajuita de-a lungul secolelor de munti înalti, paduri dese si oameni energici, Transilvania ofera o priveliste atâtatoare a unei Europe mai vechi, preindustriale. Peisajul aproape neîntinat al Transilvaniei sudice sau sasesti, colonizata, în vremuri de demult, de germani, este o oglinda a povestirilor folclorice ale fratilor Grimm. Bisericile medievale fortificate vegheaza asupra satelor cu acoperisuri din tigla rosie, înconjurate de livezi, terenuri arabile, pajisti si pasuni care, vara, se transforma într-un covor urias de flori salbatice. Dealurile sunt acoperite de paduri întinse de carpen si stejar, în care mai bântuie înca cerbi, lupi si ursi. Nu exista multe sosele si cele care exista sunt de cele mai multe ori nepavate. Privind acest peisaj magic, îti dai seama cu admiratie ca asa trebuie sa fi aratat Europa secolului XVIII sau chiar XIV. Senzatia de atemporalitate se adânceste, atunci când calatoresti între sate pe jos sau pe cal, prin paduri, aproape nelocuite, lastaris sau pasuni, ghidat de carari stravechi si scurte iviri ale turlelor de biserica.
Am descoperit România de putin timp, dar de atunci m-am întors de multe ori în Transilvania, una din cele mai fascinante regiuni ale Europei. Am fost invitat acolo în luna iunie a anului 2000 pentru a admira "multimea de flori salbatice" din jurul localitatilor Viscri (judetul Brasov) si Malâncrav (judetul Sibiu), doua sate traditionale la care se poate ajunge doar pe drumuri accidentate, nepavate. La câteva ore de la sosire, am realizat ca ma aflu în prezenta a ceva întradevar unic si deosebit. Viscri sau Deutschweissenkirchen (toate orasele si satele de aici au nume alternative, sasesti) împreuna cu biserica sa medievala de o frumusete unica se proiecteaza pe un fundal dominat de pajisti cu flori de soiuri ne mai întâlnite de generatii în Europa de Nord. În vizitele mele am fost însotit de colegi care lucreaza pentru trustul "Mihai Eminescu". Aceasta organizatie britanica de caritate, denumita dupa marele poet român al secolului al XIX-lea, conlucreaza cu localnicii pentru a conserva satele, a încuraja metodele si tehnicile vechi de constructie si pentru a revitaliza viata satului.

De ce este acest loc unic?
Transilvania este un tarâm al istoriei si al legendelor, al marilor conducatori si razboinici, al "vampirilor" si al Contelui Dracula însetat de sânge, un personaj istoric nascut în Transilvania: Vlad Tepes, un domnitor razboinic din veacul al XV-lea din care scriitorul britanic Bram Stoker s-a inspirat creându-l pe Contele Dracula, faimosul personaj al povestilor spuse în umbra serii, a fost un om aspru si neîndurator care îi tragea în teapa pe prizonierii sai de razboi. Transilvania saseasca se extinde spre nord si sud de la locul nasterii lui Vlad Tepes, vechiul oras-cetate Sighisoara, pâna dupa mai marile cetati ale Sibiului si Brasovului. În secolul al XII-lea, conducatorii timpului au invitat colonisti îndrazneti din nord-vestul teritoriilor germane (sasi) sa se stabileasca în aceste teritorii ale Europei pentru a apara marcile de rasarit în fata mai noilor hoarde de invadatori salbatici din stepele Asiei. Sasii au construit sapte minunate orase-cetate - Siebenbürgen, formând o retea de sate cu biserici fortificate, bastioane împotriva atacurilor. În anii 1240 au navalit din est tatarii. Mai târziu, turcii au fost cei carora localnicii le-au rezistat eroic.
Existenta acestei permanente amenintari a determinat formarea unei populatii curajoase si stoice. De aceea nu este deloc surprinzator faptul ca Transilvania a ramas un loc aparte, unul în care viata traditionala de la sat a supravietuit, modificata pe alocuri, dar intacta în mare parte. Comercianti, tarani, fermieri si mestesugari robusti, harnici si prosperi, sasii, care au trecut la lutheranism în secolul al XVI-lea, au ramas o entitate distincta în amestecul cultural si etnic al Europei. Nevoia de a-si apara comunitatea împotriva invadatorilor a creat satele extraordinare pe care le întâlnim, astazi. La baza fiecaruia, se afla o biserica fortificata, asezata pe un teren ridicat si construita la scara monumentala, cu poarta, ziduri - paravan, bastioane si turnuri. Între ziduri se afla arsenale si depozite de alimente; cel putin un jambon mumificat agatat de un cui asteapta, parca, întoarcerea calaretilor salbatici ai stepelor asiatice.
În timp de razboi, satenii si vitele se adunau între ziduri. Denumite "cai de razboi ai crestinismului", aceste biserici gri sau galben-pal sunt unele dintre cele mai evocatoare cladiri ale Europei, acoperisurile ascutite ale turlelor, evocând imagini din timpul lui Jan Huss sau Wilhelm Tell. Casele din sat - sau cel putin stilul lor traditional - dateaza, în mare parte, din secolul al XVIII-lea, când amenintarea tatara palea si satele nu mai erau periodic distruse. Patrick Leigh Fermor observa fermecat, dupa o vizita efectuata în 1930: "intrarile netezite, portile din sindrila suficient de largi pentru a permite trecerea carelor, acoperisurile tesite, rândurile de frontoane,... pe alocuri, cu o îndrazneata tenta baroca".
Metodele si tehnicile de lucru folosite în fermele din aceasta zona, au ramas aproape traditionale. Îngrasamintele chimice nu sunt si nu au fost folosite aproape de loc ceea ce s-a dovedit, în final, un regim benefic care a protejat mediul înconjurator. Caii înca furnizeaza puterea mecanica: Viscri de exemplu, are 400 de locuitori si 85 de cai de lucru. Culturile agricole principale sunt porumbul, grâul, ovazul, orzul (pentru bere) si cartofii. Porumbul este, deseori, semanat în stilul nativilor americani, împreuna cu fasole si dovlecei. Mai exista înca câteva culturi de cânepa (Cannabis sativa), folosita ca fibra textila. Se pot vedea câteva încercari timide de relansare a culturii hameiului, iar podgoriile sunt foarte putine la numar ca urmare a desfiintarii lor în perioada comunista în vederea maririi suprafetelor agricole arabile.
Semanaturile se fac în principal manual. Absenta ierbicidelor a permis unor ierburi rare sa supravietuiasca, plante frumoase precum Adonis flammea, aurul placerii (Camelina sativa), aurul placerii cu fructe mari (C. rumelica) si Consolida regalis subsp. paniculata) a caror numar a scazut considerabil în celelate parti ale Europei, ciocanasii si macii sunt o trasatura constanta a numeroase lanuri de grâu, desi recoltele sunt surprinzator de curate în rest. În satul propriu-zis, buruienile de pe marginea drumului constituie o legatura vie cu istoria. Unele sunt vechi ierburi medicinale din soiuri folosite peste tot în Europa. Gura mamei, (Leonus cardiacus), un membru al familiei Laminaceelor cu floare roz-palid, era apreciata ca panaceu universal; seva galbena a Chelidonium majus este înca folosita pentru vindecarea negilor; Althea officinalis si Inula helenium vindecau odata tusea. Laba gâstii (Chenopodium vulvaria), cu frunze în forma de palete care au un miros neplacut atunci când sunt rupte. Aceasta crestea pe fiecare drum de tara în Anglia secolului XVIII; astazi nu mai exista în Marea Britanie. O alta varietate de laba de gâsca, "Bunul Rege Henry", consumat odinioara ca substitut de spanac, se ascunde printre urzici.
Cea mai evidenta si opulenta manifestare a bogatiei uimitoare a florei si faunei din Transilvania o reprezinta florile de câmp care coloreaza fascinant peisajul de primavara si de vara. Lucrarile agricole sunt facute în mod traditional - cositul se face de la sfârsitul lunii iunie pâna la începutul lunii iulie. Acestea sunt probabil cele mai bune fânete si pasuni de ses din toata Europa; atât de întinse încât te poti plimba prin ele timp de câteva ore. Flora variata si colorata a acestor câmpii, care amintesc de câmpiile noastre pierdute din Europa de Vest, cuprinde un amestec de plante din Europa de Vest si Europa Centrala, având, însa, puternice elemente caracteristice stepei si zonei mediteraneene. Aceasta combinatie stepa-câmpie, plina de specii atractive, a disparut din întreaga Europa, chiar si din tari cum sunt Polonia, Cehia si Slovacia. Aceasta nu este o stepa adevarata, dar arata ca si cum ar trebui sa fie. Ierburi încurcate domina brazdele, împreuna cu siruri fabuloase de plante galbene, roz si purpurii, 20 - 30 de specii în total - Onobrychis viciifolia, Chamaecytisus banaticus, Genista tinctoria si numeroase diferite soiuri de trifoi (Trifolium spp.), mazariche (Lathyrus sp. si Vicia spp.) si mazariche de lapte (de exemplu Astragalus onobrychoides). Margarete albe, Ochi-de-bou (Leucanthenum vulgare) si spumoase panicule de Filipendula vulgaris sunt presarate peste câmpii împreuna cu Galium verum si o multime de varietati de fân (Rhinathus spp.) ca si vârfurile stacojii de Dianthus carthusianorium, cunoscute în Transilvania cu denumirea de "Sângele Fecioarei Maria".
Silvostepa Transilvaniei este caracterizata de pante relativ abrupte, centuri de vegetatie alcatuite din arbusti dominate de pruni spinosi, de lemn câinesc si peri salbatici, alaturi de câmpii deschise. Aici sunt ascunse nestemate florale precum Echium rossicum, Orchis militaris si Scorzonera purpurea.
Plantele mai pretentioase prospera pe cele mai fierbinti si uscate pante, orientate catre sud. Aici flora este de stepa - ierburi decolorate, mazariche purpurie precum Astragalus monspessulanum, A. onobrychoides si trei reprezentanti ai stepelor ucrainiano-pontico-sarmatiene, frumoasele Linum flavum, L. hirsutum, cu floare albastra si Salvia nutans cu spic purpuriu, înalt si înclinat. Liliaceele precum Anthericum ramosum, Asparagus officinalis si Muscari comosa adauga o nota exotica sau mediteraneeana.
În iunie, ne trezim în fata unui peisaj de o uimitoare frumusete si bogatie. Animalele si florile salbatice abunda. Serpii si sopârlele misuna prin iarba; broastele cu burta rosie cu partea inferioara stralucitoare ca si tricourile fotbalistilor (aparent o populatie intermediara celei a broastelor cu burta galbena) traiesc în balti si pe cararile inundate. Fluturii - albastri, maro, aramii si alte insecte zboara deasupra florilor înecate în lumina soarelui. Albinele, mustele, greierii si alte insecte colcaie sau zboara printre firele de iarba. Peste tot se aude ceea ce scriitorul englez Richard Jefferies numea, vorbind despre campia din Wiltshire, "zumzetul verii". Mai ales pe înserat, un cor format din greieri si cârtite de câmp cânta zgomotos. Gândacii de grâu, al caror sunet magic, asemanator cu cel al ustensilelor unui pescar în plina activitate, s-a pierdut în marea parte a Europei, se deplaseaza timid prin iarba înalta, alaturându-si chemarea notelor lichide ale prepelitelor.

John R. Akeroyd - Lawn Cottage U. K

Author: ONG Ecotur Sibiu
Uploaded by: Daniel Verniş
Views: 4337, Last update: Mon, Jan 30, 2006


Login or register to comment