Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Retezat februarie 2006 Clubul EcoXtrem

Bookmark and Share

Retezat februarie 2006 Clubul EcoXtrem
25 -27 februarie 2006 Retezat

Lume, lume, cum o sa iti amintesti iesirea din februarie cu clubul montan EcoXtrem, in Retezat? La ce te vei gandi peste ani atunci cand cineva iti va aminti ca ai petrecut candva, cateva zile frumoase in Retezat? Poate iti vor reveni in minte zapezile si crestele ascutite, poate masina care ne-a "condus" din Subcetate pana in Carnic, poate iti vei aminti jocurile de mima si cantecele, poate ca vei rade la gandul ca a fost prima data cand ai incercat sa te dai cu placa si ai cazut din doi in doi metri sau poate pur si simplu vei spune: "Au fost trei zile de vis alaturi de prieteni, trei zile petrecute intr-un tinut imbracat in alb".
Asa a fost si iesirea noastra din Retezat. A fost totul la un loc, putin mai multe zambete de multumire si ceva mai multe de transmis unii altora. Expeditia asta a fost una de vis, reusita din toate punctele de vedere. And so it was for me...

Vineri ora 20.00. Am ajuns pe nesimtite in gara, la celebrul panou de informatii, locul in care incep mereu zilele noastre de vis. Lume multa, multa, multi prieteni din EcoXtrem dar si multi pe care nu ii cunosteam, insa pe care eram sigura ca aveam sa-i descopar dupa zilele pe care urma sa le petrecem impreuna. Imi era dor de toata lumea si ii cautam cu privirea pe cei pe care doream sa-i imbratisez. Au venit si oameni pe care nu-i mai vazusem de un car de vreme.
La tren ne-am grabit sa ne urcam si sa ne gasim propriile locuri in compartimente, asteptand apoi plecarea din orasul de care acum doream din tot sufletul sa uitam pentru trei zile... Pe la 3: 00 dimineata am iesit pe hol, si dupa ce trenul a avut o intarziere considerabila, pe la 4.30 am ajuns in Subcetate unde am coborat repejor.
In fata garii ne astepta o masina veche de munictori, dar...era foarte buna pentru scopul ce-l avea de indeplinit...sa ne duca in Carnic cat mai incetisor, poate-poate apucam sa mai atipim putin... J.
Intr-adevar, masina nu s-a grabit deloc sa ne duca la destinatie si dupa aproximativ
o ora am ajuns in Carnic si ne-am chinuit sa ne identificam rucsacii in bezna aia cumplita. Dupa ce ne-am pus parazapezile si ne-am aranjat pentru drum, am pornit spre cabana... De indata ce s-a luminat si am vazut locul in care imi era dat sa fiu, m-am inviorat si am inceput sa apreciez din ce in ce mai mult zapada care scartaia insistent sub bocanci si care avea darul sa ne ofere linistea aceea launtrica de care toti aveam nevoie. Am mers noi ce-am mers pana pe la 8.30 pe marcaj banda albastra, la inceput pe drum forestier, apoi prin padure. Ajunsi la o bifurcatie, o poteca se continua pe acelasi marcaj pana la Cabana Pietrele si cealalta, pe triunghi albastru, spre Cabana-Refugiu Gentiana. Am ales-o pe cea de-a doua, continuandu-ne periplul prin tinutul acela de basm, cu copaci acoperiti de nea. S-a iscat apoi un vant rece si puternic care parca dorea sa ne darmane, dar pe la 9: 15 am ajuns la cabana.
In timp ce noi mancam un pic dupa drum si ne aranjam saci si locurile de dormit, doi dintre conducatorii de grup au plecat spre Saua Bucurei pentru a verifica traseul si a vedea starea zapezii. Datorita viscolului de afara s-au intors dupa vreo ora, inghetati si acoperiti de zapada. Nu reusisera sa urce mai sus de Bordul Tomii. Viscolul era prea puternic, nu se vedea nimic in fata cu atat mai mult marcajul.
Cand s-au intors am pornit, cei care am dorit, spre Cabana Pietrele... Deci, pana la bifurcatia de dimineata vreo jumatate de ora si apoi pe marcaj banda albastra alta jumatate de ora, traseu prin aceeasi padure de basm, care era luminata acum discret de razele de soare care invinsesera ca prin minune vremea rea de mai inainte. Ajunsi la Cabana Pietrele pe la ora 14.00, a inceput o grozava bataie cu zapada, la care era cu adevarat remarcabil modul haotic in care se desfasura. Nu existau doua grupuri bine formate, fiecare arunca in cine nimerea, ca mai apoi cineva sa stige "Alina!", "Andreea!" si toti bulgarii se indreptau, veniti de mai aproape sau mai departe, spre aceeasi tinta. Dupa ce am obosit toti, s-a facut liniste...si am privit cerul...cerul acela de un albastru inconfundabil, cu nori albi. Pe la 15.00 am plecat de acolo, lasand in urma pajistea alba pe care ramasesera urmele jocului nostru, ajungand la cabana cu o ora mai tarziu. Acolo, marea majoritate a lumii se culcase, fie in camera de jos unde era caldura atat de mult dorita, fie sus, ghemuiti in saci.
Intrucat era prea tarziu sa mai incercam vreun traseu, unii dinte noi au incercat sa se dea cu placile. Cand n-am mai putut de frig, pentru ca incepuse sa se lasa si intunericul, am pornit-o spre cabana...spre caldurica. J Acolo am cantat cateva melodii acompaniati de chitarile pe care le adusesem cu noi, pana cand, pe la ora 21.00, cabanierul a venit sa ne anunte ca se da stingerea peste o jumatate de ora.

Duminica dimineata...incalzirea, evident, matinala ca de obicei. Pe la 9.30 am pornit cu ganduri mari spre Saua Bucurei, pe marcaj banda albastra, urmand, in functie de vreme, sa mergem cat de mult ne permiteam. Am urmat Valea Pietrele, strajuiti la stanga de Culmea Rea, iar in dreapta de Culmea Stanisoara, care vegheau calatoria noastra spre inima Retezatului. Am mers mult prin zapada aceea inalta de jumatate de mteru, urmandu-ne apoi traseul pe un soi de platou, unic prin constructia lui si asezarea intre cele doua culmi. Soarele ne-a insotit pe toata durata drumului facand zapada de pe pante foarte instabila. Pe la 12.00 am ajuns sub Saua Bucurei si am observat ca panta dinspre sa avea foarte multa zapada, iar sus atarnau cornise. O parte dintre noi a incercat si a reusit sa urce, taind panta vertical pentru a evita pericolul unei avalanse. Ne-am intors apoi spre cabana, unde am ajuns in jurul orei 15: 00.

Acolo, dupa ce am mancat zdravan, fiecare si-a petrecut timpul cum a dorit, dandu-se cu placa sau jucandu-se in zapada. Pe la 17.30 s-au intors si cei doi organizatori care continuasera creasta. Sus zapada era inghetata, dar cu ajutorul coltarilor si pioletilor, au reusit sa atinga Vf. Peleaga. Seara, la cabana, a avut loc un concurs teoretic despre zona in care ne aflam si in special despre Parcul National Retezat, premiul constand intr-un binoclu. A fost si ziua Catalinei, care ne-a servit cu prajiturele carate de acasa...

Spre dimineata, pe la 6.30, cineva a venit in camera si am auzit o discutie cum ca ar fi o vulpita afara asa ca am sarit din pat sa-i fac poze. Pe la 10.00, dupa achitarea inclusiv a biletelor de salvamont obligatorii in acest coltisor de lume, am plecat spre Carnic
unde ne astepta faimoasa masina. Era soare si simteam ca muntele ne va astepta mereu acolo, ca sa revenim si sa ne umplem gandurile si sufletul de frumusetile lui.

In masina ne-am jucat cu un balon galben, pe care, dupa ce s-a scris "EcoXtrem", s-a semnat fiecare, in moduri cat mai cudate si mai haioase.
In Subcetate, am facut vanzare unui "Magazin mixt" (da, inca mai exista) intr-o zi mai mult ca intr-o luna probabil, ca omul dupa noi sigur a inchis si a facut inventarul intrucat nu mai ramasese decat cu ulei si zahar... Urcati in tren, am trecut printre cele 44 de tunele ale Depres. Petrosani, si am admirat roca aceea innegrita de carbune, dealurile domoale si defileul brusc al Jiului, toate acele lucruri pentru care merita sa stai atarnat pe fereastra... Ajunsi la Targu Jiu, priveam muntii, ramasi undeva in departare, cu crestele lor inzapezite si semete, care ne fusesera lacas in ultimele zile. Apoi am jucat mima, l-am ascultat pe Vlad cantand, si am ajuns in Bucuresti, unde am pornit spre case... in minte cu glumele, in suflet cu muntii, in priviri cu bucurie...

Andreea

Author: Dragoş Saioc
Uploaded by: Dragoş Saioc
Views: 7091, Last update: Wed, Mar 22, 2006



Links to the Mountain Guide:
Muntii RETEZAT  
Login or register to comment