Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - 30 aprilie 2006 :: Pe varful Postavaru

Bookmark and Share

30 aprilie 2006 :: Pe varful Postavaru

ALBUMUL FOTO - Tura din Postavaru

    Dimineata insorita ne scoate repede din casa. La ora 8 ne intalnim in capatul cartierului Racadau, de unde incepe drumul spre cabana La Iepure. Soarele se ridicase de mult peste culmea Kermen si acum ne incalzeste deja oasele amortite de somn.

    Grupul este format din sase fete si doi baieti. Uhh, m-a salvat Alex, ca altfel paream ca un singur cioban prin munti, cu mioritele dupa mine. Si as fi starnit invidia tuturor turistilor intalniti in cale.

    Urcam pe drumul forestier ce insoteste Valea Cetatii (Racadaului) spre Iepure. Ajunsi la cabana Alinei, ne umplem rezervele de apa. Mai sus mai gasim, dar sporadic, cate un izvoras, mai ales acum ca este primavara. Padurea verde ne insoteste pe marginea drumului spre adancul muntelui. Dupa o ora de la plecarea din Racadau, ajungem la capatul drumului de exploatare de pe Valea Racadaului, intr-o poiana mai larga. Intram in umbra molizilor de pe vale si urcam in acest ritm pana la prima bifurcatie. De aici in stanga, urca Valea Hotilor, insotita de o poteca nemarcata, pana in Crucuru Mare. Ne tragem sufletul, cateva minute mai sus, unde vom parasi firul vaii. Totul este verde in jurul nostru. Primavara ne-a napadit bine. Urcam spre culmea ce leaga Tampa de Crucurul Mare, pe o poteca placuta, ce se intinde pe aproape pe curba de nivel pana pe interfluviu. Pana sus, traversam doua izvorase ce curg in poteca, udandu-ne un pic buzele cu apa rece si limpede. Incepem sa gasim subiecte interesante de fotografiat, astfel ca stam cu aparatele la indemana. Din interfluviu, urcam o panta mai sustinuta si in zece minute suntem La Bancuta, unde intalnim poteca ce vine din Tampa. Bun loc de popas... si de fotografie de grup. De aici, poteca intra in bazinul Vaii cu Apa (care mai jos, dupa ce trece prin Cheile lui Solomon, strabate tot cartierul Schei). Potecile merg impreuna pentru inca ceva minute bune, dupa care noi intram pe Drumul Albastru.

     Postavarul este cunoscut si prin faptul ca anumite poteci au luat numele dupa culoarea marcajului. Astfel gasesti Drumul Albastru, Drumul Galben sau Drumul Rosu. Poteca ce pleaca din Schei, prin Drumul Cavalerilor si Saua Tampei spre Varful Cristianul Mare, poarta denumirea de Drumul Albastru, fiind insotita de marcajul banda albastra. Prima portiune urcam accentuat, fetele resimtindu-se usor. Dar nu ne zoreste nimeni. Ziua este lunga, avem tot timpul la dispozitie.

    Ne decidem sa facem pauza in anumite puncte cheie ale traseului. Astfel, din bifurcatie, pana in culmea Crucur nu ne mai oprim. Urcam cand sustinut, cand mai pe curba de nivel, pana cand desupra noastra padurea se rareste si incepem sa vedem cerul. Suntem deasupra Gropii lui Simion, o vale afluenta a Vaii cu Apa. De aici, pe curba de nivel, pe sub culme, traversam usor, pe deasupra vaii, pana spre culme.

Chiar inainte de a iesi in Crucur, ochii ne sunt furati de primii ghiocei. Nu ne putem abtine si facem un scurt popas. Ma opresc cu Cristina, sa ne bucuram si ochii aparatelor foto. Iesim apoi in culme, la soare, intr-o poiana frumoasa din Crucur. Bun loc pentru a ciuguli cate ceva de mancare. Foamea de cuprinsese cam de mult. In timp ce mancam, de noi se apropie un grup de batranei, porniti la cules macris, care intra in vorba cu noi. Tare simpatici au mai fost. Ne-au rugat sa le tinem si lor cateva locuri mai in fata, pe varf, daca tot ajungem mai repede. Si tot glumeti din fire, ne-au spus ca spera sa ne intalnim week-end de week-end prin Postavaru. Ceea ce e mai greu... ca in fiecare week-end schimbam muntii. Nu!?

     Dupa binemeritata pauza, ne luam picioarele la spinare sa strabatem culmea Crucurului. Traversam cand prin padure umbroasa de molid, cand prin poienite insorite, spre muntele Varna. Pe poteca apar primele urme de zapada veche, dar in acelasi timp manunchiuri intregi de ghiocei, branduse si albastrele. Combinatia foarte frumoasa de cromatica este o bucurie pentru noi si pentru fotografiile care speram sa ne reuseasca..

Am ramas in urma cu Cristina, Felicia si Roxana, noi fiind mai pasionati de fotografie. In saua dintre Crucur si Varna, intalnim un frumos porumbel gusat, si cu inelus colorat pe picior, care, cu un pic de teama de noi, sta la o mica sedinta foto. Abia cand ne-am apropiat foarte mult de el, si-a luat zborul spre Brasov.

     Ne grabim sa ajungem pe primii din grup, din urma. Poteca s-a transformat intr-un mic drum forestier, si in timp ce mergem lasam pe dreapta, pe rand, partia de schi Familiar, poteca Drumul Galben, si poteca spre Pestera de Lapte, iar pe stanga, drumul spre Lamba Mare si Valea Timisului. Zapada devine mai continua, dar asta doar in poteca, unde a fost tasata in timp. Prin padure primavara si-a facut deja dreptate.

     Pe la pranz iesim in Poiana Ruia, sub un cer albastru pur. Poiana larga ne imbie la un popas, astfel ca ne intindem oasele la soare, sub telecabina ce duce spre varf. Cu greu ne vine sa ne ridicam din iarba, si sa pornim la drum. Dar nu avem ce face si incepem sa urcam pe partia Sulinarului spre Cabana Cristianul Mare. Panta mai mare ne determina la pauze mai dese, pana la Poarta Doamnei (asa se numeste zona din muntele Ruia, unde poteca trece printre doua stanci situate la marginile padurii). Ajunsi sus, putem vedea varful Postavaru dincolo de valea ce se lasa spre Lamba Mare. Nu mai avem mult. Prindem imediat din dreapta drumul ce vine de la cabana Postavaru, si urcam pe ele spre varf. Ne bagam bine in zapada uda, caci nu avem ce face. Zona batuta bine de schiori toata iarna, tine zapada pana mai tarziu, spre mai. Agale, urcam panta spre varf, si rasuflam usurati cand ajungem in saua de sub stanca Postavarului. Multa lume pe aici. Vremea buna si timpul liber, a scos multi din casa, iar din Poiana, ajungandu-se usor, este plin de turisti de toate soiurile pe varf     Facem fotografii, si cu noi, si cu un catel negru, frumos, care tine neaparat sa fie pozat impreuna cu noi toti. Din sa, le arat fetelor poteca ce coboara spre Valea Timisului, prin Drumul Serpilor (Piatra Crinului), pe unde le propun sa le duc peste cateva saptamani, cand zapada se va topi toata din jgheaburile de pana in Poiana Stanii din Postavaru.

Urcam pe varf, printre balustradele de protectie si printre zeci de turisti. Intotdeauna, din primavara pana toamna tarziu, varful Postavaru a fost foarte populat, daca pot spune asa.

    Sus, la 1800 metri altitudine (1799 dupa indicatorul de pe varf). Un polonez ne face cateva fotografii intregului grup, dupa care ne bucuram de jumatate de ora de odihna pe varf. La cota maxima, ma intalnesc cu un domn intre doua varste, cu un teodolit pe trepied, pe care intrebandu-l aflu ca face masuratori de cote pentru actualizare de harti topografice. Cand am coborat aveam sa aflu ca este domnul Alexandru Tifrea, expert in geodezie si cadastru. Pentru mine intalnirea a fost foarte interesanta, interesandu-ma mult ideea de masuratori topografice si de realizare harti (ehh abia am intrat in anii de studentie ai Geografiei la Bucuresti). Dincolo de balustrada, spre abruptul dinspre Lamba Mare, merg cu Cristina sa facem cateva fotografii fara stalpi, balustrade, si alte elemente antropice, avand in spate panorama Crucurului si in departare Brasovul si Tampa. Dincolo de Valea Timisului, ne face cu ochiul muntele Piatra Mare, cu al sau mic adapost pentru turisti. Cine stie... poate saptamana viitoare...

    Ne suna Dragos. Urcase din Brasov, pe poteca din Racadau si Valea cu Apa, pe bicicleta, spre Poiana Brasov. Am stabilit sa ne intalnim la Cabana Postavaru, unde ne vom opri la un ceai, vin fiert sau bere. In functie de preferinte. In timp ce coboram, o luam de-a dreptul prin zapada uda, unde este foarte usor sa aluneci, si sa nimeresti cu fundul intr-o mlastina. Scapam de emotiile zapezii si dam de noroaiele drumului spre cabana. Fara sa bagam asta prea mult in seama, intindem pasul sa ajungem cat mai repede la odihna terasei din fata cabanei.

    Se lasa dupa-masa. Vremea se pastreaza splendida. Cativa norisori mai umbresc din cand in cand figurile noastre, dar pentru putine momente. In schimb se inteteste vantul, si ne determina sa mai luam o haina pe noi. Cat stam la cabana Postavaru, ascultand muzica din muntii Bavariei, apare si Dragos cu bicicleta, plin de noroaie, si cu limba de un cot. Este ceva panta din Poiana pana aici. Plecam spre vale prin spatele cabanei. Uitam ca voiam de fapt sa ne intoarcem in Ruia, si de acolo sa prindem Drumul Galben. Ne aducem aminte asta doar cand ajungem la Refugiul Salvamont, din Partia Lupului. Dragos o ia inainte cu bicicleta, sa ajunga in Poiana, unde il asteapta Claudeea si Petra. Fetele vor sa se intoarca cu noi in Brasov. Din intersectia Partiei Lupului cu Drumul Rosu, urcam iar spre Poiana Ruia, intalnindu-ne cu dl. Tifrea, ce abia acum cobora de pe varf. Ne salutam, mai stam la o discutie, dupa care despartindu-ne, noi urcam in Ruia. Intram pe poteca Crucurului, incercand sa descopar potecuta nemarcata, ce intra spre refugiul de la Izvorul Cerbului (un refugiu ascuns, cunoscut de batranii care bat week-end de week-end potecile Postavarului). Cu ochii dupa potecuta, nu observ, cand din fata apare un grup de turisti din care... surpriza... dau nas in nas cu Alina, colega de facultate la Geografie, si veche prietena din munti, cand urca cu clubul Bucur din Bucuresti. Stam cateva minute la povesti (ne aducem aminte unul celuilalt, ca in week-end-ul acesta noi in loc sa mergem la cursuri, am ales muntii), dupa care ne vedem de potecile noastre. Grupul ei va inpota la cabana Postavaru.

    Intram in Drumul Galben si incepem lunga coborare spre Pietrele lui Solomon. Dupa o coborare usoara, dar lunga, ajungem in Poiana lui Drester, de unde in stanga se lasa poteca spre Pestera cu Lapte. Altadata vom ajunge la ea. Acum este destul de tarziu, si ne grabim spre oras. In coborare, gasim pe stanga un luminis, la marginea abruptului, de unde avem o imagine foarte frumoasa a Poienei Brasov. Aici trebuie avuta atentie, caci tendinta este sa continui culmea spre vale, dar poteca face unghi de 90 de grade, si coboara perpedincular pe directia culmii, spre unul din afluentii Vaii cu Apa. Spuneam de atentie, caci am patit-o si noi. Cand ne-am intors din luminis, nu ne-am mai uitat la marcaj... am vazut in fata pe Miha, Alex si Alina si ne-am luat dupa ei. Dupa cateva minute de mers, cand s-a ingustat hatisul, ne-am dat seama ca nu suntem pe marcaj. In aceasta situatie, ne-am intors la luminis, de unde am prins poteca buna spre vale... cine stie altfel, in ce versant am fi ajuns si am fi avut de cautat mult drumul.

    Coboram pe firul vaii, pana intr-o ruptura de versant, unde padurea a fost defrisata. Marcajele nici nu se mai vad pe copacii ramasi in picioare. Ajungem in jgheabul pietros de jos, si continuam pe el, prin noroi destul de pacatos. De aici nu mai avem mult. Imediat intalnim marcajul triunghi albastru, ce vine de acasa din Racadau, iar mai jos, in drumul forestier, ne culege Dragos, spre Poiana Brasov. Dupa ce ne marim grupul, cu Claudeea si Petra, coboram pe drumul forestier ce insoteste Valea Oabanului pana aproape de cheile lui Solomon. Drumul Galben paraseste la un momentdat drumul forestier, si coboram pe o potecuta frumoasa, atarnata desupra vaii, pe versantul abrupt. Capatul ei da direct la Pietrele lui Solomon, unde gasim ultimi Juni ai Brasovului (in aceasta zi de duminica, prima dupa Paste, in Brasov se tine Sarbatoarea Junilor, o traditie veche, romaneasca). Ne intampina mirosul de "urme" de cai, de gratare, mizeria lasata de grataristi, zgomot de manele... si toate neplacerile ce insotesc anual aceasta manifestare. Il culegem si pe Dragos, care alesese drumul forestier pana jos (din viteza si-a spart un pneu de la bicicleta), si ne strecuram cu greu printre lumea ce coboara de la Solomon, la spartul "chefului". Multa galagie, multi ametiti, multi juni calare, cu caii naravasi, multi soferi nervosi, ca trebuie sa mearga cu 5 km/ora, si o cromatica foarte pestrita de evenimente si oameni.

    S-a lasat seara... s-a lasat racoarea. Este sapte ceasul si ne grabim spre casa. A mai trecut un week-end, iar obiectivul a fost atins si de aceasta data... nu am stat acasa, si ne-am aerisit gandurile si trupurile prin linistea Carpatilor.

    Saptamana viitoare ne asteapta alti munti... vom vedea noi care.


ALBUMUL FOTO - Tura din Postavaru

Author: Emi Cristea
Uploaded by: Emi Cristea
Views: 11154, Last update: Tue, May 2, 2006



Links to the Mountain Guide:
Muntii POSTAVARU  
Comment
Viorel Borteş Viorel Borteş, Wed, May 3, 2006, 3:45 pm

Mai, mai, mai, ce va invidiez ca puteti iesi asa usor la ture de o zi! Pentru mine o tura de o zi inseamna cel putin 4 ore de mers cu masina, pacatoase fiind cele 2 la intoarcere. Abia astept concediul, atunci te tai, ca la cabana imi cade muntele in cap:-D::-)

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Wed, May 3, 2006, 4:24 pm

M-am nascut si am crescut in Brasov. "Vinovati" sunt ai mei... nu eu:-D Si daca prind cateva ore dupa-masa si urc pana pe Tampa, tot e o bucurie (mai ales ca locuiesc in Valea Cetatii - Racadau):-D

DAN IORGA DAN IORGA, Sun, May 7, 2006, 10:34 pm

Bravo Emi! Muntele inseamna sanatate si ne ajuta sa fim cu adevarat liberi. Si parintii mei sunt "vinovati" ca am prins dragoste de EL. Postavaru si Piatra Mare sunt pentru mine lacasurile uceniciei montane. Poate la vara facem o tura ca lumea impreuna cu toti prietenii de la Alpinet! Numai bine.

Cătălin Viorel Frenţ Cătălin Viorel Frenţ, Wed, May 10, 2006, 12:38 pm

Viorel te plângi? Invidiezi? Eu am de mers cel puţin 5 ore cu trenul (maşină n-am, dar nici că mă plâng), timp foarte puţin, apoi... aşa că... Foarte bine, cine poate să urce zilnic, să o facă! Mie aşa mi-er place!:-)

Comments for this article
Login or register to comment