Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Miscellanea - Despre ultima monografie a Bucegilor

Bookmark and Share

Despre ultima monografie a Bucegilor - Pagina I

Poate cam tirziu, despre o aparitie editoriala

 

Dupa citeva luni bune de la aparitie, am putut rasfoi cartea lui Walter Kargel: "Muntii Bucegi – drumetie, alpinism, schi".

Este fara indoiala o carte necesara si care desfiinteaza o situatie bizara: cel mai batut munte din tara avea pina acum o singura lucrare "turism-alpinism", cea din 1961 (Nae Dimitriu, Emilian Cristea, reeditata 1964), in vreme ce Piatra Craiului – indiscutabil mai putin batuta decit "masivul-bulevard" – avea inca din 1971 doua.

Comparativ, lucrarea lui Walter Kargel imi pare o idee mai slaba decit predecesoarea ei, aceasta datorindu-se poate mai putin caracterului pe care il banui intrucitva poetic (si implicit superficial uneori) al autorului, cit faptului ca a fost …doar unul. In vreme ce ghidul din 1967 a fost nasit de trei condeieri (ampla parte introductiva apartine lui Alexandru Beldie).

Mai este de spus ca noua carte este cladita pe fundamentul numit "Trasee alpine in Carpati" (1976), cu etapa intermediara "Drumuri spre culmi" (1988).

Voi face in continuare citeva observatii asupra cartii recent aparute.

Din start se pune problema daca asemenea critici (s-o recunosc) sint moralmente corecte. Spun asta ca unul care a facut primii pasi in abruptul Bucegilor indrumat hotaritor de schitele lui W. Kargel. Si in conditiile in care reprezentanti ai lumii alpine au facut o primire mai mult decit respectuoasa cartii, situatie in care demersul meu risca sa para fronda cu orice pret. Indraznesc totusi sa cred ca nu se va supara nimeni mai mult decit trebuie, intrucit nimic nu e mai ciudat decit erorile ce razbesc peste decenii fara ca oamenii timpului sa se sesizeze in vreun fel de ele.

La modul general, am impresia ca unele descrieri de trasee sint excesiv de superficiale. Stiu, nu e lucru usor sa scrii despre acele drumuri, si imposibil sa le strabati pe toate. Dar totusi ceva trebuia facut pentru a dezvolta cit de cit prezentari de genul "Vilcelul Grohotisului este afluent al… Escalada se incheie in…" – asta o vedeam si de pe harta.

Totodata, sint de evitat "descrierile" precum a Albisoarei Hornului: "Nu ne este cunoscuta decit o singura escalada si anume acea efectuata de Victor Maciuca, care descrie hornurile (probabil cele din talveg, nu cele din Creasta Picaturii, care dau de fapt numele vaii) ca fiind umede si alunecoase, pline de mizga".

Exista erori care se transmit de la o lucrare la alta a autorului; de exemplu configuratia partii inferioare a Vaii Spumoase. Dl Kargel sustine si acum, pe de o parte, existenta aici a unui "vilcel cu lespezi" intre Inspumat si Spumoasa, pe de alta ca Spumoasa conflueaza direct cu Valea Jepilor. Multa vreme (7-8 ani) nu l-am putut contrazice cu fermitate, pina am dat intr-o zi realmente roata Saritorii lui Magheriu si am vazut ca primul afluent al Jepilor, in amonte de Inspumat, n-are nici o legatura cu Spumoasa (cu atit mai putin firele din amonte). Dar este suficient sa observi locurile de la distanta pentru a ajunge in dezacord cu autorul.

De altfel si liderul spiritual al unui cunoscut cerc turistic bucurestean mi-a confirmat nepotrivirea in cauza.

Alta greseala cu trecut considerabil la W. Kargel (din 1976, dar ea se inspira din lucrari interbelice) este aceea privind firele Vaii Seci din Caraiman, unde confluenta Hornuri-Spalatura este trecuta deasupra Briului Portitei si totodata in amonte de unirea cu Vilcelul Mortului. Or o simpla privire din fata Caminului Alpin, ca sa nu mai vorbesc de observatii din Briul Portitei ori din Poiana Mare contrazic aceasta pretentie.

Mentionez in aceeasi categorie firul redat drept unic al Vaii Poienii din Moraru (desi este vorba de doua). Ori spintecatura aflata imediat in stinga (est) Hornului Central, in Coltul Malinului, spre care mi-am itait multa vreme gitul, dar n-am gasit decit regretul ca se preia si aici o eroare din Buletinul Alpin (1934).

 

Scapari de genul acesta nu sint singulare. Si poate locurile in chestiune ar trebui tratate mai atent, caci mici dezinformari pot da mari batai de cap. Vezi schita de la p. 126, unde trecerea pe Briul cu jnepeni spre Valea Tapului are altitudinea bazei Hornului Central, cind in realitate este citeva zeci de metri mai jos – amanunt care poate incurca nestiutorii, cu efecte dintre cele mai diverse. Sint convins insa ca dl Kargel le va remedia in vederea unei viitoare editii a ghidului (o putem numi monografie? nu stiu, recunosc, semnificatia exacta a acestui termen).

Indraznesc si unele observatii asupra unor notatii istorice.

Nu pot sa nu constat ca, usor-usor, se ia de buna o idee inacceptabila lui Emilian Cristea: ca nu el, ci Aurel Irimia a fost cap de coarda in asalturile decisive in varianta Fisurii Albastre, si ca acest traseu a fost terminat in 1953 (nu cu un an mai devreme). Dupa cum se vede, in ciuda eforturilor unor interesati, si aici adevarul iese la lumina.

Adevarul mai este de revelat si in cazul unui inaintas pentru care W. Kargel a avut si are o mare stima: Mihai Haret. Cindva lua de buna catalogarea acestuia drept participant la zice-se prima tura alpina din Romania, in 1903. Autorul pare sa fi dat inapoi la acest capitol, dar, desi pus in garda asupra personajului, acorda in continuare credit informatiei ca acelasi ar fi urcat nordwandul Costilei la 1915 sau altadata.

In incheiere, cu riscul de a aduce in prim plan (si inca favorabil) productiile proprii, imi exprim mirarea ca autorul "Muntilor Bucegi…" nu a tinut cont de informatiile in domeniu oferite de revista "Muntii Carpati" (1999). Care l-ar fi scutit, imi permit sa afirm, de unele din erorile semnalate mai sus. Initial am fost tentat sa cred ca manuscrisul va fi fost gata de oarece vreme, situatie in care consultul sursei mentionate ar fi fost imposibil. Am descoperit insa ca dl Kargel era la curent (mai mult, prelua fara discernamint), de pilda, prezentarea abruptului sudic al Caraimanului, gazduita de "Alpin Extrem" la inceputul anului 2000.

I

Author: Mircea Ordean
Uploaded by: Vasile Coţovanu
Views: 5863, Last update: Sat, Jun 2, 2001



Links to the Mountain Guide:
Muntii BUCEGI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Valea Bingaleasa-Poiana Gutanu

 

Login or register to comment