Diaries - Cu cortul in Iezer :: 15-16 martie

Am urcat pe varf fara rucsac, evident, cu mai mult spor, doar cu aparatul foto. Ultimele doua dati cand am mai incercat sa venim pe Papusa ceata odata si ninsoarea alta data ne-au taiat entuziasmul si ne-am intors. Acum insa e soare, e caldut, e zapada, e minunat... Mai sunt urme pe-aici dar destul de vechi, nu par din zilele trecute. Versantul dinspre Crai are chiar si niste mici cornise care sporesc farmecul varfului si niste pante cu zapada... Am stat vreo 15 minute sus admirand totul imprejur, Craiul, Fagarasii, restul Iezerului... parca nu-ti vine sa mai pleci... o odihna binemeritata dupa cei peste 1400 m diferenta nivel pe care i-am facut pina aici dar, sigur, merita oboseala. Inapoi in poteca si pe la 13.30 ne mobilizam si coboram cu atentie catre Spintecatura Papusii. Nu e zapada foarte mare dar suficienta si panta destul de mare ca sa zbori destul daca nu esti atent. In caldarea din spatele varfului vantul aproape nu bate deloc si este foarte cald. Si foarte multa zapada adunata aici. Dar nu pare sa fie nici o problema, nu sunt pante atat de abrupte si lungi sa se acumuleze multa zapada care sa o ia la vale. Coboram totusi in tacere si cu atentie.

Urcus din Spintecatura Papusii

Cam in 15 minute suntem jos si privim panta pe care trebuie s-o urcam in partea cealalta. Fata sudica a muntelui (Tambura) este bine acoperita aici cu zapada, pante este mare si se vede si o linie de ruptura a zapezii. Insa noi urcam chiar pe muchie si, chiar daca este abrupt pe alocuri, nu este nici o problema si ne descurcam doar cu betele, fara piolet... Mihai de fapt pentru ca eu profit de urmele lui si oricum raman in spate ca sa fac poze fiindca sunt niste unghiuri interesante aici. Pina sus pe Tambura ar fi de urcat vreo 70 m dar poteca ocoleste usor pe fata sudica si nu consideram foarte interesant sa mergem chiar pe creasta matematica. Pe alocuri poteca este mai expusa, zapada e moale cu o crusta foarte fina de gheta deasupra. Probabil ca dimineata este beton si nu s-ar putea fara coltari; acum insa trebuie sa ai grija sa nu derapezi in zapada moale dar betele isi fac datoria. Incet-incet Papusa ramane in spate. Pe la 2 si ceva ne oprim sa mai luam o gustare si sa mai bem ceea ce este chiar mai important; 2 litri ar fi un minim necesar pe soarele asta, ideal vreo 3 litri pe zi dar cine sa care atata apa; ne multumim cam cu 1 litru de fiecare si ne promitem ca recuperam seara la cort. De-acum incolo, pina pe la Batrana cel putin, e mai mult promenada, "creasta" este de fapt o poteca larga, plata, e o plimbare placuta dupa oboseala care s-a acumulat pina aici.

Continuam in tacere, fiecare cu gandurile lui, cu soarele in fata, admirand zonele invecinate. Cand nu adie vantul nu se aude absolut nimic afara de propria respiratie. Pasarelele inca nu s-au dezmortit suficient ca sa urce pina aici si alte vietati chiar nu sunt. Dupa inca o ora ne mai oprim pentru vreo 5 minute caci incepe o oarecare panta catre zona Batrana. Nu mai mergem insa mult si Mihai sugereaza sa ne oprim caci pare o zona buna de pus cortul, destul de plata, cu suficienta zapada sa-l putem ancora, ceva mai jos de creasta, ferit cat de cat de vantul care pare sa sufle predominant dinspre nord. Asa ca pe la 15.40 ne dam jos rucsacii si ne pregatim sa campam. Este devreme dar pregatirile de seara oricum dureaza destul asa ca e bine sa le faci pe lumina... iar locul este placut. Si daca tot am carat rachetele de zapada pina aici le punem in picioare si incercam sa nivelam putin locul... cat de cat... Cortul interior il fixam cu 2 bete si cei doi pioleti care intra vreo 30-40 cm in zapada, suficient de mult. Pentru cortul exterior mai folosim 2 bete si prelungitoarele de la rachete pe care le ingropam bine ca niste ancore; este mai mult decat suficient, n-o sa fie nici un uragan peste noapte.

Pregatiri pentru campare

Pe la 16.30 Vaude-ul lui Mihai este gata, bagajele desfacute si culcusul pregatit... urmeaza pregatirile pentru masa. Punem arzatorul intr-o absida a cortului sa fie cat de cat la adapost de curent si incepem sa topim zapada. Butelia inceputa pe care o aveam de asta-vara din Fagaras isi da duhul destul de repede, reuseste doar sa topeasca cam jumatate de litru asa ca trecem repede la cea noua. Dupa zgomotul pe care-l scoate iti mai vine inima la loc. Intre timp mai adaug un strat subtire de izmenute pe dedesupt, renunt la parazapezi care oricum sunt ude pe interior de la transpiratie si-mi schimb si ciorapii ca plasticii daca nu se uda de afara, se umezesc de la propria transpiratie... parca e mai bine asa, totusi daca stai prea mult pe loc frigul incepe sa se simta. Noroc ca trebuie sa facem putina miscare: supraveghem arzatorul, mai punem zapada, mai mestecam apa calaie care, incet-incet, se incalzeste suficient pentru mancare. Felul unu si doi combinate: o mancare deshidratata de legume, taitei si pui peste care trebuie doar sa adaugi apa fierbinte... inchizi punga la loc, o lasi cateva minute si gata masa... mai comod decat supele care trebuie fierte; vara mai e cum mai e dar iarna dureaza ceva mai mult. Mancam direct din punga si pare foarte buna si consistenta; nu mai facem si supa (desi aveam supe instant). Preferam sa trecem la cate o portie dubla de cacao fierbinte imbunatatita cu niste ciocolata suplimentara si uite-asa pe la 17.30 suntem gata si cu masa. Mai topim insa zapada ca sa ne umplem bidoanele sa avem apa peste noapte si, eventual, dimineata. Intre timp zapada s-a intarit destul ca sa fie nevoie sa racaim cu cana ca sa culegem pentru topit.

Pregatiri pentru culcare
(in centru, in ultimul plan, Iezerul Mare)

Soarele aproape ca a disparut complet dupa Batrana si umbra se instaleaza o data cu frigul dar nu mai conteaza fiindca deja am rezolvat ceea ce era mai important. Mihai se baga mai devreme in cort pentru e mult in urma cu somnul, bioritmul lui fiind inca adaptat fusului orar de peste ocean. Si intrucat se pare ca e musai sa ajunga la dentist maine dupa masa schimbam complet planul pentru a doua zi. N-o sa mai facem si restul de creasta din pacate, o sa coboram direct pe Plaiul lui Patru ca sa putem ajunge pe la pranz acasa... ramane pe alta data, muntele nu pleaca nicaieri, bine ca acum suntem aici. Eu mai raman pe-afara pentru o plimbare sa ma mai incalzesc la picioare si sa mai fac ceva fotografii. Apusul e minunat, pacat ca nu suntem undeva cu vedere libera catre vest. Urc totusi putin pina in creasta dar mi-e cam lene sa merg pina spre Batrana si oricum se intuneca destul de repede asa ca fac repede niste poze si improvizez cum pot un trepied. Sunt ceva fasii de nori chiar spre apus care se coloreaza in galben, rosu, portocaliu pina cand soarele isi ia complet la revedere si se pregateste de culcare. Este liniste, nu mai bate vantul si e foarte placut dar daca nu mai e lumina chiar ca nu prea mai ai ce sa faci... si la urma urmei o sa fie bine si in cort sau cel putin asa imi imaginez... asa ca ma retrag si eu in cele din urma si pe la 19.00 ma bag in culcus. Plimbarea a fost buna ca m-am mai incalzit. Singura problema e ca podeaua e cam tare si e greu de gasit o pozitie comoda, cand pe o parte, cand pe cealalta... e si cam inghesuiala in sac, butelia, bidoanele, aparatul foto si pe deasupra si eu in pufoaica pentru ca nu mi-am luat un sac gros. Mi-aduc aminte si de ciorapii schimbati asa ca ii bag si pe ei la caldura, la piept; pina dimineata or sa fie zvantati complet.