Tura scurta, de o zi, in Retezat, in 19.10.2007. Obiectiv propus: Vf Peleaga (2509 m)
Plecam din Deva la ora 4.30 (eu - Robert, impreuna cu 2 prieteni, Radu si Andrei) cu Matizul lui Andrei, spre Carnic. Ceata destul de multa. La Carnic ajungem la 06.00, ne schimbam incaltarile si o luam la pas, pe drumul forestier, inca indecisi daca sa mergem pe la cabana Pietrele sau direct pe la refugiul Gentiana. E inca intuneric, cerul este senin si plin de stele. Este superb, ne asteptam sa fie innorat. Distingem deasupra noastra, intr -un loc mai deschis Orionul. Temperatura aproape de 0 grade. Continuam sa urcam pe drumul forestier si facem un scurt popas cam la o ora de la plecarea din Carnic.
Ne hotaram sa nu pierdem vremea cu ocolitul pe la cab. Pietrele si plecam direct spre refugiul Gentiana. Cand travervam valea, vedem primele urme de zapada - mici petece albe, care lucesc in lumina lanternelor. Urmam cararea pana in padure, cu gandul ca inca este intuneric si o sa trebuiasca sa bajbaim dupa marcaje prin padure. Avem o surpriza placuta, cand vedem ca acestea sunt fosforescente. Frumos si foarte util... (imi amintesc ca in urma cu 20 de ani, am umblat aproape o noapte intreaga intr-o padure, cautand marcaje, undeva intre Stana de Vale si cabana Padis, in m. Apuseni.
In sfarsit, se lumineaza si nu mai avem problem cu orientatul. Continuam sa urcam prin padure pana ne intersectam cu cararea care vine de la cab. Pietrele. Dupa putin timp, iesim din padure si ajungem la refugiul Gentiana. Era ora 8.00.
Temperatura de 0 grade ne este confirmata de termometrul agatat de peretele refugiului. Servim un ceai (1.00 RON cana - care este ceva mai mare decat o cana obisnuita de lapte), si facem cateva fotografii.Schimbam cateva vorbe cu cabanierul de serviciu de la Gentiana, apoi ne continuam drumul spre obiectivul propus. Cararea urca printre jnepeni (vegetatia de jneapan parca este mult mai dezvoltata decat in anii din urma - asta este un lucru bun, inseamna ca nu se mai distruge atat de mult ca in trecut). Facem inca cateva fotografii. Nu este senin, insa nu este nici ceata, suficient cat sa vedem vf. Bucura II. Continuam urcusul pana la Bordul Tomii, unde facem un popas si mancam. Stam cam 30 de minute, bem putin ceai din termos si impachetam lucrurile ca sa plecam. Incepe sa fulguiasca usor. Pe masura ce urcam, fulguiala se transforma in ninsoare. Se lasa si ceata, insa nu foarte deasa. Incet, incet, ajungem la lacul Pietrele (este pe jumatate acoperit de gheata). Ninge mai tare, iar ceata este mai deasa. Dupa ce trecem de lacul Pietrele, urcusul este tot mai abrupt. Inaintarea ne este ingreunata si de zapada cazuta, calcam tot mai nesigur. Raman un urma lui Andrei si a lui Radu, chiar ma opresc de cateva ori sa-mi trag sufletul. Radu ajunge primul in Curmatura Bucurei (2206 m), urmat la putin timp de Andrei. Ajung si eu, si simt ce viscol sulfa dinspre lacul Bucura. Este ora 10.45. E frig si viscoleste rau. Suntem echipati destul de bine insa necorespunzator pentru viscolul si ninsoarea de acolo. Spre lacul Bucura, ceata deasa, nu se vade nimic. Facem cateva fotografii, apoi coboram cati-va metrii in valea Pietrele. Aici e mai bine, suntem feriti de viscolul ce sulfa dinspre lacul Bucura. Renuntam sa facem vf. Peleaga, chiar daca suntem foarte aproape.
Suntem prea expusi in viscol, e ceata deasa si ninge tare. Hotaram ca e mai cuminte sa ne intoarcem. Ne pare rau de Andrei, el vine pentru prima data iarna in Retezat, si ar fi fost frumos sa ajungem pe vf. Peleaga, apoi sa ne intoarcem prin valea Rea. Vorbesc la telefon cu copii, le spun cum este aici, si ca ne intoarcem curand. Bem cate o cana de ceai din termos sa ne incalzim, apoi plecam spre refugiul Gentiana. Glumim pe seama ceaiului lui Radu, parca are rom in el. Radu se jura ca nu a pus decat buruieni la fiert. Il cred pe cuvant pentru ca umblu de multi ani cu el la munte. Coboram incet, cu grija. Ajungem la Bordul Tomii. Locul in care mancasem cu putin timp inainte este acoperit cu zapada. Pe masura ce coboram spre refugiul Gentiana, ninsoarea se transforma in lapovita. Cand ajungem la Gentiana ploua marunt. Mancam putin, bem un ceai si plecam spre Carnic. S-a inseninat brusc si printre stropii de polaie apare soarele. La intrarea in padure ne plua din nou. Facem inca cateva fotografii si ne continuam drumul spre Carnic. La putin timp dupa ce intram in padure, ne intalnim cu un grup de alpinisti din Arad, care urca la refugiul Gentiana. Recunosc printre ei un baiat cu care am urcat anul trecut la taul Tapului. Numele lui este Aurel. Nu mi-am amintit numele lui la inceput, insa m-a recunoscut si el. Ne salutam, schimbam cateva vorbe, apoi plecam, urandu-le vreme buna. Inainte sa ajungem la drumul forestier intalnim inca un grup, de data aceasta de turisti, ceva mai numeros, care urca, banuim noi la cabana Pietrele. Ii salutam si continuam sa coboram spre Carnic. Ne ploua marunt. Pana sa ajungem la cascada Lolaia, intalnim inca 3 fete care urca. Lasam rucsacii langa drum si coboram la cascada sa facem cateva fotografii. Ajungem la Carnic, ne schimbam si plecam spre Deva. Propun sa bem o cafea, insa Andrei se grabeste sa ajunga acasa.
Am discutat intre noi despre faptul ca am renuntat sa urcam vf. Peleaga. Parca ne parea rau ca renuntasem, insa am considerat ca, tinand cont de conditiile meteo din creasta a fost mai cuminte sa coboram. Stiu ca puteam urca pe vf. chiar in conditiile acelea. Eram echipati suficient de bine si intr-o stare fizica buna. Am fost pe vf. Peleaga de multe ori, iarna si vara, pe vreme mult mai rea decat cea de astazi. Am considerat totusi - impreuna - ca iesirea de astazi nu a fost un esec, si ca probabil noi am fost mult mai maturi si mai constienti dacat in alte dati.
Chiar daca vremea nu a tinut cu noi, a fost foarte frumos si ne-am simtit bine. Am plecat la ora 6 si 10 min. din Carnic si am ajuns inapoi la ora 13 si 50 min. La 18 fix, am ajuns in Deva.
