Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Bucegi, Valea Mălinului

Bookmark and Share

Bucegi, Valea Mălinului - partea II

Mai avem de urcat aproape 500 m diferenţă de nivel (dacă ne gândim chiar la releul de pe Coştila). Ne abatem către dreapta, către baza peretelui care coboară dinspre creasta Mălinului, strict pe firul văii care curând ia din nou aspect de canion.

Canionul Malinului - foto Marius Radu

Aceeaşi pantă care deja ne oboseşte mai mult. Zăpada este puternic îngheţată, fără colţari probabil ar fi un chin (şi-o prostie de altfel) să urci. Este mult mai frig şi de sus vin rafale reci tot mai susţinut. Tudor şi Mugur sunt ceva mai în faţă dar nici ei nu urcă într-un ritm prea alert. Încerc diverse metode de urcat, cu faţa, cu paşi adăugaţi, uneori cu spatele:-) pentru a-mi mai odihni gleznele dar niciuna nu dă randament pentru mult timp... Ritmul de mers fiind tot mai anemic, muşchii nu mai produc atâta căldură. Vântul se înteţeşte şi el pe măsură ce câştigăm în altitudine aşa că luăm o mică pauză să ne mai îmbrăcăm. Dacă ar mai fi fost şi nişte ceai ar fi fost minunat...

Creasta Malinului - foto Marius Radu

Mugur şi Tudor dispar acum din câmpul nostru vizual aşa că n-avem cum să-i anunţăm că probabil noi o să renunţăm la coborârea pe valea Priponului şi să rămânem sus. În fine, ieşim din umbra văii dar soarele nu înseamnă neapărat şi căldură. Ne apropiem de releu dar mi se pare că este destul de târziu să ne angajăm şi la coborâre; este, cred, aproape 4 după amiază şi mai mult de o oră şi jumătate de lumină nu cred că mai avem. Mugur şi Tudor nu ne-au putut aştepta sus din cauza vântului aşa că au rămas undeva către valea Priponului pentru a se pregăti de coborâre. Ca să nu mai pierdem timpul să-i căutăm le-am trimis un SMS că nu mai coborâm. Încercăm să ne adăpostim puţin de vânt în zona releului. Nu se vede nimeni afară de câţiva câini care-şi apără curtea.

După un tur de orizont cu privirea doar căci pe vântul asta nu mă mai complic să scot şi aparatul, ne hotărâm să plecăm. Soarele începe să coboare, este frig şi-un vânt puternic, în rafale, noroc că mergând spre Babele îl avem mai tot timpul în spate. Pe platou este destulă zăpadă, pe alocuri până la jumătatea stâlpilor de marcaj. Zăpada spulberată mai scade vizibilitatea dar nu ne facem probleme căci ajungem pe lumină la cabană. Bine că nu e ceaţă, ar fi fost mult mai trist! Apusul de soare este superb şi dacă n-ar fi vântul care nu ne dă pace, ar fi fost chiar o plimbare plăcută de sfârşit de zi. Mi-ar fi plăcut să zăbovesc să face nişte poze dar am zis să ajungem cât mai repede la adăpost.

La cabană pustiu (din cauza vântului telecabina nu mersese aşa că de unde clienţi?). Cei doi câini uriaşi ne-au întâmpinat cu bucurie şi cu chef de joacă dar nouă nu ne trebuia decât nişte ceai cald. După câte-o cană de ceai de fructe (3 lei bucata) ne-am cazat, am mâncat ce mai aveam prin rucsac şi ne-am pregătit de programul de seară... adică de o ciorbă de legume şi ceva supliment de ceai. Este linişte, curat şi cald în cabană aşa că ne putem usca mânuşile şi ciorapii; n-avem haine de schimb, eu doar o cămaşă, iar Moniq nişte ciorapi dar n-avem nevoie de mai mult... dacă stau bine şi mă gândesc nici n-ai nevoie să cari prea multe dacă plănuieşti să rămâi la o cabană (încălzită); sigur, alte încălţări afară de bocanci ar fi fost binevenite... poate în viitor vor fi şi la noi cabane ca în Alpi unde încălţămintea şi echipamentul de zăpadă rămâne la intare într-o încăpere specială iar în cabană se circulă în papuci...

Foto Marius Radu

Pe la 6 seara reuşim să vorbim cu Mugur la telefon; au terminat de coborât valea Priponului, a fost poate mai multă zăpadă decât credeam iar coarda le-a prins bine la un moment dat. Mai au destul de mers până la maşină în Buşteni, mai mult de două ore dar greul a trecut. Noi suntem deja la căldură aşa că pentru noi a fost decizia cea mai bună să rămânem aici; mâine este duminică aşa că nu e nicio grabă, oricum nu mai rămăsesem la Babele peste noapte de ani de zile... Pe la 8 seara au mai apărut doi băieţi aşa că numărul clienţilor s-a dublat deja! Au urcat pe Jepii Mari (Schiel) după ce cineva (n-am înţeles bine cine, poate vreo patrulă de-a Salvamontului) i-a întors din drum, de pe valea Cerbului. Dacă au urcat ei, vom putea şi noi coborî pe-acolo a doua zi, oricum ăsta era planul meu...

Foto Marius Radu

N-am dormit prea grozav, saltelele fiind foarte tari dar măcar ne-am odihnit. Pe la 7.30 dimineaţa era deja lumină afară. Băieţii plănuiau un drum până la Omu’ dara dacă nu s-au trezit până la ora asta mă gândesc că şi-au făcut între timp alte planuri... Mă uit pe geam şi soarele începe să se vadă peste o pătură de nori. Mă îmbrac repede cu tot ce am şi ies afară să fac câteva poze. Căţeii sunt de mult activi dar nici ei nu stau prea mult în vântul de-afară.

Foto Marius Radu

Am cam întârziat, trebuia să mă trezesc cu o jumătate de oră mai devreme dar reuşesc să prind partea de final a răsăritului de soare... noroc că sunt şi nori altfel s-ar fi luminat foarte repede. În ciuda vântului, la fel de puternic, este minunat să fii afară în lumina dimineţii şi să admiri depărtările... către est munţii Baiului, Neamţului şi Ciucaşului... către vest, dincolo de valea Ialomiţei şi picioarele vestive ale potcoavei Bucegilor, Leaota şi Iezerul...

Iezer - foto Marius Radu
Iezerul

Leaota - foto Marius Radu
Leaota

După un mic dejun frugal plecăm pe la 10.00. Ca să nu zicem că n-am făcut nimic pe ziua de azi mergem către Jepii Mici să privim puţin către Caraiman şi valea Jepilor. S-a acoperit aproape complet, zăpada este spulberată de vânt dar vizibilitatea este în regulă. Ne apropiem de marginea platoului să fac câteva poze apoi urcăm până pe vârf, la ruina care marchează aproape geografic vârful Jepii Mici. E un vânt aici care în rafale aproape te doboară la pământ aşa că nu zăbovim prea mult.

Foto Marius Radu

Coborâm către zona de jnepeniş care separă cantonul Jepi de Piatra Arsă. Ca să nu înotăm în zăpadă printre jnepeni rămânem pe vâlcelul care iese în potecă imediat sub jnepeniş şi astfel scurtăm o mare parte din drum. Panta destul de pronunţată imediat deasupra intrării în potecă nu pune probleme deosebite fiind bine acoperită cu zăpadă stabilă.

Foto Marius Radu

Mai jos pe potecă însă ne asigurăm în două locuri mai expuse (cu cordelina care a rămas la mine), mai mult pentru confortul psihic, deşi colţarii şi pioletul îşi fac datoria... Pe la 14.00 ajungem jos şi patinăm din plin pe drumul acoperit de gheaţă dintre Buşteni şi Urlătoarea... dar suntem ca şi acasă...

www.mariusradu.ro

Author: Marius Radu
Uploaded by: Marius Radu
Views: 7324, Last update: Tue, Jan 27, 2009



Links to the Mountain Guide:
Muntii BUCEGI  


A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail
Bran-Podul Oprisului-Valea Poarta-Mt. Pintecele-Stina Gaura-Valea Gaura-Curmatura Hornurilor-Varful si Cabana Omu

 

Comment
DAN ALEXE DAN ALEXE, Sat, Feb 21, 2009, 12:12 am

frumos, felicitari! Mi-a placut cornisa aceea din Jepii Mici. Aveti grija! si poate vedem poze si din Pripon:D

Fără foto cezar jipa, Thu, Sep 30, 2010, 2:36 pm

o zi mai lejera, imi propusei sa o iau cu jurnalele din 2000 spre zi, ajunsei la malin.cum nu trecu mult timp decind balaurii cu mircea ordean pe aici, imi facu o deosebita placere sa vad cum arata cu zapada.la fel de frumos, poate prin dec.ian.sa incercam si noi.

Comments for this article
Login or register to comment