Diaries - Drumeţie prin Berzunţi

Vârful Drăcoaia

Urcăm din greu la limita dintre pădurea de pini şi abruptul stâncos pentru a avea priveliste cât mai largă, cu mici devieri către ravenele ce brăzdează abruptul pentru a admira "pădurea de argint" pe care o formează mestecenii pe celalalt versant. Pe măsură ce câştigăm înalţime orizontul se lărgeşte şi Trotuşul ramâne ca o panglică argintie, undeva departe la picioare noastre. Peste acesta, dealuri împadurite care ascund frumosul şi puţin umblatul canion de la Bogata iar la orizont sclipesc culmile acoperite de zapadă ale Tarcăului. Gabi ne dă ceva emoţii la un moment dar trece peste momentul de slăbiciune şi continuă voiniceşte. Rodica, decana de vârstă a grupului, nu are nicio treabă - e mereu în frunte. Încet, încet vârful vizibil din şosea este tot mai aproape dar pe GPS parcă nici nu ne-am mişcat! Abia am făcut vreo zecime din traseu.

Din fericire de aici panta se domoleşte şi urcuşul continuă pe o creastă împădurită, presărată din loc în loc cu stânci. Aşa mai merge! După mai bine de două ore de la plecare poposim pe vârful Drăcoaia (666m) care domină zona. E parţial împădurit şi doar spre Dofteana putem zări iar apa Trotuşului.

De aici coborâre lejeră către pajiştile care acoperă culmea în această zonă. Suntem la obărşia unei văi care coboară în satul Păcuri, a cărui nume ne reaminteşte că suntem într-o zonă în care sondele mai lucrează şi în ziua de azi.

Creasta continuă spre vf Ouşorul (695m) dar pentru noi urcuşul de încheie aici. O luăm pe curba de nivel către culmea din partea cealaltă a văii, culme pe care o vom urma în coborâre dar nu înainte de a mai uşura ceva din greutatea rucsacilor la o bine meritată pauză de masă. Soare, cer albastru, veselie... aşa cum trebuie să fie între prieteni. Unii mai dorm, unii se mai plimbă dar în cele din urmă suntem nevoiţi s-o luăm la vale. Poteca urmează o salbă de poieni unde deja au ieşit oile la păscut. Una însoţită de un ieduţ a ramas mai în urmă şi "ţipă" disperată în căutarea suratelor. Ghinionul ei, norocul nostru că am mai făcut câteva poze care să ne amintească că vine totuşi primăvara. Chiar deasupra cătunului panta se înăspreşte din nou dar numai pentru scurt timp. Am ajuns deja la primele case. Câteva raţe leşeşti se bălacesc în pârâiaşul care trece printre case şi devin pentru scurt timp vedete, lăsându-se pozate din toate unghiurile.