Trecem de varful Zanoaga.
Peretele Galbenele reuseste cu greu sa ascunda soarele. Shimb cateva idei cu Vlad si incercam sa ne fixam in minte traseul.
In curand suntem in spintecatura - motiv sa ne bucuram ochii si sufletul. Ne echipam corespunzator. Coarda ajunge pana jos.
Ne rezumam asadar la un singur rapel; cu cateva manevre de rasucire a firelor reusim recuperarea fara dificultati.
La urcarea din perete surpriza: stanca uda, ici colo zapada, totul misca. Rucsacii grei nu ne prea ajuta acum. Dupa doua incercari, dizloc un "televizor" (dupa ce am decis de comun acord ca nu este nimeni in zona) si reusesc sa urc pe fata cativa metri buni. Trec printr-un horn nu foarte pronuntat si caut sa fac asigurari intermediare; tot cautand ajung in curand sa trag din greu de coarda, pioletul ma ajuta sa-mi mentin trendul ascendent in momentele grele. Reusesc o asigurare intermediara cu un anou la un tanc nu foarte zdravan (avantaj psihologic) si peste inca cativa metrii ajung sub un tanc mare in care pot pune o nuca; pun rapid o lonja. Improvizez un anou din coarda si triplez asigurarea cu o cheie de piolet. Voichita isi face aparitia in scurt timp.
Nu reusesc foarte bine sa raspund intrebarilor ei relativ la prizele pe care le-am gasit... se descurca; doar o mana inghetata ii da de lucru. Vlad trece in tromba, hotaram rapid ca e cap schimbat,
am timp sa savurez peretele de sub varful Galasescu Mare.
Dupa mai bine de jumatate de lungime de coarda, Vlad asigura dupa un tanc solid, reluam procedeul, Voichita din nou la mijloc, trece pasajele mai delicate - avand in vedere ca nu ne vedem intre noi si ca fiecare striga sa mearga pe unde ii place - trec pe langa ei (din nou cap-schimbat) in tromba (ma congelasem putin stand nemiscat, la umbra, pe zapada); doua asigurari intermediare, cu anouri pe dupa tancuri. Le strig sa vina simultan, eram sigur ca Vlad va urca relaxat savurand fiecare miscare.
Strangem coarda si hotaram sa mergem liber cat se poate, sa fim cat mai rapizi posibil. Creasta nu este foarte lata, dar se urca repede si bine.
Portiunea finala este ingusta, dar se intrevede finalul.
Pe varful Galbenele am timp de un ceai cald si parte de un apus mirific.