Intrucat am cautat
pe net informatii referitoare
la traseul „Muchia Mare” din masivul Retezat si fie nu am
gasit fie am gasit descrieri incomplete, iar in ceea ce priveste
partea finala a traseului circula tot felul de povesti si de
versiuni, am incercat sa fac mai jos o prezentare cat mai detaliata a
sa, in masura in care ma ajuta amintirile, dupa parcurgerea lui in
07.11.2010.
Traseul a fost parcurs cap
schimbat impreuna cu Alin Stana, folosind o coarda de 50m, in
3h30min, 6 lungimi de coarda. Prezinta numeroase schimbari de
directie si ca urmare impune in multe locuri folosirea unor bucle
lungi. Nu vreau sa apreciez dificultatea traseului (dat ca 4B) insa
ea creste catre final. Ca aproape orice traseu alpin (acesta fiind si
pe granit), are zone friabile si multe stanci care se misca. Unele
asigurari din traseu pot sa nu faca fata in cazul unei caderi, desi
in general este bine si suficient asigurat. Nu sunt necesare
asigurari mobile dar pot ajuta uneori.
Din poteca turistica am trecut de
Coltii Pelegii (venind dinspre nord) si am coborat pe al doilea
valcel, imediat inainte de locul in care poteca incepe urcarea catre
varful Peleaga. Se poate cobora si pe primul, insa al doilea este mai
larg si mai putin abrupt. O alta varianta de apropiere este prin
Valea Rea, de pe traseul turistic dintre Papusa si Peleaga sau
dinspre saua Pietricele.
Prima lungime propriuzisa incepe din
partea cea mai de jos a muchiei si nu prezinta asigurari (cel putin
eu nu am gasit). Se urca, tinand creasta, o zona de iarba si bolovani
destul de friabila, se poate asigura la tancuri si mobile. Lungimea
se termina la un piton batut pe partea stanga (sudica) a unei placi.
Prima lungime parcursa: din
valcelul pe care am coborat, la 20-30 de metri mai sus de partea
inferioara a muchiei se poate intra in traseu urcand lejer
aproximativ 5-10 m pe un fel de valcel ascendent catre o strunga.
Ajungem direct in regrupare, unde gasim pitonul batut pe placa
orientata spre sud (Peleaga), exact deasupra noastra. Se poate dubla
cu mobile. Din regrupare se urca fie pe deasupra placii, fie prin
stanga acesteia. Ma departe incepe un horn in care gasim pitoane,
initial putin inclinat apoi aproape vertical. Se urca in ramonaj,
dupa care hornul se deschide si devine iarasi mai putin inclinat. Se
poate merge prin horn sau pe marginea din dreapta, pe buza crestei.
Sunt cateva pitoane de asigurare. In final ajungem intr-o zona plata,
inaintea unui perete, unde se regrupeaza.
A doua lungime: din regrupare se
urmeaza directia crestei spre baza peretelui. Dupa cativa metri
acesta urca spre o portiune usor surplombata. Aici se gasesc mai
multe pitoane, batute atat in partea stanga cat si centrala si chiar
in dreapta. Linia urmata de noi a fost cea din mijloc. Deasupra
surplombei sunt doua pitoane legate cu o cordelina alba foarte veche.
In continuare urcam din cui in cui si trecem de un piton batut
deasupra unei mici trepte, in care este o caraba de otel cu filet.
Tinem linia pitoanelor vertical inca vreo 10m pana la o treapta de
piatra mare, un fel de canapea pe care stam in regrupare. Asiguram in
doua cuie aflate deasupra acesteia (sunt doua cuie din traseu, destul
de departate, trebuie legate doua anouri lungi pentru a regrupa sau
se pot folosi mobile).
A treia lungime: se urmareste
linia pitoanelor, urcand cativa metri catre o zona din care creasta
devine orizontala. Se pot folosi anouri pentru asigurare. Traversam
orizontal o placa inclinata, pe partea dreapta, tinandu-ne de muchie
ca de o balustrada si mergand la aderenta. Mai departe coboram usor
si gasim pe partea stanga a crestei mai multe pitoane grupate si
cordeline. Aici este un psibil loc de retragere care ne scoate in
valcelul pe unde am coborat la baza traseului. In continuare urcam
catre un tanc ascutit cu o fisura pe mijloc unde gasim un piton cu un
inel mare. Urcam pe fisura pana in vrful tancului, unde se poate pune
un anou. Se continua orizontal prin partea stanga, iar in final
ajungem intr-o zona plata, la baza unui perete. Regrupam la tancuri.
A patra lungime: trebuie urcat
peretele din fata pe partea lui sudica, de-a lungul unei fisuri, pe
linia pitoanelor. Prima parte este foarte usor surplombata. La un
moment dat sunt doua pitoane alaturate, cel din dreapta se misca si
nu ar sustine o cadere. Mai sus pe fisura prindem o placa desprinsa
din perete, care trebuie tractionata in jos fiindca se misca. Cautam
pitoane in fisura si mai sus iesim intr-un horn destul de larg, care
nu mai ridica probleme. Urcam pana deasupra crestei, pe care o
traversam inspre nord, unde coboram 2-3m pana pe o brana (pe partea
spre Hateg). Mergem pe brana pe directia muchiei (spre vest) si
asiguram la un piton batut pe placa din stanga noastra. Dupa brana
urcam oblic, iesim iarasi pe creasta si coboram 2-3m pana la o
portiune orizontala a acesteia, unde regrupm la doua cuie (unul la
baza crestei, unul la jumatate de metru catre nord).
A cincea lungime: plecam pe o
portiune orizontala si ingusta a crestei, aproximativ 10m pana la
baza ultimului jandarm, unde gasim patru cuie. Se putea regrupa si
aici, insa este incomod. De aici exista posibilitatea retragerii prin
rapel (unul lung sau doua scurte) in valcelul dinspre sud. Urcam pe
linia pitoanelor, pe o fata cazuta, unde ne ajuta un prim cui foarte
subred, apoi pe partea stanga a unei proeminente care formeaza un fel
de surplomba. Urcam deasupra ei si continuam in sus pe o noua fata
cazuta. In continuare urmeaza o zona verticala, cu pitoane mergand
atat direct in sus cat si prin stanga. Noi am ocolit prin stanga,
probabil varianta cea mai simpla. Se traverseaza orizontal pe stanga
partea de sus a jandarmului, pana la un cui din care se poate rapela
in strunga de dincolo de el. De asemenea, se poate descatara. In
partea de jos a jandarmului este un cui, de unde se continua cativa
metri pe creasta pana la baza peretelui din fata, unde regrupam. De
aici se poate iarasi rapela spre sud pentru retragere.
A sasea lungime: este si ultima
lungime de catarare si include zona cu faimoasa placa prabusita. La
baza peretelui care te scoate in creasta e regruparea, trei cuie cu
inel. Dupa rugina de pe cuie, nu pare noua dar e solida. Iar placa
s-a prabusit de undeva din dreapta regruparii, la 2m sub traseu (cel
putin fata de pozitia actuala a cuielor) si nu deranjeaza cu nimic.
Problema e ca in traversare, inainte de a asigura la vreun cui poti
sa cazi in haul din dreapta, direct in regrupare (nu pe ea...). Se
recomanda legarea si egalizarea tuturor celor trei cuie, iar secundul
sa fileze la cativa metri mai jos de regrupare, pe partea dinspre
Peleaga, asigurat la un bolovan (mai multa coarda in eventualitatea
caderii). Se urca deasupra regruparii si se traverseaza spre dreapta,
pe deasupra locului de unde a cazut placa. Urcarea deasupra
regruparii este destul de dificila, cu un picior pus la aderenta te
ridici usor, la echilibru. Plecarea este de pe o creasta foarte
ingusta, trebuie sa te ridici cu picioarele la nivelul pieptului si
nu prea sunt prize la mana. Spre dreapta asiguram la o nuca bine
fixata, asezata in traseu in locul cuiului lipsa, dupa care ne
ridicam pe picioare si ne intindem in dreapta pana la urmatorul cui.
Si tot asa, mai vreo doua cuie, dupa care traseul merge in sus (putin
in dreapta ultimului cui al traversarii si apoi urcam pana la cuiul
de sus). Intalnim o regrupare unde continuam, intr-un horn putin
surplombat. Asiguram la un cui si urcam cu spatele pe partea stanga
si picioarele pe dreapta, pana intr-o zona in care hornul se
adanceste si unde gasim un nou cui. De aici sunt prize bune pentru a
iesi pe fata stanga a hornului. In continuare se urca lejer, pana in
creasta, unde se poate regrupa la tancuri. Atentie la bolovani,
jumatate se misca. De acolo incepe o portiune usoara de creasta, pana
deasupra potecii, mai vreo 20 de m.
