"Doi tineri din Craiova care doreau sa strabata un traseu turistic pe
Virfu Cirja din Masivul Paring s-au ratacit din cauza ninsorii abundente si au
fost gasiti de salvamontisti dupa 36 de ore petrecute intr-un cort. "Cei doi au
avut noroc ca erau bine echipati si au putut sa ne anunte cu ajutorul unui
telefon mobil cam in ce zona se gasesc", ne-a declarat Marcel Oanta, seful
echipei Salvamont Petrosani. Actiunea de salvare s-a desfasurat cu mare
greutate din cauza viscolului si a echipamentelor precare de care dispun
salvamontistii din Paring.(Editia de Transilvania)".
A fost odat ca niciodat ca de n-ar fi nu s-ar povesti o
obsesie: Parangul iarna (cu deosebire traseul IEFS -> Groapa Seaca pe creasta
si apoi muchia Sliveiului, stana Rosiile, refugiul Agatat, Groapa Seaca).
Se povesteste aici despre a cincea incercare. De doi ani petrecerea
Craciunului la munte a devenit o traditie pentru mine. De fiecare data cu
echipamentul "imbunatatit", acum cortul. Acu o luna se facea ca-mi luam o
piesa, ziceam eu de exceptie si anume cortul Salewa Expedition II. L-am
testat in Iezer cu 2 saptamani in urma.
A fost ceva vantulet; s-a
comportat bine cu exceptia condesului (chiciura). Fata de alte ture pe asta o pregatim din timp.
Ne gandim (eu si Daniel) la creasta Parangului
(fie pana la Ranca fie pana pe Parangul Mare si
intoarcere pe Muchia Sliveiului precum zice obsesia). Alegem
asta varianta pentru ca nici unul din noi
nu are experienta mare de iarna si cunoastem Parangul cred eu cel mai bine.
Pericole de avalansa nu prea exista si nici de picat nu pici prea mult. Vreau sa
fie prima tura cu adevarat de iarna. Punem 5 zile la bataie si
iata incepem:
Pe
22 dimineata la ora tri aem suntem in trinul de Petro alaturi de alti prieteni
mai "domoli" iarna care aleg Groapa Seaca. Ne varsam pe la 8 si ne inghesuim
intr-o dacie (mare minune romanul si Dacia asta - incapem 5 turisti cu ai nostri
doi mari rucsaci si schiurile si rucsacei celorlalti 3; si sa nu uitam nenea
driveru [de masina]). Ajungem la baza telescaunului, ne dam jos din minune si
vad cu amarciune ca betele mele de schi nu mai exista. Sunt pe drum spune
driveru lasa ca ti le aduc io, mai zice isi ia banii si pleaca. Imi pare rau ca
erau bune la cort, la mers pot si fara desi m-am cam obisnuit cu ele, de fapt am
observat ca se mere bine cu un bat si piolet: in partea dinspre vale tii batu
iar inspre panta pioletu - acu depinde ca mie mi-e cam greu sa tin pioletu cu
mana stanga. Intram intr-un barut sa bem ceiuc si sa se echipeze Daniel. Eu ma
gandesc in continuare la bete - mai bine mi le-ar fi furat nebunu ala acu 2
saptamani in Iezer (auzi si tu "le-am luat din drum ca sa nu dea cineva peste
ele" da le varse sub pat, noroc ca l-am surprins si am fugit dupa el). "Minunea
se reintoarce", de data asta sub forma de aro si un tip intreaba de bete.
Sarumana, sarumana iete ca se poate si la noi. La 9 trecute inepe sa se invarta
telescaunu. Il luam si noi nu de alta da drumu pe jos l-am facut cred de vreo 10
ori din care 5 pe noapte si sunt satul. Uitai sa va zic ca l-am intalnit si pe
dl Barlida din echipa Salvamontului la care am stat prin martie trecut. Il
intreb de zapada si ii spun intentiile noastre. La 10 cred ca ne aflam in starea
de pedalare pe curba de nivel; eu insistam sa mergem pe creasta de la inceput da
cica nu-s probleme de avalansa pe acolo. Ne intalnim cu un nene din Petro care
preia conducerea el avand ranita nesemnificativa. Facem o pauza la intersectia
cu creasta principala.
Nenea se intoarce la IEFS dar pe Parangu Mic, ne ureaza
drum bun si noi la fel. Ne continuam drumul, eu nu prea sunt in forma nici
de data asta. Atat ma enerveaza si rucsacul care sta prea jos, ca de
pentru astia mai mici romanii nu "stie" sa faca rucsaci. Ma gandesc la
punctul de campare ca fiind dupa vf Carja la intersectia crestei
principale cu muchia Sliveiului insa inaintam greu si vrem sa avem cel
putin 1h de lumina pentru cort. Vremea e buna, se vad pin departare nori
cam negrii (oare semn?) si bate ceva vant.
Cel
putin pe mine ma cam lasa puterile ca uneori ne mai afundam printre gaurile
dintre lespezi. Nu ma gandesc decat la somn si locul de campare ideal este
adapostul de pietre de sub vf Carja. Acum cam 70 cm ca este plin cu zapada. Fie
precum zicem si incepem sa sapam in zapada si sa facem ceva teren drept (foarte
utila este o lopata, sau macar ceva atasabil la piolet). Vantul se intensifica
tocmai cand incepem sa montam cortul. Apare si ceata. Vizibilitate 20m.
Cred ca am gasit raspunsul la intrebarea
pusa mai ieri de mine. Pe vant trebuie sa fi foarte atent sa nu lasi
lucruri usoare sa fie luate (baga-le in buzunar, in rucsac, stai pe ele,
analizeaza-ti fiecare miscare). De exemplu la cort este bine ca
coechipierul sa stea pe el, iar tu sa infigi cuiele (iarna ~ 50 cm),
betele de schi, pioletii; cu schiurile e mai problematic ca poate ti le
rupe vantul (nu glumesc); atentie insa si la piolet ca daca ingheata
zapada poate nu-l mai recuperezi.
Cred ca
e bine sa se lase unul de rezerva sau sa nu se infiga prea mult. Montam apoi
betele si supratenta.
Folosim la ancorare si bolovani grei pentru
ca sunt din plin si zapada e cam pufoasa si cuiele nu au stabilitate. Gata
cortul este servit.E ora, cred, 4 piem. E sambata. Ne
aranjam, mancam ceva, ne sunam prieteni. Apoi urmeaza somnul. Si e liniste
rau. Ia te uita, nu pot decat sa multumesc ca invataram sa-l punem si pe
vant. Dar ceata e din plin si ni se cam termina sperantele de a continua
tura; Daniel trebuie sa se intoarca mai devreme. In fine hotaram sa plecam
a doua zi; dar pana atunci sa ne refacem.
Asa ca
somn; ma trezesc cateva ore mai tarziu si furtuna in toata regula. Adica furtuna
acceptabila. Ies pe afara sa mai verific (de la grija mea pentru cort pe o
furtuna de vara mi-am capatat porecla de cpt Nemo). Totul pare OK. Intru la loc
in puf. Vantul creste in puteri la fel si somnul nostru. Pe la 6 dimineata e
chiar rau vantul asta si imi iau gandul de a mai pleca desi se poate inainta cu
grija. Ceata nu ar fi o problema ca avem busola si stim ca directia e
Nord-Nord-Vest. Dar totusi avem cort bun, de furtuna ca ete asa scrie pe el.
Bine e ca vantul bate uniform. Avem hrana destula pentru 5 zile, de ce ne-am
chinui pe vremea asta. Pe la 10 insa parca mai scade din vant si incepem sa
strangem. Tot cu atentie sa nu ne fure ceva. Minune gasesc si toate cuiele.
Impachetam tot, dar surpiza vantul tare reapare. Parca mai tare ca niciodata;
Daniel isi spune rucsacul si face cativa pasi, eu insa ma chinui, caci efectiv
cele 20 de kile mi le intoarce vantul. Injur, nu stiu daca e frumos dar nu
prea-mi vin alte cuvinte. ... Povestea merge mai departe ca vantul din
creasta... Daniel se opreste la stalpul aflat la 10m mai incolo si se tine de
el. De-abi se putea respira si prin cagula. Merg pana la el si ii tip ca ar fi o
prostie sa plecam, deci la loc comanda, remontam. De data asta pe si mai vant si
acu din toate directiile insa predominant cea dinspre sud. In timpul asta apare
si ideea de a anunta salvamontul; eu
nu prea sunt de acord; sincer mi-era cam rusine. Eu
dau un tel la un prieten din Petro. Imi zice ca vremea nu
are de gand sa se imbunatateasca. Nasol.
Author: Stefănescu Daniel Uploaded by: Daniel Stefănescu Views: 10614, Last update: Tue, Jan 1, 2002
Bravo ,baieti! Ati fost minunati.Tatal meu,Sandu Bulgar,care a fost alpinist ,a ramas placut impresionat de ce ati facut voi.El spune ca totul e sa-ti tii cumpatul.
Raluca Zugravu, Mon, Nov 4, 2002, 12:40 am
Bine.io sunt un pic cam inconstienta de felul meu...da' suna super misto.
Emi Cristea , Sun, Nov 18, 2007, 10:30 pm
Ca-n cartile pe care le citeam cu drag, cand am inceput sa merg pe munte...