Consemnare 5
oct.2000
Gutâi-Creasta
Cocoşului
Teribil
ce modificări de percepţie suferim în timp !
Copil fiind tratam o excursie la
Creasta Cocoşului ca pe o veritabilă expediţie
implicând aşteptarea ,emoţiile pregătirii ,aventura,
suspansul, miracolul slăninii afumate prăjită la
frigare , inerenta oboseală... Apoi , pe măsura
trecerii anilor , spaţiul suferi parcă o perpetuă
compresie, distanţele se diminuară concomitent cu
stările emotive, uneori blazarea substituindu-se
inocent-candidelor porniri de altădată.
Plecam
ieri , după 15,30 , a câta oară oare ? spre
serpentinele Gutâiului şi de la Pasul-Terasa-Gutâi
spre Creasta Cocoşului.
Pretext ? Curiozitatea de-a vedea dacă
apăruseră ghebele sub Secătura şi perimetrul
cacscadei filiforme prăvălită din platoul alpin pentru
a da viaţă Izvorului Alb şi Marei, acolo unde în
urmă cu unu şi doi ani culegătorii tradiţionali
adunau bogate recolte transportate spre oraş sau în
Ungaria cu portbagajele autoturismelor , în saci sau
uriaşe coşuri din nuiele.
Superbă
după amiază, mai de grabă de vară decât de
octombrie. Soare generos punând în valoare pe
nesimţit instalatele pasteluri galben aurii
peste verdele colierului de foioase ce
înconjoară depresiunea Băii Mari. Trafic
redus. Bucuria de-a revedea, de-a percepe valsul
şoselei ascendente prin succesiunea de frânturi
de lumini şi umbre printre smâciturile
nărăvaşe ale motorului înecat de benzina
etern adăpată.
Galben mat , de efilat-graţioşi
mesteceni cu trupuri alb sidefii. Galben auriu ,
translucid ca o ceară, al carpenilor.
Ruginiu-roşcat , chiar violet , al fagilor
vânjoşi cu trunchiuri gri metalizate.
Galben-pistruiate cu negru frunze palmate de
uriaşi paltini. |
 |
|
Purpurii
cireşi sălbatici. Roşu-violeţi peri pădureţi. Verzi
întunecaţi molizi. Ocru-ruginii, parţial denudate
zade. Tonic-verzi pămătufuri de pini silveştri cu
scoarţă rugos roşcată. Oglinzi jucăuşe de apă.
Verzi intens arini.Năuc zbor de piţigoi. Tril
întârziat-certăreţ de mierlă furişată la poale de
huceag. Sfornăit de sturz bosumflat.
Miros de lut scurmat de roţi de TAF.
Şi putrezinde frunze. Foşnet de aşternut de frunze
animate de orice adiere. Smocuri bej-nisipii-ocru de
părul porcului.
Măciulii sau pălăriuţe bej
pistruiate cu maro de piciorul căprioarei ,
cahectice, deshidratate , parcă făcute din hârtie, la
Masa Domnilor. Solitar , pitoresc refugiul salvamont
protejat de molidişul tânăr. De basm, ciudat aliniate,
în pajişte sau sub poale unduioase de molizi , pălăria
şarpelui , roşii pistruiate cu alb .
Albastru al cerului . Culmi , paralele
şarpante verzi-portocalii la poalele Mogoşei.
Întunecată oglindă a lacului Bodi ,
albastră , cu albi norişori pur decorativi , cea a mai
micului lac Şuior.
Versanţi recent despuiaţi de guba
pădurii. Alţii decopertaţi, de multă vreme, escavaţi
an de an în căutarea sărăcitelor minerale neferoase ,
la Şuior. Ciulini, albi funigei alipiţi firelor
vegetale, miniaturale flamuri purtate pe invizibile
fuioare de vânt.
Toamnă.
Transparenţe . Iluzia teribilei
apropieri. Tangibilităţii imediate.
Stâncării
. Ciudate degete ivite la poalele Secăturii.
Separate spre culme de catifeaua verde
întuncată a ienupărişului scund, eterat.
Vaiet de drujbă fâcându-l să amuţească pe
cel al cerbilor înfocaţi de dragoste. Laba de
Iepure, solitar obelisc marcând zona stângă a
Secăturii, dintr-un anume punct apărând precum
o insulă sângerie mângâiată de soare.
Pâraie la limita secătuirii , strecurate
printre bolovani negri antracit.
Stâlpi de înaltă tensiune.
Abia plantaţi. Sau în curs de instalare. |
 |
Culoar
de aprox. 30 m. Sinuos. Lung de km. Aşternut cu
hoiturile , încă pulsând agonic , ale
tinerilor fagi, scoruşi, molizi căzuţi pradă
rapacei drujbe.
Creasta Cocoşului. Tot mai
aproape. Sobră. Sur argintie, rugoasă. Cu
flăcări aurii de mesteceni sau purpurii flamuri
de popi la baza hornurilor . Ruginiu-roşcat
veşmânt boieresc, al tufelor de afin ciupite de
primele brume. Încă verzi, lucioase tufele de
merişor (coacăz roşu) , puţine fructe
acrişor-amărui. |
 |
-1-
|
