Consemnare 16 -
Consemnare 16
-17 oct.2000
Tibles
Groşi
Ţibleş-Refugiul Arcer-vf.Ţibleş-Telciu
Parcurs
13-14-15 oct.2000
Plecăm din Baia Mare, cu autobuzul de ora 12, pe o vreme ca de
vară , vineri 13 oct.
Estimam să ajungem la Groşi Ţibleş în
jurul orei 15-15,30 dar la ora 14,10 coboram deja la punctul de
control silvic de unde urma să o luăm înspre Ţibleş, în
amontele văii Bradul.
Scoatem rucsacii destul de prăfuiţi din
portbagajul autobuzului apoi admirând superba piramidă cu trei
vârfuri a Ţibleşului o luăm spre Greble-Cabana de Vânătoare
Ţibleş (arsă în urmă cu câţiva ani, de vreo trei ani în
reconstrucţie, modernizare) -Refugiul Arcer.
Simţim în nări aroma inconfundabilă a
mangalului de bocşă şi imediat depăşim un amplasament
tradiţional unde o familie amărâtă, de veritabili
profesonişti ai muribundei bresle ,perpetuează peste ani
tradiţia arderii fagului, carpenului, paltinului în scopul
obţinerii preţiosului cărbune extrem de apreciat în occident,
la noi singura asociere făcându-se cu prăjitul mititeilor,
cârnaţilor sau hălcilor de carne la grătar.
După aprox. 1 km de mers se solicită o
scurtă pauză de masă şi ajustarea
încălţămintei/rucsacilor. Conştienţi că până la fostul
amplasament IPEG -Tunel Ţibleş-Dragomireşti avem de parcurs
13-14 km de drum forestier iar apoi 1,30-1,45 ore de urcuş
până la Refugiul Arcer , adică ajungem după căderea nopţii
, ne grăbim să ciugulim şi să o luăm din loc.
Se aude un motor de RABA izotermă. O
oprim . Ajutaţi de cei trei tineri, unul mire în ziua
următoare, urcăm în dubă cu sentimentul că accedem înr-o
cameră obscură, nu neapărat şi de gazare.
Spre spate zac alandala lemne de foc,
rotunde, de fag, veritabili rulmenţi iar spre faţă câteva
zeci, poate peste 100 navete cu bere Ursus, pentru nuntă.
Tinerii sunt în căutare de cetină
necesară decorării curţii-şopronului în care se va
desfăşura fericitul eveniment.
La volan urcă nu şoferul ci ginerele.
Care conduce ca la nuntă aprox. 4 km pe drumul forestier
pietruit, . Suntem nevoiţi să ne adaptăm beznei apoi ne
amuzăm de fuioarele de soare şi praf care se proiectează
jucăuşe pe feţele, trupurile noastre precum nişte spoturi
subţiri de reflectoare ale unui studio cinematografic.
Şedem efectiv pe sticlele cu bere şi ne
mirăm cum de nu se transformă totul în cioburi datorită
groaznicei hurducăieli. Coborâm fericiţi că suntem întregi
dar şi fiindcă recuperaserăm minutele pierdute cu masa .
O luăm la picior admirând minunăţia de
pasteluri ale făgetului din ce în ce mai intercalat cu molidiş
verde întunecat, turmele de oi coborâte de la munte, păşunate
tranzitoriu în luncile înguste, umbrite de arini scorţoşi.
Câinii ciobăneşti pârjoci (cu părul scurt, neted) cel
mai adesea nici nu ne bagă în seamă. Căruţe încărcate cu
fân parfumat coboară spre Groşi. Salutăm ţăranii care ne
răspund curioşi-fericiţi.
De sus coboară câteva peridoace
încărcate cu buşteni.De fiecare dată dispărem într-un nor
de praf alb , înecăcios.
În preajma Cabanei de Vânătoare dăm
peste un grup de ţărănci , probabil muncitoare silvice
sezoniere care aşteaptă maşina ce le va duce spre
Groşi.Trecem spre dreapta valea Bradul , depăşim construcţia
în curs de finisare şi imediat facem un alt popas scurt . Dau
peste o colonie de ghebe maronii-gălbui apoi , imediat , peste
una delicioasă, de păstrăvi aciuaţi lângă o
scorbură de fag .
În tot parcursul ulterior aveam să mai
găsesc patru bucăţi bej pistruiate de piciorul căprioarei
,smochinite efectiv din cauza secetei teribile , şi nimic
altceva .
O briză călduţă urcă spre munte
antrenând arome de scoarţă şi rumeguş de fag intercalate cu
altele eterate, de molid şi brad debitat cu drujba.
La umbră e deja răcoare.
-1-