Consemnare 16 -
SNCFR.No
comment .
Ne puserăm pe bucătărit. O cafea nes
fierbinte , o conservă de carne de porc cu fasole, fulgi de
cartofi cu costiţă prăjită şi niţică ceapă vânătă.
Servirăm bătrânica apoi pe peron apăru un
alt personaj cinematografic straniu , nebuna satului, perorând
în dodii, pe ton arţăgos, ridicat, neinteligibil nouă,
capabilă totuşi să-şi comunice ciudatele gânduri bătrânei.
Îi dădurăm şi ei să îmbuce din
bunătăţile noastre.
Soarele răsărise luminând versanţii ,
scoţând în relief formele, volumele, culorile calde,
indescriptibilele pasteluri autumnale.
Aproape de ora 10 sosi triumfal şi trenul
nostru.
Urcarăm stimulaţi de parfumul tipic de urină
şi fecale emanat din WC-ul mizer .
Un surdomut adult, vânjos, ne făcu loc în
compartimentul de-acum ocupat de un ţăran din Coşbuc în
căutarea spre Moisei a celor patru vite furate de contemporanii lotri
pentru a fi tăiate şi comercializate şi un tânăr
pensionar de boală din Vişeu de Sus întors de la muncile
câmpului cu fructe, bulion şi palincă.
Personaje autentice, desprinse totuşi parcă
din filmele lui Felini sau Bunuel.
Trenul porni şi astfel începu pentru noi
derularea inversă a mosorului zilei precedente.
Recunoscurăm intrarea şi o bucată din
inubliabila vale a Fiezelului , culmile abrupte ce o străjuiesc
, apăru la un moment dat şi. vf.Bran apoi negăsitul de noi
Fiad cu păstrăvăria , uliţa din Romuli pe unde ar fi existat
o altă variantă de acces spre Bătrâna.
Lumina din ce în ce mai intensă, exuberanţa
coloristică fură întrerupte de scurtele pasaje prin tunelele
penetrând versantul abrupt.
La un moment dat puturăm admira întreg
Ţibleşul , urmă lungul tunel, de peste 2 km, de sub Dealul
Ştefăniţei-Pasul Şetref apoi un alt spectacol , a Săcelului
, cu gospodăriile ţărăneşti presărate pe dealuri sau
aliniate de-alungul uliţei principale, fânare încărcate de
fân şi otavă verde-mătăsoasă, jirezile ca nişte portative
aiurea dispuse, încărcate cu otavă jilavă recent pusă la
uscat, holde cu bostani porceşti aurii-portocalii, grămezi
uriaşe de mere verzi sau roşii destinate borhotului pentru
horincă, jupi de pănuşi de porumb, vite şi ciopoare de oi la
păscut în grădinile din jurul caselor, multitudine de terase
înguste, pictural-inconfundabile ritmuri
maramureşene,graţioşi , unduinzi mesteceni cu trupuri albe de
efebi şi ramuri încărcate cu bănuţi galbeni-portocalii, tufe
violacee de sânger, meri încărcaţi până la rupere de rod
neluat , încă, în seamă...
Valea Izei , spre Sălişea de Sus . Grajdurile
albe ale fostului CAP devenit privat gater mistuitor de codri.Alt
tunel şi trecerea în altă vale minunată, cea a Vişeului , cu
perspective spre Bardău, capul Groşi, Pop Ivan şi Muntele lui
Şerban .
Niciodată nu făcusem cu trenul acest parcurs
spre Sighetu Marmaţiei.
Extraordinar prin pitoresc. Poate şi datorită
binecuvântării zilei, soarelui care făcea totul să
strălucească.
Bistra. Şi intrarea în strâmtul defileu spre
zona de frontieră cu Ucraina de la Valea Vişeului. Versanţi,
picioare abrupte. Rare ţancuri stâncoase .Pasteluri în auriu
şi portocaliu completate cu rubiniul cireşilor sălbatici şi
plopilor tremurători. Oglinzi jucăuşe de ape.
Acel sentiment de satisfacţie-leneşă
abandonare invadându-ne minţile, trupurile .
Dar în acelaşi timp dilatarea tuturor căilor
de percepţie pentru a recepta, analiza, compara, stoca
multitudinea de informaţii vizuale . Şi nu numai.
Valea Vişeului. Gară prăfuită ca de western
. Punct de confluare a Tisei cu Vişeul.
Nelipsit bufet al gării. În lipsa
gramofonului cu goarnă muzica distorsionat lălăită
prefirându-se strident din boxele unui radio-cas.
-8-
