Mountain guide - Muntele Mare - Baisoara

POSIBILITĂŢI DE PRACTICARE A SPORTURILOR MONTANE

ŞI A DIVERSELOR FORME DE TURISM

            SCHI. Schiul alpin se practică mai ales în staţiunea Băişoara, care a fost creată chiar în acest scop. Sezonul de schi începe de regulă la sfârşitul lunii decembrie şi ţine până la mijlocul lunii martie, dar pe pantele de pe Buscat se schiază până în mai. Staţiunea dispune de un teleschi funcţional, de 1035 m lungime şi 247 m diferenţă de nivel, şi de un altul neutilizat. În trecut au existat mai multe baby-schiuri. Sunt 6 pârtii de schi, de calitate diferită, şi anume: Pârtia Mare, Pârtia Nouă, Pârtia de Slalom (numită curent "Pârtia de special"), Pârtia Pionierul (iluminată, dar închisă publicului), Pârtia Constructorul şi Pârtia Militarilor. În trecut a mai existat şi Pârtia Iancului, în prezent ocupată cu case de vacanţă. Dintre toate pârtiile, numai Pârtia Mare este folosită regulat şi intensiv. Se organizează destul de numeroase competiţii de schi, inclusiv de tip "open".

            Recent a apărut snowboarding-ul. Există o pârtie de săniuş naturală. În zonă sunt bune posibilităţi de schi de tură şi de schi fond, dar nu există încă o pârtie amenajată în acest scop.

            Schi de variantă. Tot mai mulţi iubitori ai Băişorii, sătui de aglomeraţia pârtiilor, îşi iau schiurile în spinare şi pornesc spre înălţimi. Cea mai îndrăgită ţintă este vârful Buscat, pe care putem schia pe partea superioară a "pârtiei noi", unde zăpada se păstrează până în mai, pe pantele dinspre Buhuia şi dinspre Şesul Cald. Ceva mai depărtate sunt vârfurile Muntele Mare şi Pietrele Mărunte. Masivul Muntele Mare se pretează însă în mod deosebit la schi de tură (turism pe schiuri), practic toate traseele de drumeţie fiind uşor accesibile cu echipament adecvat.

            DRUMEŢIE. Staţiunea Băişoara este placa turnantă a turismului montan în masivul Gilău-Muntele Mare, fiind totodată situată pe axa strategică de circulaţie turistică reprezentată de creasta principală a nordului Munţilor Apuseni. Zona se pretează atât pentru plimbări şi circuite scurte în împrejurimile staţiunii Băişoara, cât şi pentru ture mai lungi, de o zi sau mai multe, în circuit sau de traversare a masivului. În această lucrare au fost descrise un mare număr de trasee. Precizăm că timpii de mers sunt calculaţi pentru un drumeţ mediu antrenat, purtând rucsac mare, adică pentru o viteză de 4 km / h pe teren plat, şi nu include pauzele mai lungi. Cei bine antrenaţi şi fără bagaj mare pot parcurge traseele într-un timp mai redus.

            Posibilităţile de turism pedestru sunt practic nelimitate, orice drumeţ cu experienţă putând să parcurgă şi alte trasee în afara celor descrise. Localnicii întâlniţi în cale ne vor fi întotdeauna de folos pentru orientare, hărţile şi busola fiind în multe porţiuni practic inutile din cauza reliefului plat, împădurit şi a numărului foarte mare de ramificaţii. Cu excepţia zonei rezervaţiei Scăriţa-Belioara, traseele de drumeţie se desfăşoară pe drumuri şi poteci late, cu pantă mică şi grad redus de dificultate. Atenţie! În zona înaltă, în pădure, zăpada se păstrează până la sfârşitul lunii mai, creând condiţii asemănătoare turelor de iarnă şi făcând dificilă şi lentă parcurgerea traseelor turistice.

            CICLISM MONTAN. Zona este excelentă pentru practicarea cicloturismului / ciclismului montan, fiind foarte bine studiată în acest sens. Toate drumurile forestiere şi de car / tractor şi traseele de drumeţie descrise se pretează, cu câteva rare excepţii, la parcurgerea cu bicicleta de munte.

            ALPINISM. Posibilităţi de practicare a alpinismului / escaladei sportive se găsesc pe abrupturile de la Scăriţa-Belioara şi în Cheile Poşegii, mai puţin în Cheile Runcului şi aproape deloc în Cheile Ocolişelului şi Cheile Pociovaliştei. Câteva pitoane există şi în defileul Someşului Rece. În pereţii de la Scăriţa există mai multe trasee pitonate, unele de gradul 5, dar ele sunt extrem de rar parcurse de căţărători.

            SPEOLOGIE. Există posibilităţi în zona Scăriţa, unde există nenumărate grote şi mai multe peşteri, inclusiv fenomene spectaculoase cum este Coşul Boului, o imensă grotă, cu un portal de peste 60 m înălţime, cu tavanul străpuns de o gaură circulară cu diametrul de zeci de metri...  Peşteri se găsesc şi în Cheile Runcului, ca de exemplu Peştera de la Runc, cu o lungime cartată de 378 m şi o denivelare de 63 m.

            PARAPANTĂ. Se practică iarna pe pârtiile din staţiune precum şi tot timpul anului pe versanţii Văii Vadului, la Scăriţa-Belioara, pe Vârfuiata (aproape de Ocoliş) şi în zona Cetăţii Lita, ultimele două zone fiind printre cele mai prielnice (şi frecventate) din nordul Munţilor Apuseni.

            TURISM DE IARNĂ. Drumeţia în condiţii de zăpadă, cu excepţia traseului sat Muntele Băişorii - staţiunea Băişoara - Şesul Cald şi a potecilor din imediata vecinătate a staţiunii Muntele Băişorii şi a cătunelor din munte, o recomandăm numai celor bine echipaţi, antrenaţi, experimentaţi şi având printre ei un bun cunoscător al masivului, mai ales dacă se aventurează spre zona înaltă! Muntele Mare este departe de sălbăticia şi caracterul alpin al crestei Făgăraşului, Retezatului, Parângului , Pietrei Craiului sau Munţilor Rodnei iarna, dar în perioada decembrie - aprilie marcajele sunt de puţin folos, drumurile şi potecile nu se disting iar viscolul şi ceaţa pot apărea oricând, "din senin", creând probleme nebănuite. În zona Scăriţa, avalanşele sunt frecvente. Traseul triunghi albastru este interzis iarna. Pentru turele de iarnă recomandăm schiuri sau rachete de zăpadă.