"Muntii Carpati" Magazine - Zbor subacvatic prin Lacul Roşu

Munţii Hăşmaş

Mihai POPA (Bucureşti)

The unknown face of Lacul Roşu lake
      The Lacul Roşu lake is a natural dam lake and it belongs to a very picturesque natural reserve of complex (geological, botanical and landscape) importance. Seen from the underwater view, with the diver's eye, the surprises of the lake are major: tree trunks are still vertical, in central areas the ground is horizontal because of vegetal clasts accumulated in huge quantity, the fauna is rich and friendly, everything excepting the last aspect inviting to forget the underwater environment and to belive in a legendary, maybe a rather melancholic forest. Seen with the paleobotanist's eye, the lake has again surprises because the vegetal deposits and in situ trunks may reveal their history.

      Lacul Roşu - Cheile Bicazului este o rezervaţie naturală complexă, de tip geologic, botanic şi peisagistic, complex natural ce merită de fapt statutul de parc naţional. Situat în apropierea intrării în Cheile Bicazului, Lacul Roşu este un lac de baraj natural. Formarea lui este legată de o alunecare de teren din versantul Ucigaşului (Ghilcoş), survenită în 1837, care a barat Pârâul Bicaz, lacul luând repede naştere prin inundarea unei suprafeţe apreciabile din vale (12 ha).
      Are formă alungită, orientată nord-sud; este bordat la est şi vest de versanţii văii, cel vestic fiind mai abrupt. Aceştia sunt acoperiţi de o pădure deasă de molid, o mare parte din materialul vegetal acoperind solul sau depunându-se în lac; aceasta a permis acumularea pe substratul (fundul) subacvatic a unei păduri groase de sediment vegetal, alcătuit în unele sectoare aproape exclusiv din ace de molid.
      Lacul Roşu este unul dintre cele mai interesante locuri de scufundare pe care am avut ocazia să le vizitez, în 1987, geneza sa deosebită permiţând instalarea unor condiţii mai speciale de biotop lacustru. Adâncimea maximă este în jur de 10 metri dar nivelul apei variază sezonier şi datorită infiltraţiilor în depozitele de baraj. Versantul submers vestic, în calcare jurasice, îşi păstrează panta, fiind marcat în regiunea centrală de o scobitură surplombată. În zonele laterale, aferente versanţilor şi mai apropiate de maluri, apar sectoare unde acumularea de material vegetal este eterogenă, compusă dintr-un labirint extraordinar de trunchiuri şi crengi, acoperite la partea inferioară de sedimente clastice şi frunze aciculare. Sectoarele cu material lemnos sunt preferate de racii care forfotesc acolo tare fericiţi. Termoclinele (suprafeţe de separare dintre două straturi de apă cu temperaturi diferite) sunt mai frecvente aici decât în zona centrală şi dau efecte optice pitoreşti.
      Zona centrală a lacului este acum plană, în urma proceselor de sedimentare şi are un aspect terestru deoarece trunchiurile de molid au rămas în picioare, peisajul fiind cât se poate de forestier dar... subacvatic! Este adevărat că trunchiurile arborilor sunt lipsite de frunze şi ramurile sunt rupte până aproape de bază dar frecvenţa copacilor, ale căror vârfuri trec adesea peste oglinda apei, pozilia lor verticală şi planeitatea substratului te fac să uiţi o clipă că eşti sub apă. În această zonă racii sunt ca şi inexistenţi, singura prezenţă animală fiind păstrăvii, de o stranie şi deconcertantă curiozitate. Ei sunt neobişnuiţi cu vizitele omeneşti care, chiar dacă sunt bolborositoare datorită bulelor scoase din aparatele de scufundare autonomă, nu li se par prea alarmante. Curiozitatea păstrăvului de lac este poate depăşită numai de rudele sale marine, la fel de nobile şi dragi mie: chefalul, strughilul şi labanul, astăzi întâlniţi tot mai rar în apele noastre. Curiozitatea acestora din urmă întrece chiar şi instictul de conservare, comportamentul fiindu-le fatal în cazul întâlnirilor cu vânători subacvatici.
      Foarte interesant este substratul zonei centrale, mai ales în compartimentele median şi sudic. În perimetrul nordic, substratul este preponderent clastic, aluvionar dar în celelalte părţi preponderenţa sedimentării este de natură vegetală. Acolo, printre copacii încă în picioare, totul este perfect plan, de culoare cenuşie brunie, cu tente ruginii, materialul depus nefiind însă consolidat. Grosimea acestui strat este de cel puţin un metru, dimensiune pe care am apreciat-o direct, scufundându-mă pur şi simplu în detritusul care privit de sus pare solid. Este însă o acumulare densă şi stratificată de ace de molid care, în zona interfeţei cu masa de apă, este uşor de agitat chiar prin simpla bătaie din labele de scafandru.
      Din punct de vedere tafonomic, situaţia devine incitantă privită fiind prin prisma paleobotanistului. Acumularea de material vegetal poate fi studiată pe verticală, până la substratul văii iniţial subaeriene, fiind posibilă astfel analiza proceselor de sedimentare (transport, sortare, depunere, îngropare) şi de modificare chimică. Trunchiurile verticale pot fi şi ele studiate pentru înţelegerea transformărilor chimice suferite, cortexul lor rămânând intact, unele păstrând chiar fragmente de ritidom. Lacul prezintă aspecte unice: trunchiurile rămase în picioare, vârsta precisă, adâncimea mică, aportul de sedimente de natură vegetală sau clastică, dimensiunile mici şi zonarea substratului. Un lac de baraj antropic nu prezintă toate aceste trăsături care fac din Lacul Roşu un laborator natural, deschis cu generozitate pentru cititorul iniţiat.
      Nu ştiu ce simte o veveriţă când sare dintr-un copac în altul dar pot mărturisi că experienţa zborului de la un copac la altul în peisajul subacvatic al Lacului Roşu este de neuitat.

Author: Mihai Popa
Uploaded by: Cătălin Olteanu
Views: 12336, Last update: Fri, Jul 18, 2003

Links to the Mountain Guide:

Muntii HASMAS

A photo [Not found]

An article [Not found]

A trail

Comuna Tulghes-Varful Highis