ART. 19
(1) Fiecare membru al formaţiei SALVAMONT primeşte, pe perioada activităţii de patrulare, precum şi de salvare în munţi constând în căutarea, acordarea primului ajutor medical şi transportul accidentatului, o indemnizaţie de periculozitate care se stabileşte prin hotărâre a consiliului judeţean sau local, în raport cu riscurile şi cu condiţiile naturale specifice, precum şi cheltuielile de cazare şi transport.
(2) Pe perioada participării la activităţile prevăzute la alin. (1), precum şi la formele de pregătire profesională a salvatorilor montani, aceştia beneficiază de o indemnizaţie de hrană echivalentă cu baremul de hrană al sportivilor de performanţă.
ART. 20
Agenţii economici din turism asigură echipelor SALVAMONT prioritate la utilizarea mijloacelor de transport pe cablu şi a serviciilor de cazare şi alimentaţie pe perioada în care acestea sunt în acţiuni de patrulare preventivă şi de salvare în munţi.
ART. 21
(1) Serviciile publice SALVAMONT beneficiază de o frecvenţă radio de urgenţă naţională, care este pusă la dispoziţie în mod gratuit, precum şi de o pereche de frecvenţe de lucru pe repetor pentru probleme de organizare şi cooperare în munţi, care sunt asigurate, de asemenea, gratuit.
(2) Refugiile şi bazele SALVAMONT trebuie să fie dotate cu staţii de radioemisie fixe.
ART. 22
(1) Membrii formaţiilor de salvare montană încheie asigurări pentru răspundere civilă profesională, de viaţă sau pentru accidente.
(2) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. a) este achitată de consiliile locale sau de consiliile judeţene, după caz.
(3) Contravaloarea primelor de asigurare a salvatorilor montani angajaţi în condiţiile art. 7 lit. b) este achitată de persoana juridică angajatoare a acestora.
ART. 23
(1) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România are, în domeniul prevenirii accidentelor montane şi organizării activităţii de salvare în munţi, următoarele atribuţii:
a) coordonează din punct de vedere tehnic activitatea de salvare montană din întreaga ţară, având dreptul de a emite norme tehnice obligatorii în activitatea de salvare montană;
b) organizează examenul de atestare în profesia de salvator montan;
c) organizează formele de pregătire profesională a salvatorilor montani;
d) organizează examenele de atestare periodică a salvatorilor montani;
e) conferă şi ridică dreptul de liberă practică în profesia de salvator montan;
f) aplică sancţiuni disciplinare membrilor săi;
g) organizează echipe speciale de salvatori montani;
h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de statutul său.
(2) Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România este recunoscută ca asociaţie de utilitate publică.
ART. 24
Poate deveni salvator montan orice persoană care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are vârsta de cel puţin 18 ani;
b) nu are antecedente penale;
c) are o stare de sănătate corespunzătoare confirmată prin fişa medicală;
d) a parcurs formele de pregătire profesională şi a efectuat un stagiu de aspirantură, stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România;
e) are o conduită demnă şi morală;
f) a promovat examenul de atestare în profesie organizat de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România.
ART. 25
(1) Salvatorii montani au obligaţia de a participa la intervale stabilite de Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România la examene de reconfirmare a dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
(2) Neparticiparea sau nepromovarea examenelor prevăzute la alin. (1) duce la pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
ART. 26
Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România stabileşte prin norme proprii şi alte situaţii care determină pierderea dreptului de liberă practică în profesia de salvator montan.
