Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Salbaticie de Caras

Bookmark and Share

Salbaticie de Caras - Spre Tolosu
 Back 

Ma hotarasc sa mut cortul pe malul celalalt, mai aproape de izvor. Si asa ne-am impartit in 2 tabere, Ioana, Catalin M, Marius s-au mutat, altii au ramas pe locul vechi. Pe Cata P mai ca l-am mutat cu forta.
Plecam in traseu pe la 10, in amonte spre Tolosu. Nemarcata, poteca bine definita e sculptata in pereti de stanca. Dar asta nu va dura mult...
Raman mai in spate caci Cristina nu se simte bine, intre timp trupa a ajuns la impas: s-a terminat poteca!
Urmeaza festivalul trecerii apei: catarare pe mal, echilibristica pe pietre, sau descaltare.

Iata-ne dincolo, dornici de actiune si sa vizitam pestera! Tolosu e ascunsa sub o fata de stanca, nu stiu exact unde pe versantul din stanga. Marmite mari se succed pana in albia raului, mai pastreaza apa ploilor de saptamana trecuta. Unele acoperite cu muschi verde, altele spalate de ape, coboara in trepte cazanele uriasilor. Noi suntem piticii din tara minunilor si escaladam care pe unde apucam. Cind ploua abundent, apa adunata de dolinele din platoul Iabalcei se scurge partial si prin aceasta pestera, tasneste suvoi din gura ei si bolboroseste la vale printre bolvani, umpland marmitele si facandu-le sa fiarba. Imi inchipui suvoiul demential, n-as vrea sa fiu acolo cand se dezlantuie apa...

Unde e pestera? Rosana mai isi aminteste cate ceva, si eu stiu ca aici pe undeva. Dupa ce escaladam pe niste colti de calcar in dreapta, Catalin ne striga ca a gasit-o.
Ne adunam cu greu la gura pesterii, captusita cu muschi de la jumatate in sus. Nu sunt povesti torentele alea...! Ati mai vazut voi muschi uscat pe tavanul pesterii?
Ca sa intram, traversam o balta in care intram pana la genunchi, apa e tulbure, murdara, plus o senzatie de congelare. In continuare podea de nisip fin si umed, pe urma pietre spalate. Vizitam pestera, suntem cam multi si cam putine lanterne. Ne minunam la vederea unui splendid baldachin, parca e de zahar, nu departe o masa cu un sfesnic ne asteapta. Nu ne scriem amintirile pe aceasta, doar admiram minunea de calcar galbui, cu reflexii de cristal.
In rest pestera nu prea a fost interesanta, ne-am intors cand am fost nevoiti sa escaladam un etaj si apoi trebuia coborat pe partea cealalta.
 

Autor: Alin Ciprian Ciulă
Înscris de: Alin Ciprian Ciulă
Vizualizări: 12210, Ultima actualizare: Marţi, 7 Oct 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii ANINEI si Munceii DOGNECEI  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii