Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Despre Alpinet - Brâul Portiţei

Bookmark and Share

Brâul Portiţei

 

 

BRÂUL PORTIŢEI

 

     După mai multe săptămâni de agitaţie, cauzată în special de pregătirile de toamnă, ne-am hotărât să urcăm din nou la munte. Am plecat aşadar ca de obicei sâmbătă (11 octombrie 2003), ajungând în Buşteni la 8: 30. Trecând pe la telecabină am vorbit cu bunul nostru prieten Loţi Varga, după care am pornit hotărâţi pe Valea Jepilor. Cu toate că se prevedea o tură cu participare mai numeroasă, eram doar cinci: Nicu Posta, Marius Prundaru, Nicuşor Tudosă, Oana Dărângă şi cu mine. Ziua se anunţa închisă şi umedă, crucea era în ceaţă, iar telecabina nu funcţiona.

     Am pornit-o aşadar pe vale în sus, într-un ritm lejer. Nu mai urcasem de mult Jepii şi am văzut chiar la intrare scris pe un zid "zonă ecologizată". Ştiu că o treabă bună făcută la noi nu rezistă mult, dar nu încetez a mă uimi,  când văd cu câtă indolenţă tratează unii cele mai simple reguli ale bunei cuviinţe. Zeci de pet-uri "proaspete" în potecă, devin subit mult mai grele goale, decât au fost pline! Şi desigur, iar nu înţeleg, ce au aceşti indivizi -  cărora capul le ţine loc de dop, să nu le plouă în gât - cu plăcuţele inscripţionate sau cu marcajele...

     Urcam din greu construind  în minte un proiect fantastic: remarcara şi refacerea tuturor potecilor şi marcajelor din Bucegi, cu taxe la intrare şi cu jandarmi montani care să-ţi ceară să arăţi punga cu deşeuri ori să dea amenzi grele pentru pet-uri uşoare...

      Sub cascada Caraiman (îngheţată acum) am luat-o la dreapta pe curbă de nivel, urmărind Brâul Potiţei. Zăpada apăruse, era de vreo două trei degete, moale şi apoasă şi ne făcea să alunecăm uneori pe pâlcurile de iarbă pleşuvă. Vreo două trei capre negre ne-au studiat cu un vag interes, după care s-au retras lăsând în urmă o avalanşă de bolovani... Noroc că eram lângă o stâncă uşor surplombată şi ne-am adăpostit rapid. Am sosit la portiţa Caraimanului pe la 12: 30 şi cum se simţea nevoia împrospătării forţelor, am scos câte ceva de mâncare. Mai mult de o jumătate de oră n-am putut sta, pentru că frigul deja pişca bine. Încheind prânzul frugal cu câte o bombonică, am plecat mai departe spre Vâlcelul Mortului, care era de fapt ţinta noastră. Porţiunea de traversare prin jnepeni a fost o minune! Crengile ude ne plesneau cu mărinimie peste toate părţile corpului, mai mult sau mai puţin apărate, dar tulpinile lor foarte rezistente ne ajutau mult, aşa că nu ne-am supărat prea tare pe ei...

     La  13: 30 am intrat cu curaj  în Vâlcelul Mortului! Şi în miezul verii vâlcelul acesta e foarte umed, nu ştiu dacă-l vede soarele prea des, dar acum se prezenta cu un strat de zăpadă înşelătoare pe fund şi cu ţurţuri sau pojghiţă de gheaţă pe pereţi. După circa 60 m diferenţă de nivel urcaţi destul de chinuit, am ajuns la o săritoare complet îngheţată. Pioleţii nu ne ajutau prea mult, gheaţa nefiind suficient de solidă ca să ne ţină dar destul de groasă ca să împiedice găsirea prizelor. Trebuia aşadar să spargem tot tipul pojghiţa de gheaţă din poziţii nu prea comode, pentru a putea înainta. Mâinile ne îngheţau rapid iar timpul ne presa. Am făcut socoteala că în ritmul acesta nu putem ieşi în timp util, luând în calcul şi porţiunea de creastă până la cruce. 

      Cu părere de rău, am hotărât întoarcerea... Nici descăţărarea n-a fost uşoară dar trecerea a doua oară prin jnepeni ne-a murat destul de bine. Am străbătut din nou Brâul Portiţei, care, pe un parcurs fără dificultăţi, oferă privelişti impresionante. Odată cu sosirea în vale, am reluat traseul cruce albastră spre cabana Caraiman, prin vântul care se înteţise. Cu toate că nu

 

 ploua, atmosfera era atât de umedă şi rece încât ne lua toată vlaga. La Caraiman ne-am oprit doar pentru o fotografie, după care ne-am continuat drumul până la Babele, cu gândul la ciorba Ginei. Din păcate "Floare de Colţ" era închisă, aşa că de voie de nevoie am intrat în cabana Babele, în care eu una, nu mai întrasem de câţiva ani buni. Mese şi scaune noi, în rest aceeaşi atmosferă. În aşteptarea ceaiurilor şi a ciorbelor ne-am schimbat hainele ude, bucurându-ne de căldura caloriferelor lângă afişul binecunoscut "Interzis consumul produselor din afara unităţii". Ciorba (35.000 lei) a fost cam rece şi cam puţină, dar am mâncat-o fără mofturi, combinând-o cu caizer şi ceapă roşie, mai mult sau mai puţin stresaţi de afişul de lângă noi. Ceaiul în schimb a fost foarte bun, în  ciuda preţului (10.000 lei) şi l-am savurat cu mare plăcere. 

      În jurul orei17: 00 am plecat de la Babele coborând spre Peştera. Timp de circa 10 secunde am văzut şi soarele, roşu sângeriu, într-o mică şa, pe sub pătura groasă de nori fumurii.

     Trecând pe la refugiul salvamont Peştera am salutat vechi prieteni şi i-am cântat din toată inima "La mulţi ani!" lui Nea Mirică, la împlinirea vârstei de 67 de ani! Multă sănătate şi ţine-o tot aşa!

     Duminică dimineaţă, soarele râdea vesel, pe cerul albastru sticlă, îndemnându-ne  la drum. La echipa noastră de cinci s-au mai lipit şi Gabi Boriga, membru al clubului şi prietena lui Adriana, sperăm viitoare simpatizantă. Am plecat din Peştera la ora 10: 00  pe "drumul lui Butmăloiu" ajungând în Piatra Arsă la 12: 00. Aici am intrat să bem un ceai şi, pentru că costa doar 5000 lei, am mai cerut câte un rând...

   Coborârea pe la Casa Naturaliştilor (acum refugiu Salvamont) pe traseul Scheil a fost o adevărată încântare, cu soarele deasupra şi salba de culori, răspândite de fantezia toamnei în frunzele de larice, paltin, fag, gătiţi cu cercei din scoruşe sângerii. 

   La 15: 00 eram în Buşteni, cam obosiţi (fizic) dar cu bateriile încărcate pentru a putea face faţă unei noi săptămâni (sau poate chiar luni...) de muncă,  gândindu-ne deja la următoarea tură pe care o vom face.

 

               

 

Ileana Bocanciu - Asociaţia de Turism "Chindia" Târgovişte

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 10691, Ultima actualizare: Vineri, 17 Oct 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Moeciu De Sus-Mt. Plesa-Poiana Gutanu-Saua Batrana-Valea Doamnelor-Cabana Pestera

 

Comentariu
Fără foto Andrei Costescu, Joi, 6 Nov 2003, 16:45

mie mi se pare aiurea faza aia cu taxa
desi stiu ca totul costa bani asta nu inseamna ca ar trebui sa fie impusa aceasta taxa:x:x:x

Fără foto Dan Dinu, Miercuri, 3 Dec 2003, 8:54

...si daca nu as sti ce inseamna Clubul Chindia as mai crede...:?

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii