Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Aniversarea Asociaţiei de Turism "CHINDIA" - 20 de ani

Bookmark and Share

Aniversarea Asociaţiei de Turism "CHINDIA" - 20 de ani

DATA:12-14 decembrie 2003

LOC: Masivul Leaota  - Tabăra Cerbu

SCOP: Aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea clubului.

PARTICIPANTI: Nicu Posta, Ileana Bocanciu şi Marius Prundaru, Cătălina şi Mihai Radu, David Neacşu, Mihai Şerbănescu, Manuela şi Doru, Marina şi Cristi, Gianina Dragomir şi Nini Porojan, Tatiana, Mariana Beneş, Oana Leuştean, Lili Toma, Gigi Burlacu, nea Mirică, Geo Badea, Dan Popescu, Nae Goran şi invitaţii săi, Bogdan Toma, Cătălina Posta, Roxana, George, Claudia, Simona şi Marian, Nicuşor Tudosă, Violeta Sprinceană, Petrică Porumb, Cimpi, subsemnata şi restul omişilor care se găsesc pe lista lui Mihai.

PARTICIPANTI LA TURA DE SPEOLOGIE: Ileana, Mihai, Mariana, Marina şi Cristi, Nini şi Gianina, eu şi Lili.

DESCRIERE:VINERI: După lungi discuţii în contradictoriu susţinute la şedinţele clubului, s-a decis să sosim fiecare cu ce poate la locul faptei. Drept urmare în dimineaţa de vineri eram înfiinţată la uşa Ilenei (care încă mai dormea), cu un rucsac încărcat şi cu un bagaj de pretenţii. Ileana, ameţită de nesomn (toată noaptea muncise la un articol despre aniversarea clubului) încercă să-mi distragă atenţia arătându-mi câte ceva din munca ei. Pe calculator erau încărcate o grămadă de materiale, date, fotografii şi informări, de la înfiinţarea clubului şi până în prezent.

            După ce am ciugulit ceva şi am strâns bagajele, Ileana m-a dotat cu echipamentul de intrare în peşteră şi am coborât la maşină unde ne aştepta Mariana Beneş.

           Când am ajuns la cabană, Mihai ne-a ajutat să ne cazăm, iar mai apoi ne-am pregătit de plecarea la peşteră, unde am ajuns în jur de ora 14: 45. De câteva ore, eram ţinta ironiilor şi aluziilor de tot felul: Esti claustrofoba? Ţi-e teamă de întuneric? Ai făcut armata? O să vezi tu ce te aşteaptă! O tură dură!

            Cum naiba să faci o tură dură într-o peşteră? - mă întrebam eu. Am descoperit curând că toate întrebările şi testele lor erau întemeiate. A fost un tur de forţă: mers suspendat la înălţime, căţărare pe pereţi, mers prin apă, mersul piticului prin grote, târâş pe coate şi pe genunchi prin tuneluri noroioase, strecurări prin fisuri strâmte, târâş pe fund deasupra hăului, şi tot felul de sărituri.... Nu mâncasem de prânz aşa că eram slăbită şi prost dispusă. Mă plictisisem de atâta ţopăială şi voiam să ies odată mai repede din bezna aia neprietenoasă. Plus că aveam o lanternă chioară şi mă loveam de toate pietrele şi stâncile din cale. După un timp Marina, probabil exasperată de bombănelile mele, mă servi cu câteva eugenii care supravieţuiseră ca prin miracol riscului de a fi prefăcute în pesmet. Cu glicemia restabilită, am început să privesc situaţia cu ceva mai mult optimism. Să mai zică cineva ca spiritul nu are legătură cu stomacul! J

            Apa săpase un labirint de galerii prin inima muntelui, tapetând pereţii cu fascinante modele din calciu, stropi şi formând din loc în loc stalactite, stalagmite şi coloane. În prima parte a traseului am mers prin apă. Apoi  am fost reduşi la stadiul de râmătoare. Picioarele ne alunecau pe lutul cleios şi umed. Eram mânjiţi peste tot şi, deoarece galeriile erau înguste, am fost nevoiţi sa ne târâm. Argila era moale, uleioasa, tandră.

Am făcut o mica haltă şi am terminat de mâncat biscuiţii şi ce mai se găsea prin rucsacuri.

            Nu ştiu exact succesiunea de săli, coridoare şi tunele. Pentru mine toată peştera era un labirint prin care umblam ca nişte cârtiţe, tot muntele era un şvaiţer uriaş, un imperiu al tăcerii şi al beznei tulburat de o ceată de profani. Erau tunele strâmte, gâtuiri care ne grupau în formaţie de sardele la cutie, prin altele drumul trecea pe la jumătatea unei fisuri, unde jos se ghicea hăul iar deasupra se întindea alt hău intr-o simetrie terifiantă. Din loc în loc lilieci prinşi de tavane sau pereţi, înfăşaţi în aripile lor de piele, ne tratau cu o "binevoitoare indiferenţă" J.

            Ileana mergea înainte cu Mihai, împărţind laude şi încurajări ca un general pe câmpul de bătaie. Cred că toate am avut momentele noastre de slăbiciune, pe care sfaturile ei ne-au ajutat să le învingem. Am avut momente de fior, momente de curaj, momente de teamă şi momente de extaz, momente de victorie asupra mie însămi, când am reuşit să-mi controlez slăbiciunile, să-mi adun puterile şi să mă concentrez. Când am ieşit din peşteră, afara ne aştepta alt întuneric, noaptea se îmbrăţişa cu pădurea într-o misterioasă complicitate.

            La cabană, am luat cu asalt sacoşele cu mâncare, eu în special. In camera lui Mihai se dădea discotecă iar camera Oanei se zguduia de râsul ei (dispoziţie demnă de invidiat!) am trecut pe la ea, apoi am aterizat în clubul de noapte improvizat. Eram obosită moartă, plină de vânătăi şi mă simţeam de parca m-ar fi pupat un buldozer, dar muzica era excelentă şi atmosfera incendiară, aşa că mi-am amânat ora de culcare.

            SÂMBĂTĂ:  O parte au plecat pe traseu - Vânătorul - Scropoasa - 7 Izvoare. Eu am lenevit toată ziua, refăcându-mă după efortul de ieri şi pregătindu-mă pentru seara festivă.

            O dată cu lăsarea serii am început să ne strângem şi să ne aranjam. Gianina răcise cobză şi îşi mai revenise puţin datorită polidinului făcut de Nea Mirică şi îngrijirii devotate cu care o înconjura Nini. Oana era îmbufnată de data asta şi făcea comentarii haioase asupra muzicii care se auzea din sala de mese. Ce-i drept, cutia cu maimuţe a lui Cimpi se "blocase" pe un CD cu muzică italiană din anii `70, pentru că am ascultat de câteva ori "Buona sera seniorita" şi "Supa romana"J.

            Ne-am aşezat la mese, unde ne aştepta pe fiecare cate un globuleţ aniversar, o broşură şi o insignă. Pentru început David Neacşu ne-a prezentat o casetă  din expediţia sa în Himalaya, şi ne-a povestit câte ceva din peripeţiile prin care a trecut. Efortul, voinţa şi perseverenţa au fost cheia victoriei sale. Cum spunea el, nu condiţiile mediului te macină fizic, cum te epuizează psihic pustietatea albă şi furtunile. Nu a fost nevoie de o condiţie fizica ieşită din comun cât a fost nevoie de o voinţă puternică.

            După relatarea lui David Neacsu, a ţinut Nicu Posta un discurs cu un scurt istoric al clubului şi un motto " Chindia e o idee.  E bine sa aderi la ea - vine cine vrea, rămâne cui îi place".

 

 

            S-a râs, s-a glumit, s-a dansat, masa a fost la înălţime, atmosfera la fel. N-am stat până la sfârşit, pentru  că eram obosită, dar ultimii dansatori au plecat la culcare la ora 7: 30.

            DUMINICĂ: Ne-am trezit pe la prânz şi am coborât din nou în sală, pentru dejun si pentru premiere. Premiile au constat într-o lumânărică aniversară pictată manual însoţită de cate o diplomă pentru fiecare, scrisă cu umor şi punctând un eveniment sugestiv din ultimele 2 zile. După masă ne-am făcut bagajele şi am plecat, unii cu maşinile, eu cu Lili şi Bogdan, am mers cătinel pe jos până la Moroieni, admirând peisajul, discutând şi glumind.  Cătălina, Marius şi un puşti cu largi perspective,J ne-au depăşit în goană ca să ne aştepte în staţie, de unde ne-a luat un autobuz cu viitori fotbalişti până la Pucioasa şi respectiv Târgovişte.

 

                                                                                             

Membru aniversar,

Ana-Maria Brasoveanu

 

 

 

                                  

 

Autor: Ana-Maria Braşoveanu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 10902, Ultima actualizare: Luni, 19 Ian 2004



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii LEAOTA  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii