Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Arhiva articolelor Alpinet - Oboseala in activitatea montana si nu numai

Bookmark and Share

Oboseala in activitatea montana si nu numai

 

1. Muschii

2. Oxigen, respiratie, puls, presiune

3. Alimentatia

4. Mecanisme de adaptare

5. Modalitati de combatere

1. Muschii

Dat fiind faptul ca muschii sunt primele organe in care simtim oboseala, va fi necesar sa ne oprim la inceput asupra lor, pentru a intelege mai limpede cum se petrece acest proces al oboselii. In organismul omenesc se gasesc aproximativ 500 de muschi diferiti, care asigura cele mai felurite miscari. Fiecare dintre acestia pot prezenta, in anumite conditii o stare de oboseala fara ca omul care-i foloseste sa-si dea seama.

Muschii sunt formati din fibre musculare inconjurate de tesut conjunctiv, strans unite intre ele. Cei 500 de muschi scheletici din corpul omenesc contin 250 de milioane de fibre musculare. Fiecare dintre aceste fibre poate sa asigure o tensiune de cate 100-300 mg. Cercetatorul american Elftmann a aratat surprinzator ca daca am putea strange la un loc toate fibrele musculare din organism si le-am pune sa traga de un singur punct in acceasi directie, ar rezulta o tensiune de de aproximativ 25 de tone. S-a calculat ca muschii reprezinta cam 40% din intreg organismul. De ce se misca muschiul? Ce-l face sa se contracte? Contractarea muschilor scheletici se datoreste excitatiilor care au calatorit de-a lungul nervilor motorii si au sosit la acesti muschi. De unde pornesc excitatiile nervoase? Din sistemul nervos central - creier sau maduva spinarii. Cand dorim sa apucam o priza de exemplu, numerosi muschi ai mainii respective primesc o serie de excitatii venite pe calea firicelelor nervoase si se contracta conform comenzii. Capatul nervului motor este "sudat" in fibra musculara, asa incat comanda se executa cu rapiditate. Cand excitatiile lipsesc, muschii scheletici stau in repaus.

Totusi trebuie amintit ca un muschi, chiar nemiscar nu este, in conditii obisnuite, complet inactiv. El e sediul unei tensiuni(tensiunea bazala) care nu se datoreaza doar elasticitatii sale ci depinde si de unele impulsuri nervoase continue. Acest grad scazut de activitate musculara poarta numele de tonus muscular. Fenomenul tonusului este mult mai evident la muschii netezi decat la cei striati.

Procesele biochimie care au loc in timpul activitatii musculare se petrec in doua faze. Prima faza se desfasoara in lipsa oxigenului si de accea poarta numele de faza anaeroba. In aceasta faza se produce transformarea glicogenului in acid lactic. Aceasta transformare asigura energia necesara pentru toate reactiile legate direct de activitatea musculara. Cea de-a doua faza, aeroba, este totusi foarte necesara, pentru ca acum se produce resintetizarea substantelor cheltuite in prima faza, de care muschiul are mare nevoie. Combinandu-se cu oxigenul 1/4 din acidul lactic este oxidat pana la apa si dioxid de carbon. Cu ajutorul energiei eliberate in acest fel, restul de acid lactic este transformat in glicogen. Oboseala intervine si in acest proces. Astfel muschil odihnit poate resintetiza aproape de doua ori mai mult acid lactic decat muschiul obosit. La sfarsitul tuturor transformarilor care au loc la nivelul muschiului, atat in faza aeroba cat si in cea anaeroba, singurele substante care se consuma sunt glicogenul si oxigenul.

2. Oxigen, respiratie, puls, presiune

Asadar, cu cat traseul e mai greu cu cat muschii depun un efort mai mare, cu cat cantitatea de acid lactic si de alte produse de ardere este mai mare. De aici am putea trage concluzia ca, masurand cantitatea de oxigen respirat, aflam cu precizie ce efort s-a produs. Faptul este adevarat in linii mari. Exista totusi cateva abateri la care nu ma opresc, si ma refer in principiu la "contractarea datoriilor de oxigen".

Intr-un minut un om normal poate sa introduca cel mult 3 litri de oxigen in organism. Daca e bine antrenat, in cazul alpinistilor, plamanii si inima aduc mai mult oxigen si pot depasi aceasta cifra, plafonul ajungand pana la 5 litri. Prin plafon maxim al oxigenului se intelege cantitatea maxima pe care o poate consuma omul intr-un minut. Sa nu uitam ca pentru a consuma 4 litri de oxigen, prin plamani trebuie sa treaca 70-80 de litrii de aer pentru ca doar 5-6 % din oxigenul din aer patrunde in sange. Intr-o ascensiune foarte grea e nevoie de 6-7 litrii de oxigen pe minut, dar aparatul respirator si circulator nu pot aduce decat 4 litri. Facand diferenta rezulta accea datorie de oxigen de care vorbeam mai sus. Dupa efort inima continua sa bata repede, iar respiratiile raman numeroase o vreme pana cand este "platita" acea "datorie de oxigen".

Avand in vedere efectele oxigenului asupra oboselii sa trecem in revista incepand de la mica altitudine pana la cea mai mare comportamentul aparatului respirator si al celorlalte organe care contribuie la buna desfasurare a ascensiunii.

- La nivelul marii, acolo unde aerul e dens si bine oxigenat, lucrurile se petrec in mod firesc, sangele transporta oxigenul necesar arderilor energetice musculare la intreaga sa capacitate, pulsul prezinta cel mai mare interval de valori intre perioadele de efort si cele de odihna (60 repaus, 170 activitate).

- Inaintand la 2500 metrii, facand un salt enorm in intervalul caruia sa mai pot comenta multe observam ca se simt deja efectele rarefierii aerului. Respiratia se accelereaza si se accentueaza pe masura ce corpul simte lipsa oxigenului. Creierul se inflameaza usor si produce dureri de cap si disfunctionalitati ale sistemului digestiv. Rinichii isi maresc secretia de hormono care stimuleaza producerea globulelor rosii in sange. Pulsul prezinta o mai mica variatie de la starea de odihna la cea de efort (70 repaus, 155 activitate). Presiunea atmosferica este cu 25 % mai mica.

- Facand un salt si mai mare pana la 5500 de metrii zona de frontiera a civilizatiei, pentru ca la astfel de inaltimi nici un organism uman nu se poate adapta aici de-a lungul unui an observam ca plamanii elimina mai mult dioxid de carbon, afectand echilibrul pH-ului din sange, rinichii filtreaza apa pentru a regla aciditatea sangelui, provocand deshidratarea iar valorile pulsului variaza intre 85 in repaus si 140 in activitate.

- Ultima zona, numita deloc prozaic, zona mortii, la altitudini de peste 8000 de metrii, unde presiunea atmosferica reprezinta doar 30 % din cea de la nivelul marii. Aici corpul cedeaza, inima bate cu acceasi putere in repaus si in activitate, apar halucinatii grave iar valorile pulsului sunt intre 130 in repaus si 150 in activitate.

Edemul pulmonar apare datorita desfacerii legaturilor dintre celulele care alcatuiesc capilarele si asa numitul factor de crestere a endoteliului vascular, care genereaza dezvoltarea de noi vase capilare, in conditiile de concentratie scazuta de oxigen.

Lipsa oxigenului la nivelul cortexului vizual provoaca uneori si orbiri temporare, iar radiatiile ultraviolete, car cresc cu circa 4% pe fiecare 300 de metrii afecteaza corneea.

Avand in vedere considerentele de mai sus legate de activitatea musculara in conditiile de oxigenare a muschilor, pentru a evita aparitia oboselii, sunt necesare pauza dupa fiecare 40-50 de minute de activitate. Estimarile temporale ale unor trasee din Bucegi sau Fagaras, de pilda, includ la fiecare 45 de minute de efort, 15 minute de pauza, de accea, sau asta este unul dintre cauzele, pentru care timpi scosi de noi difera de cei inscrisi pe indicatoare.

Ajungand la respiratie sa tratam mai amanuntit punctul mort si a doua respiratia. In activitatea montana, mai ales dupa un efort sustinut, o panta abrupta, apare o stare deosebita a organismului numita punct mort. Am putea spune ca acest punct mort este o stare de oboseala foarte puternica, dar care poate fi totusi invinsa. Cum se manifesta punctul mort? Alpinistul simte o slabiciune profunda care-l impiedica sa-si desfasoare mai departe activitatea cu intensitatea de pana atunci. Unele persoane au senzatia de sufocare, presiuni in piept, dureri musculare etc. De cele mai multe ori persoana respectiva continua activitatea invingand aceasta stare. Fenomenul dispare treptat si incetul cu incetul apare o senzatie de usurare care poarta denumirea de a doua respiratie.

Punctul mort se manifesta si printr-un oarecare dezechilibru al coordonarii miscarilor, prin reducerea intensitatii activitatii si sporirea concomitenta a cheltuielilor de energie, prin cresterea frecventei contractiilor inimii si a miscarilor respiratorii prin reducerea profunzimii respiratiei.

3. Alimentatia

Trecand de la oxigen la alimente in cartile de popularizare se intalnesc deseori fraze in care alimentele sunt comparate cu un combustibil. Dupa cum benzina este necesara pentru a pune in miscare motorul unui automobil, la fel alimentele sunt trebuincioase pentru a permite activitatea muschilor. Este de la sine inteles ca astfel de comparatii sunt valabile doar in linii foarte largi. De indata ce se intra in amanunte, ne dam seama, defapt, "combustibilul uman" este mult mai complex si sufera transformari cu totul diferite si mult mai complexe decat cele ale combustibililor utilizati in industrie. Corpul omenesc este format in 67, 85 % din apa. Este vorba de un barbat in varsta de 35 de ani si cu greutatea de 70 de kg. Grasimile si lipoizii alcatuiesc 12, 51 %, proteinele 14, 29 %, cenusa 4, 84 %, calciul 1, 596 % si fosforul 0, 771 % in greutatea corpului. Toate aceste substante trebuie inlocuite cu substantele continute in hrana.

Analizele chimice arata ca tesutul muscular contine 80 % apa. Din celellate 20% corpuri solide, noua zecimi sunt reprezentate de albumine care alcatuiesc de altfel si aparatul contractil. Restul il formeaza substantele ce furnizeaza energia necesara contractiilor: glicogen, creatinfosfat si adenozintrifosfat. Evident in muschi se mai gasesc si alte substante, ca de exemplu saruri, grasimi etc. Cand se pune problema cum foloseste muschiul alimentele in vederea capatarii energiei necesare contractiei, multi raspund asa cum scria in cartile mai vechi: "Contractiile muschilor isi au izvorul in caldura rezultata din arderile alimentelor in organism." Cercetarile au aratat, insa ca, daca aceasta teorie ar fi adevarata atunci tenperatura din muschi ar fi de cate sute de ori mai ridicata decat este defapt si in aceste conditii muschi s-ar transforma in friptura inainte de a se contracta. Asa s-a stabilit ca in muschi se petrece o transformare directa a energiei chimice in energie mecanica conform principiului chimico-dinamic. Pentru a intelege mai bine mecanismul intern al oboselii este foarte important sa cunoastem cum se produce aceasta transformare. Prin aceasta transformare un singur gram de adenozintrifosfat elibereaza 12 mii de calorii. Dar aici intervin o serie de conditii, un fel de lant al slabiciunilor in biochimie. Nu insistam pe teorii biochimice si nici nu insiram treptele formarii acestei transformari.

In concluzie un muschi in activitate daca nu primeste destul oxigen si materie energetica oboseste datorita acumularii dede creatina, fosfat si acid lactic, acesta din urma rezultand din descompunerea anaeroba a glicogenului.

Alpinistii au nevoie zilnica de o cantitate mai mare de proteine si anume 1, 2 grame la fiecare kg de greutate corporala. Este importanta repartizarea meselor in cursului unei zile, lucru de care multi nu tin cont, pentru ca in altfel de conditii nevoile energetice se acopera din proteine, ceea ce nu este de dorit.

Vitamina C ia parte dupa cum se stie la procesele de oxido-reducere, acidul ascorbic activeaza enzimele care descompun albuminele, de asemenea acest acid, deosebit de importand in evitarea oboselii, previne oxidarea adrenalinei, intensificand astfel actiunea tiroxinei, hormon al glandei tiroide.

Vitaminele din grupa B influenteaza in diferite etape procesele biochimice care au loc in organism, printre care si ale proteinelor. Se cunoaste faptul ca tiamina, sau vitamina B1, are o legatura nemijlocita cu transformarile suferite de hidrocarbonate. Aceasta vitamina serveste la transmiterea excitatiei de la terminatiile nervului motor la muschi. Tiamina are un efect stimulativ asupra inervatiei fizice de lunga durata, trebuintele organismului in tiamina cresc pana la 2 mg in 24 de ore.

Dintre vitaminele care se dizolva in grasimi, o mare importanta o are vitamina A. Ea este un factor deosebit de importante pentru cresterea oaselor. Dintre substantele minerale, fosforul are o legatura dinrecta cu efortul, cu capacitatea de munca si cu oboseala.

Regimul normal presupune o alimentatie mixta, astfel ca intre proteine, glucide si grasimi sa existe un raport armonios. In general, un om adult are nevoie in 24 de ore de aproximativ 100 g de proteine, 500-600 g de glucide si 50-60 g de grasimi. De unde provin aceste substante? Carnea este sursa principala de proteine(in 100 g carne se gasesc 20 g proteine). Laptele contine 3.5 % proteine, putine glucide si o serie de minerale pretioase pentru ca sunt bine echilibrate. Ouale de gaina au cam 13 % proteine si 11 % grasimi. Vegetalele contin si ele proteine, mai cu seama cerealele. Acestea furnizeaza totodata si o cantitate mare de glucide. In ceea ce priveste intrebuintarea alimentelor in scopul combaterii oboselii in munca, exista unele indicatii destul de precise. Se stie, astfel, ca glucidele combat oboseala in munca de intensitate medie si de lunga durata, asa cum sunt si ascensiunile si turele montane. Mancand din cand in cand zahar, inlocuim pierderile si consumul din timpul efortului. Dar zaharul mai are si o alta influenta favorabila asupra capacitatii de munca, daca este consumat in timpul ascensiunilor: el actioneaza ca un excitant gustativ. Zaharul ca si bomboanele, sucurile dulci si dulci-acrisoare, ciocolata si alte produse cu gust placut, chiar si in cantitati foarte reduse, produc in majoritatea cazurilor o sensibila reducere a senzatiei de oboseala. Mecanismul acestei actiuni consta in declansarea unor reflexe cu plecare in mucoasa gurii si cu efect in sistemului nervos central. Aceste mecanism este asemanator influentei excitante a altor analizatori asupra activitatii nervoase superioare. Chiar si substante cu gust neplacut, de pilda, chinina, pot stimula un timp capacitatea de efort, dar in scurta vreme efectul este contrar.

4. Mecanisme de adaptare

Iesind din aria alimentatiei, doresc sa adaug o curiozitate in chip de intrebare: de ce inima nu oboseste? Motorul viu care asigura circulatia sangelui este inima; ea pune in miscare cel putin 10.000 litri de sange, ceea ce inseamna ca daca am folosi-o ca ascensor, in 24 de ore ea ar fi in stare sa ridice o greutate de mai bine de 100 kilograme pe acoperisul unei cladiri cu 5-6 etaje. Raspunsul e simplu. Cele patru camarute ale inimii nu se contracta simultan ci doua cate doua, iar un ciclu complet de contractii ale inimii dureaza 0, 9 secunde. Contractia ventriculelor are o durata de 0, 3 secunde, iar cea a atriilor 0, 15 secunde. Dupa contractie urmeaza o relaxare, o pauza, astfel incat inima se gaseste in repaus relativ aproximativ 8-10 ore pe zi, un proces asemanator in linii mari intamplandu-se si in cazul plamanilor, in sensul ca expiratia se face pasiv.

Sa vorbim putin si despre adaptarea la modificarile meteorologice. Organismul uman poate suporta temperaturi foarte ridicate (de ex. 120 grade in cuptoarele pentru arderea portelanului), sau foarte scazute (aproape 100 grade sub zero in unele zone ale Antarcticii), temperaturi la care apa se transforma in vapori, iar carnea se frige, sa la care mercurul ingheata. Cum se apara organismul nostru fata de aceste temperaturi extreme? In fata modificarilor de cald sau frig din mediul inconjurator, organismul nostru reactioneaza ca un adevarat termostat. La om, echilibrul intre pierderea si producerea de caldura este asigurat de centrii termici situati la baza creierului. In mod obisnuit el are o temperatura constanta, de 37 de grade Celsius. Depasirea cu 5 grade a acestei constante devine periculoasa. Modificarea temperaturii corpului poate atrage dupa sine tulburari grave si de accea, cand atmosfera este prea calda sau prea rece, intervin o seama de mecanisme fiziologice de termoreglare. Nu intru in detaliul hipotermiei, desi este un subiect important, in considerentul ca nu se aliniaza temei, totusi este bine de stiut ca adaptarea la frig oboseste. Oboseala mai apare si pe calea altor receptori, de pilda oboseala vizuala este resimtita de alpinisti, chiar daca crestele si culmile ne imbata privirea cu frumusetile lor totusi ochii obosesc si acest lucru are repercursiuni asupra intregului organism. Un fapt pe cat de curios pe atat de interesant este faptul ca in 1964 intr-un laborator oftalmologic francez a fost elaborat un preparat acre imbunatateste considerabil vederea in amurg si noaptea, mareste campul vizual si adaptarea la intuneric, inlatura oboseala vederii, produce un fel de euforie vizuala. Preparatul nu este altceva decat extras de afine, care contin, printre altele, colorantul numit antocianozida. Dupa cate se pare acesasta substanta are proprietatea de a intensifica regenerarea purpurului vizual, pigementul care este utilizat de ochi in procesul vederii. Un alt mijloc de a intervenii al oboselii este pe cale auditiva, insa nu insist in privinta asta, nu cred ca este cazul in activitatea montana.

Oboseala este un factor de aparare a centrilor nervosi, ea duce la aparitia in acesti centri a unui proces de inhibitie cu rol de protectie. Ea are nu numai darul de a intrerupe activitatea unui organ ci si de a crea conditiile necesare pentru restabilirea functiilor organului obosit.

5. Modalitati de combatere

Modalitati de a combate oboseala sau cel putin de a o mentine la un nivel cat mai scazut ar fi urmatoarele: somnul, antrenamentul, organizarea odihnei si alimentatiei precum si armonizarea cu "medicamentele oboselii" soarele, apa si aerul. Sa le tratam pe rand.

Somnul este leacul principal in combaterea oboselii. O treime din viata ne-o petrecem dormind. Daca de pilda, intreaga viata ar dura 81 de ani, putem fi siguri ca 27 din ei nu vom face altceva decat sa dormim. Cata vreme pierduta si cate s-ar putea face in acest rastimp? ar spune unii dintre noi dar totusi, omul nu se poate lipsi de somn asa cum nu se poate lipsi de hrana sau de aerul pe care-l respira. Experiente au aratat ca omul nu poate rezista fara somn mai mult de patru sau cinci zile. Nesomnul fortat duce la tulburari nervoase destul de grave. Nu insist asupra fazelor somnului, mecanismelor biologice si proceselor care au loc in timpul somnului ci subliniez ca apare o inhibitie a celulelor nervoase care isi epuizeaza putintele si la o anumita ora incep sa-si franeze activitatea, intervine nevoia de somn. Daca nu s-ar produce accea inhibatie celulele nervoase s-ar distruge. Totodata organismul se odihneste prin reducerea activitatilor organelor, am zis reducere si nu inactivitate, stim bine ca inima continua sa bata cand dormim, dar mai rar, respiratia continua dar este mult mai rara si profunda, temperatura corpului si presiunea sangelui scad, creierul isi reduce mult activitatea.

Intotdeauna o activitate trebuie intrerupta din cand in cand de pauze, care sa puna in repaus muschii, creierul si nervii cu terminatiile lor. Aceste lucruri tin de organizarea odihnei de care am mai precizat.

Soarele, apa si aerul reprezinta unele dintre cele mai universale "medicamente" ale oboselii, la indemana unui alpinist. Soarele de pilda mareste rezerva de vitamina D, sporeste numarul de globule rosii si de hemoglobina, imbunatateste respiratia.

In sfarsit sa nu uitam de aerul de munte. Ati pornit de la ses obositi si ati ajuns la munte odihniti, cu toata greutatea urcusului. In acest timp, in toate arterele si venele dumneavoastra s-au petrecut prefaceri uimitoare. In cateva ceasuri, numarul globulelor rosii a crescut cu un milion la fiecare milimetru cub de sange. Ce inseamna asta? Ca organismul dumneavoastra respira mai bine acuma. Carausii oxigenului s-au inmultit si aceste "gaz al vietii" patrunde in fiecare tesut al corpului in cantitati sporite".

Si un ultim prieten: apa. Pentru un om sanatos apa rece este un tonic admirabil, care invioreaza pielea si sistemul nervos, mareste rezistenta organismului, imbunatateste circulatia sangelui si respiratia. In anotimpul cald, calirea prin apa consta din bai in rau, lac, mare etc. la inceput scurte, apoi prelungite. Asocierea inotului este excelenta.

Ar mai fi de abordat la acest punct de modalitati de combatere a oboselii, pilulele contra oboselii (amfetamine, psihamine, adrenalina, hormoni, benzedrina etc) la care din nou nu ma opresc fiindca nu este cazul in activitatea montana, unde folosirea acestora ar avea repercursiuni, pe termen lung, negative.

 

 

Bibliografie:
  • Biografia oboselii, B. Barhad, L. Petrescu, Ed. Stiintifica 1966

  • National geografic, mai 2003

  • Autor: Feri Teglas
    Înscris de: Comisia de Tineret a Clubului Alpin Roman
    Vizualizări: 9362, Ultima actualizare: Luni, 23 Feb 2004


    Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii