Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Legislaţie montană - Buletin informativ de mediu, nr. 14 / iunie – august 2004

  • Alpinet
  • Articole
  • Buletin informativ de mediu, nr. 14 / iunie – august 2004
Bookmark and Share

Buletin informativ de mediu, nr. 14 / iunie – august 2004 - Romanichthys valsanicola

PESTELE ROMÂNESC DIN VÂLSAN - Romanichthys valsanicola (I)

Mijloc de secol XX. Europa, continentul cu cele mai vechi si prestigioase scoli de biologie ale lumii, considerând ca aici acasa situatia este suficient de bine cunoscuta, are îndreptate privirile scrutatoare ale specialistilor sai spre Africa, Asia, America de Sud, Australia, Antarctica, în mare concurenta profesionala acum cu viguroasele scoli de biologie aparute pe mai toate continentele.
Una dintre cele mai atractive mize pentru comunitatea academica de profil, prilej de traire intensa a experientelor pionieratului stiintific, aducator de mari satisfactii si recunoastere profesionala, era descoperirea de noi specii!
Anul 1956, Nicolae Stoica, ucenic în deprinderea cunostiintelor prin care noi oamenii încercam sa ne apropiem de întelesurile legilor templului naturii, colectând pesti din râul Vâlsan (tributar Argesului), studentul la biologie traieste experienta comuna a învataceilor acestei bresle, a nerecunoasterii uneia dintre speciile întâlnite.
Urcând scara competentelor profesionale, mirarea studentului "ce peste mai este si asta" se transforma într-o întrebare uimitoare pe buzele celebrului ihtiolog Petru M. Banarescu "sa fie o specie necunoscuta comunitatii stiintifice pâna în prezent?" Întrebarea a fost urmata imediat de cercetari febrile legate de forma corpului pestelui, pozitia ochilor si a gurii, caracteristicile înotatoarelor si solzilor, coloritul, etc.
Desi recunoscut imediat ca membru al familiei Percidae (bibanilor), misteriosul peste nu se încadra în standardele genurilor cunoscute pâna în acel moment ale acestei familii.
Romanichthys valsanicola sau aspretele, un supravietuitor al vechii faune preglaciare, care a revolutionat clasificarea familiei percidelor, primeste în anul 1957 "certificatul de nastere", printr-o lucrare prin care este prezentat oficial întregii lumi.
Uimita comunitatea stiintifica internationala a luat act de descoperirea pe "batrânul continent" a unei noi specii si mai mult a unui nou gen de vertebrate.
Spre deosebire de celelalte specii europene ale acestei familii, care traiesc doar în ape statatoare sau în râuri localizate în zone de câmpie, aspretele traieste în râuri cu caracteristici montane (cu bolovani si stânci în albie, cu repezisuri, cu apa bine oxigenata), dar niciodata la altitudini mai mari de 900 m.
Aspretele nu suporta temperaturi prea scazute, este teritorial având locul bine stablit sub o piatra unde sta aproape nemiscat parasindu-si adapostul doar noaptea, dimineata revenind invariabil la adapostul sau.
Hrana aspretelui este alcatuita aproape exclusiv din larve de insecte acvatice, care manifesta aceeasi preferinta pentru fata inferioara a pietrelor.
În toti acesti ani au fost întreprinse multe studii si emise numeroase ipoteze legate de asprete, între timp acesta apropiindu-se într-un mod aproape fatal de una dintre legile nescrise ale naturii, extinctia.
Desi aceasta specie "matusalemica" a rezistat miraculos într-un teritoriu extrem de redus ca întindere vicisitudinilor inerente vietii în natura, vremelnicul experiment socialist / comunist în care omul era educat si obligat sa "subjuge" si sa exploateze natura, chiar daca la scara istoriei cei 45 de ani nu reprezinta decât un graunte de nisip pe fundul oceanului, sensibilul asprete, reprezentant pâna în zilele noastre ale vremurilor în care natura nu daduse înca nastere unei creaturi capabila sa o distruga si sa se autodistruga, a fost împins în pragul disparitiei.
În prezent este foarte probabil sa asistam, martori tristi si incapabili (poate) a repara raul facut în urma cu doar câtiva ani în goana noastra pentru dezvoltare economica gresit înteleasa. Cât ne-am dezvoltat în acei ani nu mai este un secret, adevar trist dar neasumat în totalitate nici pâna în prezent de unii reprezentanti ai generatiilor fara vina irosite într-o munca fara sens si oricum cu rezultate aflate la polul opus al celor clamate în obsesiva, paranoica si fada propaganda.
Datorita superspecializarii acestei specii relicte la anumite conditii de mediu, impactul necontrolat al activitatilor umane este devastator.
Daca la mijlocul secolului XX acest mesager al erelor când natura pregatea creuzetul nasterii (poate ca nu a pregatit-o tocmai cu cea mai mare atentie!) lui Homo sapiens sapiens, Romanichthys valsanicola era prezent cel putin pe râurile Vâlsan, Râul Doamnei si Arges,
"Elanul muncitoresc" al "epocii de aur socialiste" a redus la cel mult o sesime arealul aspretelui, viitorul acestuia fiind unul sumbru atâta timp cât nu este sigur ca acest areal infim ramas este suficient pentru a permite perpetuare speciei si cât factorii de decizie sunt înca tributari mentalitatilor miciuriniste!
Se spune ca pentru a reconstrui ceva este necesar un timp egal cu cel în care s-au manifestat fortele distrugerii. Daca este adevarat, 45 de ani vor fi prea multi pentru "rabdarea naturii" iar batrânul asprete va fi pâna la urma învins, daca cel care l-a prigonit nu îi va întinde în al doisprezecelea ceas o mâna de ajutor.

Doru Banaduc - Sibiu

Autor: ONG Ecotur Sibiu
Înscris de: Daniel Verniş
Vizualizări: 3826, Ultima actualizare: Duminică, 1 Aug 2004


Comentariu
Fără foto Andrei Antonie Bocan, Joi, 19 Aug 2004, 22:32

:-D
Salz.


Mia placut reportajul tau.

As vrea, daca in viitor mai publioci sa-mi mai trimiti si mie noutati pe adresa de email (jazzu9@hotmail.com)
Mersi

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii