Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Arhiva articolelor Alpinet - Cluburi si asociatii montane

Bookmark and Share

Cluburi si asociatii montane

Cluburi si asociatii montane

Fara nici o indoiala, universal adevarat si acceptat este faptul ca omul este o fiinta sociala. Ideea de club de turism, aparuta la inceput, cand personalitatea juridica in Romania era foarte greu de obtinut in domeniul non-guvernamental al turismului si apoi ideea de asociatia montana, a pornit de la ideea de prietenie. Un grup de prieteni care aspira la acceasi virtuti si care au in comun pasiunea pentru acest sublim al inaltimilor si-au pus un nume si au format o echipa pentru a-si petrece in mod placut timpul liber, pentru a face performanta si in ultima instanta pentru a-si putea face cunoscute realizarile si atrage alti membri, defapt alti prieteni, cu acelasi pasiuni. Astfel s-a nascut un club de turism. Multi uita ideea de la care s-a pornit iar ierarhizarea pe functii, motivata si ea de altfel, incepe sa creeze probleme in grup. Intr-o asociatie non-profit toti membrii sunt egali in drepturi, indiferent de functie, numai ca unii sunt "mai egali" ca altii. Astfel se disting o serie de membrii care in loc sa ajute si sa incurajeze actiunile echipei, pun piedici si intrebari existentiale, ingreuneaza si descurajeaza initiativele datorita faptului ca se simt stanjeniti si lipsiti de importanta sau poate ca au spiritul critic foarte bine dezvoltat. Trebuie sa se inteleaga si observe ca in domeniul non-guvernamental functiile sunt direct proportionale cu responsabilitatile si cu investitiile, adica cu cat esti "mai mare" intr-o functie cu atat mai multe responsabilitati ai, cu atat investesti mai mult timp si bani. De aceea este atat de apasator cand daruiesti din timpul si munca ta pentru echipa, pentru numele, pentru club si primesti drept rasplata reprosuri, piedici, critici si-ti vine sa renunti. Cred ca asta este unul dintre motivele pentru care multe cluburi de turism sau desfiintat sau se afla in deriva, nu pentru ca lipsesc oamenii cu initiativa, ci pentru ca lipsesc cei care sa incurajeze si sa sustina si sunt omniprezenti cei care comenteaza, analizeaza si supun judecatilor de valoare, chiar daca nu detin valoarea, initiativele si actiunile. Este foarte adevarat ca este usor sa stai deoparte si sa judeci, sa astepti ceva gata finisat pentru a-i judeca valorea. Oamenii se deosebesc fata de animale prin faptul ca au judecata, in urmare oamenii sunt cei mai mari judecatori, insa este cu mult mai usor sa judeci pe altii decat pe tine insuti, asa cum este cu mult mai usor sa vorbesti de altii decat de tine insuti. Alta problema a cluburilor de turism este evident cea mult prezenta intr-o economie de tranzitie, cea financiara la care nu ma opresc. In interiorul unui club, la extraordinara dinamica a membrilor, se face o selectie absolut naturala si exceptionala. Conducerea clubului nu trebuie sa trieze membrii, sa aleaga pe cei mai buni si sa-i inlature pe cei mai putin buni ci se face autoselectie, cei care nu se simt destul de buni, curajosi, prietenosi sau virtuosi renunta din prisma inferioritatii pe care o simt sau defel cei care se simt mai buni, mai puternici sau independeti renunta in virtutea superioritatii pe care o simt egourile lor. Mai sunt si altii care pleaca din diverse motive: financiare, sentimentale, de adaptare sau integrare in grup. In principal raman intr-un club cei care poarta in ei germenul de a se face iubiti, caci acestia sunt demni de prietenia noastra. Poti sa fii performant, atlet deosebit daca iti lipseste acest "germen", aceasta stare de spirit care-ti ofera satisfactia de a-ti vedea prietenii pentru placerea pe care o simti si pretuirea pe care ti-o inspira. La fel poti sa nu ai o experienta deosebita, sa nu fii cel mai mare montaniard daca posezi aceasta cultura a sociabilitatii si grija fata de prieteni, daca egoismul nu ti-e cultivat in detrimentul altruismului, daca nu vezi propriul interes in pofida celui colectiv. Se mai intampla ceva in cluburile de turism care de asemenea nu este normal. E normal ca se se formeze cateva grupuri, microechipe, fiecare pe domeniul preferat de activitate (alpinism, escalada, cicloturism, ski etc.) dar atunci cand microechipele nu formeaza impreuna echipa care este defapt numele clubului, cand se organizeaza ceva oficial si fiecare microechipa pleaca in directii diferite, unitatea clubului este direct pusa in pericol si atunci se pierde ideea primordiala de la care s-a pornit (prietenia si virtutile comune).

Iesind din sfera interioara a unui club sa privim cluburile in ansamblu. Cert este ca invidia este o caracteristica umana omniprezenta, mai mult dezvoltata la unii si mai putin la altii. De obicei intr-o localitate in care sunt mai multe cluburi, exista pe langa acea concurenta fireasca si care duce numai la progres (mana invizibila) si invidia neloiala. Si atunci, in ceata invidiei se evidentiaza concurenta "neloiala" cand actiunile, indiferent daca sunt reusite sau nu sunt criticare si ponegrite, nu sunt judecate la adevarata valoare, oamenii obisnuind sa vorbeasca de rau cluburile din care nu fac parte. Rautatea si invidia sunt parti integrante ale fiecaruia, asa ca lucrurile "par' normale desi in acest mod se poate strica repede o imagine pe care cu straduinta si-a putut-o construi cineva.

Trecand mai departe, in Romania exista Campionatul National al Cluburilor de Turism, o intrecere sportiva care pe langa aspectele pozitive, stimularea concurentei si eficientei, educatia prin turism si ecologie, dezvoltarea bagajului de cunostiinte in domeniul montan prin testele teoretice, o obiectiva sau mai putin obiectiva posibilitate de testare a calitatilor si a putintelor are o parte negativa care se rasfrange asupra cluburilor si a membrilor. Intrecerile de acest gen la care am participat nu au fost intotdeauna loiale, iar dorinta de corectitudine tindea pana la certuri si dispute cu atac la persoana. Dorinta de performanta, stimulata de premii financiare, cred, duce la o intrecere nesportiva, la avantajarea unora si dezavantajarea altora, la uitarea fair-play-ului si legilor montane, subiectivitate etc.; se uita ca se concureaza din vizitarii cetatilor montane, se uita de acceasi idee de prietenie. Dar sunt si exceptii, concursuri la care participi cu mult drag si la care oamenii vin doar de dragul de a se intalni, de a petrece impreuna upn weekend organizat, insa de cele mai multe ori acestea nu erau etape ale campionatului national, asa cum a fost si trofeul Acropolis, la care am participat saptamanile trecute si unde a fost extraordinar.

Urez tuturor cluburilor din Romania mult succes in activitate, sa aiba parte de sprijin financiar si moral si celor care nu fac parte din cluburi din varimotive sa le sprijine si sa le ajute in demersurile pe care le fac acestea.

Autor: Feri Teglas
Înscris de: Comisia de Tineret a Clubului Alpin Roman
Vizualizări: 4997, Ultima actualizare: Miercuri, 25 Aug 2004


Comentariu
Fără foto Ana Bulgăr, Vineri, 27 Aug 2004, 12:08

"Ideea de asociatie montana a pornit de la ideea de prietenie" Si asa a ramas! Aceasta face ca, intre oamenii de munte sa fie mai putini invidiosi si veleitari decat in alte domenii. Totusi exista. Dar nu sunt tipici. Este perfect adevarat ca, in masura in care accepti o functie, aceasta implica raspunderi, costuri materiale si eforturi energetice suplimentare. Am intalnit oameni care fac aceasta cu devotament si cu efort dezinteresat (dezinteres material, nu fata de obiectivul urmarit). Sigur ca exista vesnicii nemultumiti, sigur ca exista si selectia naturala. Cei care iubesc cu adevarat muntele sunt si oameni de caracter. Rareori conflictele umane afecteaza grav miscarea montana. Chiar si in aceste cazuri exista mai multe posibilitati de rezolvare a conflictelor decat in alte domenii.
"Aceasta stare de spirit care-ti ofera satisfactia de a-ti vedea prietenii pentru placerea pe care o simti si pentru increderea pe care ti-o inspira". Este insa vorba si despre reciprocitate, trebuie sa simti la randul tau prietenia si increderea colegilor. Cred ca aici intervine conflictul dintre cei care doresc recunoastere si cei care nu accepta sa o acorde (vezi ce spuneai, despre invidie, despre orgolii..., despre...) Uneori este greu sa te tii de treaba cand nu ti se recunoaste efortul. Unii pot, altii nu.
Ramane esentiala problema organizarii.
Oricat de minunate sunt intalnirile de suflet, ele nu rezolva problemele legate de lipsa cabanelor si refugiilor, de insuficienta marcajelor, de lipsa indrumarii pentru cei care abia iau contact cu muntele. Sunt probleme lipsite de stralucire, in care placerea deseori lipseste, motiv pentru care cei ce se pot lipsi de sprijin prefera de multe ori sa adopte o cale personala, mai degraba decat pe cea organizata. De aceea vin si zic: este vorba de reciprocitate; daca unora li se cere altruism, celorlalti li se cere cel putin recunoasterea meritelor altora. De exemplu, nu putem sa nu apreciem rolul Alpinet in coagularea miscarii montane la noi. In spatele acestei miscari sunt oameni. Ar trebui sa ne fie tuturor clar ca fara un efort comun nu exista sansa unui rezultat favorabil.
Cred insa ca va exista atat efort cat si rezultat.
Succes!
Sandu Bulgar

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii