Caraiman-
Caraiman-Versantul
Albişoarelor
Descriere generala,
Acest
clin abrupt cuprinde zona ridicata pe dreapta Vaii Albe, de la
obirsia acesteia pina in dreptul virfului Picatura. Are o
inaltime de 300-600 de metri si este brazdat de mai multe
vilcele, numite in marea lor majoritate "Albisoare".
Itinerariu de apropiere
Din
Busteni, urmam din apropierea cladirii garii (100 metri nord de
aceasta, initial de-a lungul strazii Valea Alba) marcajul banda
albastra, care dupa circa 15 minute intra in padure. Dupa un prim
suis accentuat, cotim la stinga (punctul "La
Garderoba"), iar ceva mai sus la dreapta. La 45 de minute
dupa iesirea din oras patrundem intr-un luminis, de unde este
vizibila partea superioara a Caraimanului si Costilei. Urmeaza un
scurt urcus, dincolo de care poteca patrunde intr-o mica
deschidere, unde coteste pronuntat spre dreapta. Aici parasim
marcajul si suim in stinga, pieptis, intilnind dupa citeva minute
o alta varianta spre Refugiul Costila, respectiv punctul La
Verdeata din Valea Alba. O urmam cinci minute, pina intr-o zona
plana, unde ne abatem in stinga, pe un hatas clar. Intilnim
curind un mic vilcel (aici, bazinul de captare al unui izvor), pe
al carui mal opus urcam pronuntat, pina intr-o alta poteca,
cvasiorizontala. Ne angajam pe ea in stinga, dupa zece minute de
suis sosind la punct de belvedere asupra virfului si crestei
Picaturii. Initial de-a coasta, continuam mersul pe poteca,
atingind curind poiana La Verdeata, in larga deschidere a Vaii
Albe.
Istoric
Primii
oameni care au cercetat versantul nordic al Caraimanului par sa
fi fost vinatorii. Unul dintre acestia, Alexandru Ghica, i-a
vorbit lui Radu Titeica (pe moment observator doar de la distanta
al locurilor) despre incursiunile sale. Informatiile primite erau
insa destul de vagi. In consecinta, R. Titeica impreuna cu
fratele sau Serban si Ion Cantuniari a urmat in vara
aceluiasi an (1929) de la "Verdeata" o succesiune de
fete cu vegetatie aferente Albisoarei Gemenelor, din care au
traversat finalmente la "Cota 2016" a "aretei
Caraimanului", adica Prispa Hornurilor din Creasta
Picaturii. In aprilie 1930, Serban Titeica a patruns in ceea ce
se va numi Albisoara Hornurilor, pentru ca ulterior cei doi frati
sa urce vara firul ce scoate imediat linga Cruce.
O
noua generatie de alpinisti exploreaza locurile incepind cu
jumatatea deceniului patru. In august 1935, un grup condus de Nae
Dimitriu parcurge, venind din Valea Seaca, Albisoara Turnului.
Tot atunci, N. Comanescu si doi tovarasi coboara de pe Picatura
in "Marele V" si de aici Albisoara Strungii. La scurta
vreme, prin intermediul Buletinului Alpin, Nae Dimitriu
individualizeaza toponimic zone din Creasta Picaturii, cit si
Albisoarele (care au primit nume dupa obirsia lor).
Peste
un an, Clubul Alpin Român programeaza deja ascensiuni colective
hivernale pe Albisoara Hornului.
Primele
descrieri (uneori vadit superficiale) ale albisoarelor apar in
Bucegii turism-alpinism, de N. Dimitriu si E. Cristea, 1961. Ele
vor inspira si alte lucrari de profil.