De la Petrimanu se poate ajunge la Obîrşia Lotrului pe mai multe trasee. Traseul pe care îl descriem în continuare parcurge în parte culmea principală a Munţilor Latoriţei oferind privelişti deosebite spre Munţii Lotrului, cît şi spre crestele Parîngului. Pînă în Şaua Pietrile traseul este comun cu cel precedent. Din Şaua Pietrile ne îndreptăm pe drumul carosabil de culme, Valea Măceşului - Ştefanu, marcat de asemenea cu bandă galbenă (marcaj efectuat rnai tîrziu, cînd s-a deschis traseul Petrimanu-Vidra, marcat cu cruce roşie), spre vest atacînd serpentinele de pe versantul estic al Vîrfului Puru. Şoseaua înconjoară vîrful pe la sud străbătînd pajişti de Rhododendron şi juniperus apoi străbate o întinsă platformă de eroziune de tip Borăscu situată la altitudinea de 2000 m, după care face o buclă spre sud ocolind Vîrful Zănoguţa, ce străjuieşte bazinul văii Zănoguţa, afluent al Latoriţei.
Sîntem la Cotu Zănoguţei (1844 m) şi de aici se deschide o largă panoramă asupra izvoarelor Latoriţei de vest şi Muntinului. In continuare, drumul se menţine pe curba de nivel la altitudinea de 1850 m pînă în Şaua Ştefanu. Depăşim bazinul pîrîului Coasta Bengîi şi la drum se racordează poteca ce urcă de la lacul Galbenu peste muchia Borcei (traseul nr. 13).
Admirînd peisajul blînd şi lunca largă a Laloriţei de vest, ajungem în curînd în Şaua Ştefanu (1915 m), importantă intersecţie de drumuri alpine. Aici şoseaua de culme pe care am venit se racordează la DN 67 C Novaci-Sebeş. Precizăm că ramificaţia drumurilor de munte se situează la cota de 1915 m, în timp ce şaua propriu-zisă se întîlneşte ceva mai la nord şi este mai joasă (1874 m alt.). Deoarece turiştii urmează de regulă şoselele de culme în acest sector, în lucrare vom folosi curent termenul de Şaua Ştefanu pentru intersecţia celor două drumuri de culme. Ne vom îndrepta mai întîi spre vest, apoi spre nord, coborînd treptat pe şoseaua ce se îndreaptă spre Obîrşia Lotrului. În acest sector ne vom opri îndelung privirea asupra căldărilor glaciare de la izvoarele Lotrului, îmbogăţindu-ne sufletul cu neasemuite frumuseţi.
Ajungînd în bazinul pîrîului Cărbunele, şoseaua face cîteva serpentine ce se pot scurta pe o poteca apoi trece prin faţa cantonului zoopastoral ,,Căşăria" şi pătrunde în pădurea de molid. Putem scurta serpentinele şoselei pe o potecă ce coboară direct pînă la podul Ştefanului. Traversăm Lotrul pe podul de lemn, apoi la prima intersecţie ne îndreptăm spre nord pe şosea urmărind cursul Lotrului prin luncile lui Rusalim pînă la Obîrşia Lotrului, cale de 4 km. Aproape de Obîrşia Lotrului putem admira sus pe culmea Mirăuţu o interesantă stîncă cu o formă ce aduce a chip uman profilat din stîncile muntelui, cu privirea îndreptată spre nord, rezultat în urma eroziunii diferenţiale.
Autor: Gheorghe Ploaie Înscris de: Cătălin Olteanu Vizualizări: 65811, Ultima actualizare: Marţi, 21 Oct 2003
Traseu: accesibil şi iarna Marcaj: cruce roşie pînă pe culmea Ştevia apoi bandă galbenă Durata: 1½-2½ ore
Pornim din faţa hotelului ,,Lotru" şi urmăm şoseaua ce coboară spre sat şi apoi străbate în lung aşezarea pînă la podul de peste Lotru, din dreptul bisericii. La capătul dinspre apus al podului, coborîm cîteva trepte spre malul drept al Lotrului, apoi mergem în aval pînă la ultima casă. De acolo apucăm poteca ce se îndreaptă mai întîi spre vest, pe la marginea pădurii de molid, pentru ca după circa 300 m să începem a urca pe muchia împădurită spre sud (vezi şi traseul 4). Urmînd poteca spre sud, observăm şi marcajul ce apare sporadic de la capătul potecii şi e mai vizibil doar pe copacii care străjuiesc poteca largă. După mai bine de o jumătate de oră, părăsim pădurea, poteca ieşind în pajiştile înierbate ale Muntelui Plăişor.
O dată cu aceasta se deschide privelişte spre nord, unde se disting vîrfurile Dîlme (1293 m) şi Dobrunu (1880 m) din cuprinsul Munţilor Lotrului. Totodată, se poate admira în ansamblul ei staţiunea Voineasa. Urcăm în serpentine, urmărind poteca (marcajul e foarte rar în acest sector) şi menţinînd direcţia sud, pentru ca sus, pe culme, să ne îndreptăm spre sud-est. Din stînga vine o potecă nemarcată ce urcă tot din Voineasa, peste Muntele Padina, pentru ca la cca 150 m de la unirea lor să intre într-o frumoasă pădure de fag, îndreptîndu-se sprc sud-vest. Străbatem pădurea şi ieşim pe culmea Muntelui Ştevia, unde întîlnim drumul carosabil de culme Valea Măcesului - Şteianu. Din acest punct vom urma drumul, marcat cu bandă galbenă, spre vest (dreapta) cale de aproximativ 2 km, pînă în punctul Gura Plaiului, unde drumul intră în pădure. Ajunsi în acest sector, părăsim drumul şi urcăm o pantă abruptă pe marginea pădurii, în direcţia sud, ajungînd în scurt timp pe muchia calcaroasă a Pietrelor Albc. În faţa noastră se deschide abruptul impresionant la poaleie căruia se aude vuietul pîrîului Rudăreasa, ce-şi adună apele de sub Vîrful Fratoşteanu Mare (2053 m), a cărui siluetă se zăreşte în depărtare. În continuare, putem urca muchia stîncoasă pînă în sectorul mai înalt situat la vest, de unde se deschid frumoase privelişti în cele patru zări. Acest munte adăposteşte o vegetaţie calcifilă specifică în care se ascund şi vipere. De asemenea, în abrupturi se află şi cîteva peşteri de dimensiuni mici şi fără o importanţă deosebită. La întoarcere putem coborî fie pe poteca de pe Padina, fie urmînd în continuare drumul carosabil spre est pînă în Şaua Chica Lupului, de unde coborîm în Voineasa pe poteca marcată cu triunghi albastru.
