Trasee în Munţii Latoriţei - Vidra - Curmătura Vidruţei – Vf. Fratoşteanu Mare - Culmea Părăginosu - Vf. Vînăta –Ciunget
Traseul străbate aproape în întregime culmea răsăriteană a Munţilor Latoriţei. Pînă la Curmătura Vidruţei traseul este comun cu traseul nr. 21. De la Curmătura Vidruţei, urcăm pe drumul de tractor spre sud prin tăietura de pădure pînă la stîna Nopteasa. Spre vest avem priveliştea lacului Vidra şi a unui sector din partea vestică a Munţilor Lotrului.
Depăşim stîna din Nopteasa, ne aprovizionăm cu apă la izvorul Vidruţei şi urcăm în continuare drumul de tractor peste Muntele Părăginosu, care ne va scoate pe drumul de culme Valea Măceşului-Ştefanu, la altitudinea de 1960 m. Traversăm şoseaua şi urcăm pe un mic platou, orientîndu-ne spre Vîrful Fratoşteanu Mare. Urcuşul spre vîrf este mult uşurat de panta lină. Sus, pe vîrf avem prilejul să ne desfătăm privind vastele întinderi montane şi alpine, aproape tot ţinutul muntos dintre Olt şi Jiu.
După odihna de rigoare, ne continuăm drumul pe culmea largă, orientată spre sud-est către şaua ce desparte acest vîrf de Vîrful Fratoşteanu Mic (1979 m). Din căldarea glaciară Fratoşteanu se racordează un drum de tractor care, ocolind Vf. Fratoşteanu Mic, ne va scoate în Şaua Repezi, un vast platou acoperit cu păşune. Părăsim drumul de tractor şi ne îndreptăm pe o potecă spre nord-est, ocolind Vîrful Repezi (2012 m) şi ieşim pe culmea ce străjuieşte valea Latoriţei. Dincolo de Latoriţa se ridică cetatea de calcar a Pietrei Tîrnovului (1879 m), al cărei abrupt este mărginit de un brîu de grohotişuri provenite din dezagregarea pereţilor.
In continuare, urmăm culmea dantelată şi acoperită pe alocuri cu jnepeni, în coborîş uşor. Treptat, poteca coboară, uneori e greu vizibilă, dar, orientîndu-ne în permanenţă, vom reuşi să ne menţinem pe drumul cel bun. Apoi poteca pătrunde în pădure şi coboară din ce în ce mai mult pînă ajunge într-o poieniţă cu vegetaţie ierboasă bogată. Traversăm poieniţa şi în curînd ieşim într-o largă şa (Curmătura Fagului), de unde se deschide o frumoasă privelişte spre nord, către Munţii Lotrului. Aici vom întîlni un drum de tractor care coboară uşor ocolind prin nord Vîrful Vînăta, pe care se află un releu de televiziune. De pe acest drum avem posibilitatea să privim pereţii şi creasta dantelată Pietrele Albe care străjuieşte valea Rudăreasa, ca şi plaiul întins al Muntelui Ştevia.
Trecem apoi pe lîngă construcţia masivă a castelului de echilibru al hidrocentralei Lotru-Ciunget şi coborîm în continuare pe o potecă ce şerpuieşte prin pajiştea care acoperă muntele, scurtînd serpentinele drumului de tractor. Timp de o oră, vom coborî treptat pe această potecă pînă în satul Ciunget, încheind o lungă dar interesantă excursie.
Autor: Gheorghe Ploaie Înscris de: Cătălin Olteanu Vizualizări: 65804, Ultima actualizare: Marţi, 21 Oct 2003
Ascensiunea Vîrfului Puru, al treilea ca înălţime din cuprinsul Munţilor Latoriţei, se face cel mai uşor pe acest traseu care are în acelaşi timp caracterul unui circuit, în care drumeţul urcă de la 1300 m la 2048 m, apoi coboară aceeaşi diferenţă de nivel.
Pînă în Şaua Pietrile traseul este comun cu traseul nr. 20. Ajunşi în această şa vom admira priveliştile ce se deschid spre sud unde, în Curmătura Olteţului, se leagă Munţii Parîng de lanţul Munţilor Căpăţînii. Spre nord privirea se desfată pe spinările domoale ale Sărăcinurilor, ce se oglindesc în apele lacului Vidra. Din şa vom începe urcuşul spre vîrf orientîndu-ne spre vest conduşi de şoseaua de culme pe traseul căreia apare rar marcajul bandă galbenă. Spre nord se adînceşte o căldare glaciară la baza căreia se zăreşte un minuscul canton silvic ce poate servi ca adăpost în caz de vreme rea.
După circa o jumătate de oră de urcuş, părăsim şoseaua ce se îndreaptă spre sud ocolind vîrful şi abordăm piscul principal în urcuş direct printre tufe de smirdar şi ienupăr. Treptat terenul pierde din panta înclinată devenind un platou întins şi înierbat şi în scurt timp ajungem pe vîrf. In faţa noastră se intind largi privelşti care ne imbie la popasuri prelungite. Spre vest se desfăşoară căldările de la izvoarele Latoriţei, iar dincolo de acestea se înalţă meterezele stîncoase ale Parîngului. La nord de acestea vîrfurile rotunjite Miru şi Bora contrastează prin calmul lor cu relieful zbuciumat al Parîngului. Inspre nord la poalele vîrfului, se deschide larga depresiune intramontană Puru în care sînt acumulate apele lacului Vidra, dincolo de care se înalţă gheburile rotunjite ale unor vîrfuri din culmea Munţilor Lotrului. Deasupra lor se întinde, ca o linie perfect orizontală, vasta platformă de altitudine Larga-Tîmpa, iar în zare se ridică înălţimile Cindrelului: La nord-vest, privirea se pierde în zarea ceţoasă a culmilor Munţilor Şureanu.
Către sud, dincolo de apa Latoriţei, privirea întîlneşte vîrfurile Igoiu, Galbenu şi în depărtare Păpuşa, cu circurile lor îndreptate spre nord. Dacă vom privi spre est în direcţia din care am venit, vom remarca înălţimile stîncoase ale vîrfurilor Pietrile şi Mogoşu, iar în spatele lor silueta masivă a Vîrfului Fratoşteanu Mare. La vreme de vară, liniştea tainică ce ne înconjoară ne este tulburată doar de sunetul tălăngilor de la numeroasele turme de oi care se mişcă încet pe spinările munţilor. Pentru a coborî la cantonul Puru, ne vom îndrepta de pe vîrf spre nord, coborînd uşor culmea domoală spre sttnele din Puru aflate la liziera pădurii. Trecem pe lîngă grupul de stîne şi pătrundem în pădurea de molid pe poteca (lăsătoarea) ciobănească. De aici vom coborî mai bine de o oră prin întunecimea pădurii, arareori avînd posibilitatea de a zări prin rariştile de arbori elemente din peisajul munţilor situaţi dincolo de lacul Vidra. Ajungem apoi la cantonul silvic, situat mai sus de şoseaua de pe conturul lacului Vidra, într-un decor neîntrecut în frumuseţe.
De la canton, ne vom îndrepta pe şoseaua de contur spre est şi cale de aproape 4 km vom merge pînă la staţiunea Vidra, ale cărei vile cochete le vom zări în permanenţă dincolo de lac.
