Data: 22-24 octombrie 2004
Participare:A. T."Chindia": Nicu Posta, Nicuşor Tudosă,
Silviu Petre, Cătălina Posta, Andreea Ochian, Mirela Saulea, Ileana Bocanciu
(de vineri după-amiază), David Mălăuţ, Lili Toma, Simona Florea, Iosiv Sorin (de
sâmbătă dimineaţă), Marius Prundaru, Mihnea Prundaru, Andra Prundaru, Feni
Tănase (de duminică dimineaţă)
Cercul Tinerilor Ecologişti Măgura: (de vineri după-amiază)
Georgiana Salomia, Diana Petrescu, Andreea Şerban
(clasa a V-a), Carmen Salomia, Adelina Petrescu (clasa a VI-a), Edi Mănoiu
(clasa a VII-a), Cristina Negrea, Bogdan Negrea (clasa a VIII-a)
Zona: Bucegi-Leaota
Sponsorizare: S. C. EUROGAS Fieni - saci de plastic şi mănuşi
pentru acţiunea de ecologizare
Descriere:Am plecat vineri după-amiază ajungând la Tabăra
Cerbu în jurul orei 19: 00. După masa de seară, o plimbare până la Tabăra
Vânătorul ne-a prins bine tuturor.
Sâmbătă dimineaţă la ora 10: 00 am dat startul.
Vremea ne îmbia la drum, culorile toamnei, atât de cunoscute dar mereu atât de
surprinzătoare ne mângâiau privirile.
Am urmat traseul: Valea Răteiului - Peştera Rătei -
Cheile Răteiului - Muchia Răteiului - Stâna din Rătei (punctul "la ţoţă"). Aici
am ajuns la ora prânzului (14: 00) aşa că am mâncat bucurându-ne de priveliştea
din jur: Obârşia, releul Coştila, Crucea Carimanului, Vârful cu Dor, Valea
Ialomoiţei, Claia de Piatră de pe Lespezi, Valea Răteiului pe care urcasem,
Culmea Lungă cu stâna din Cufuritu şi cele două vârfuri ale Răteiului, pe toate
le puteam cuprinde cu privirea. După masă, noi cei mari ne-am desfăşurat în
evantai pentru a găsi la liziera pădurii vechiul marcaj cruce roşie ce vine din
Bolboci - Cantonul Brătei - Leaota. Marcajul nu l-am găsit decât la baza ţoţei,
dar poteci sunt pe ambele părţi, mai conturată cea de sus, care pleacă din şaua
unde se află stâna. De la aceste câteva marcaje vechi găsite, urmează un desiş
de circa 150-200m, care nu exista acum 10-12 ani. Poteca mergea direct pe
culme, acum însă cu greu te mai poţi strecura printre molizii tineri. Acest
desiş se poate ocoli şi el pe ambele părţi, prin pădurea bătrână, fără să ne
lăsăm prea la vale, dar este mai bună cea de pe partea stângă cum coborâm.
Trebuie să regăsim poteca, aflată exact pe culme în maxim 10 minute. De aici
marcajul este clar, refăcut de noi în 2001. Ne-am propus să refacem cât mai
curând şi această porţiune de traseu ce a mai rămas până în creastă, mai ales
că drumul e greu de găsit dacă nu ştii
zona, atât venind de jos cât şi de sus din creastă. Am coborât de la capătul
marcajului până la Cantonul Brătei, în 40 de minute, aproape în fugă. Copiii au
mers excelent. De la ieşirea în drumul asfaltat ce duce la Cariera Lespezi am
început să strângem gunoaie şi până la Tabăra Cerbu am umplut 4 saci mari. Am
sosit la 18: 30, obosiţi dar mulţumiţi şi arşi de soare.
O masă bună, după care seara s-a prelungit cu
cântece de munte pe acorduri de
chitară. Copiii au dormit neîntorşi.
Duminică ne-am trezit mai devreme şi la ora 9: 00 dădeam
startul pe echipe. Cei mari (băieţii) au plecat spre Podul lui Baltag. Copiii
şi fetele au rămas în zona taberei la acţiunea de ecologizare.
Am strâns
din greu la gunoaie, pe care le-am depozitat pentru a fi scoase din zonă, după
care am pornit şi noi în sus.
În punctul "la ţeavă" (o zonă periculoasă, în
special iarna), băieţii reparau de zor la trepte şi balustrade.
I-am salutat şi am trecut mai departe să vizităm Cheile
Orzei. Am văzut barajul de la Scropoasa apoi ne-am întors. Am verificat Podul
lui Baltag. Pare să mai ţină iarna asta, o singură balustradă era ruptă, dar nu
la tronsonul de deasupra apei.
Am revenit cu toţii la Tabăra Cerbu în jurul orei
15: 00 şi am mâncat cu poftă ultimele rezerve. Obosiţi dar mulţumiţi, ne-am
întors acasă după o nouă tură plină de peripeţii
Ileana Bcanciu - A. T. Chindia Târgovişte