Week-endul 20-22 mai l-am dedicat unor flori care, cel putin pe hartie, constituie
niste rezervatii: narcisele. Dupa ce saptamana trecuta am trecut pe la Poiana
cu narcise de la Tecsesti dar din cauza vremii intarziate, doar cateva mai
grabite s-au deschis in fata noastra, acuma am hotarat sa mergem la celebra
poiana cu narcise de sub Vf. Negrileasa. Vineri dupa masa am plecat eu, Cozmin,
Ioana si Simona spre Valea Galdei care ne-a intampinat cu o ploaie marunata.
Inainte de lasarea noptii am reusit sa punem corturile in locul unde acum
mai bine de o luna campam venind dinspre Ciumerna, loc cu vedere spre Piatra
Cetii. Sambata dimineata am pornit pe drumul destul de prost, mai ales in
ultima portiune, in directia Mogos trecand prin satele Ivanis si Ghioncani.
In pasul de unde drumul coboara spre Barlesti, Mogos, langa releul de pe Dl.
lui Oanu lasam masina si pornim pe culme in directia Vf Negrileasa Mare. Din
pacate plafonul foarte jos de nori nu ne permite o vizibilitate buna. Doar
in jos putem vedea satele cuibarite in lungul Vaii Geoagiului, iar undeva
departe distingem Cheile Rametului si biserica din Bradesti. Drumul spre Negrileasa
l-am parcurs foarte incet, mai mult fotografiind decat mergand. Am trecut
pe langa multe casute mici, acoperite cu paie, livezi in care doar merii mai
erau infloriti, turme de boi pascand liberi, nesupravegeati de nimeni. In
iarba panzele de paianjen innobilate de margele de apa erau, alaturi de florile
care mai de care mai interesante, veritabile subiecte pentru aparatul de fotografiat,
facand ploaia marunta mai usor de suportat. La un moment dat poteca se pierde
intr-o padure dar am avut "noroc" cu civilizatia oamenilor care
urlau in partea cealalata, calauzindu-ne. Ne-am dat seama ca eram aproape
de obiectivul propus. Cu infrigurare ne gandeam la hoardele de "turisti"
pe care ii vom gasi, mai ales ca in acest week-end s-ar fi tinut si traditionala
sarbatoare a narciselor. Iesind din padure gasim primele narcise ascunse printre
ienupari. Primul soc l-am avut la vederea unei masini langa care sfaraiau
micii si gratarele, pe a carei capota erau buchete imense de narcise.
Trofeul... sa-l admire lumea
Mandru de realizarile sale
Pe drum sunt aruncate/pierdute narcise. Pacat de ele. Le strangem pe fiecare,
chiar daca sunt calcate si murdare cu noroi. Nici prin cap nu ne trecea ce
buchet mare de narcise aveam sa avem si noi din cele stranse de pe jos. Continuam
drumul si la nici 10 minute avem alt soc. Ne intersectam cu o turma de...
nici nu stiu cum sa le spun, dar nu oameni sau turisti. Fiecare cu greu ducea
brate intregi de narcise, care mai cu plasele, care cu sacosele, fiecare cu
ce avea de pe acasa. Urletele de "dom' profesor" ne elucideaza misterul.
Un inimos profesor si-a adus elevii la lectii despre "educatie"
ecologica in natura. Oare ce sa invete acesti copii pe care chiar profesorii
ii indeamna sa isi bata joc de asa o frumusete? Intreband pe o "doamna"
care abia mai putea sa-si transporte trofeul, de unde si de ce a cules atatea
narcise, primim un raspuns foarte senin "de mai incolo, sunt destule
ca calca vacile pe ele. Le ducem sa le impartim pe la neamuri". Nici
cea mai mica banuiala din partea ei ca ce a facut nu este bine. Trecand pe
langa cateva focuri lasate nesupravegheate si gunoaiele aferente din jurul
lor ajungem si noi in campul de lupta. Aici alti culegatori isi faceau "datoria"
de zor, nefiind stingheriti de ploaia care cadea fara incetare sau de iarba
uda prin care se plimbau in adidasi sau pantofi.
Culegatorii
In actiune
Norocul nostru ca acesti bravi culegatori se indreptau in sus, pregatindu-se
sa place. Probabil plecau autocarele cu care venisera. Astfel am putut si
noi culege, cu aparatul foto si camera de filmat, aceste gingase flori. Undeva
in partea de jos a poienii erau foarte multe narcise, semn ca le-a fost greu
sa coboare pana aici. Cu greu pasim prin multimea de flori incercand sa nu
calcam nici una. Probabil ca priviti din multime eram penibili cum ne chinuiam
noi sa nu calcam nici o floare cand sunt atatea.
Pasind cu atentie printre narcise
Nu-s mai frumoase culese cu aparatul foto? De ce trebuie sa le rupa
sa le duca acasa?
Delicatete
Cum deja era cam tarziu am facut si noi cale intoarsa, lasand in poiana doar
cativa localnici, probabil, care au venit la strans narcise cu bicicletele
pe care transportau plasele pline de flori. Cateva corturi erau amplasate
langa masinile din care rasunau tot felul de ritmuri de muzica, fiecare cu
focul sau.
Tipic romanesc
La un gratar
Langa o troita un preot tinea o slujba enoriasilor care au binevoit sa lase
jos plasele cu narcise pentru a se ruga la Dumnezeu. Pe langa scoala, se pare
ca nici Biserica nu se intereseaza de educatia poporului. Oare in cat timp
in loc de aceasta troita vom avea o manastire sau un schit si dupa aceea binemeritatul
drum? Sper sa nu se ajunga in aceasta situatie, dar este un loc prea frumos
pentru a nu fi distrus si acesta.
Educatia Bisericii
Pe drumul de intoarcere ne minunam de ce buchet mare de narcise am strans
DOAR de pe jos, de prin balti si noroaie.
| |
Aruncate pe drum | Buchetul cules de pe jos |
Intorsi la masina, alegem un loc de cort in speranta unui rasarit dimineta
urmatoare. Din pacate, duminica dimineata suntem din nou invaluiti de o ceata
deasa asa ca nu putam admira soarele rasarind de dupa Cheile Rametului. Satui
de o asa civilizatie, mergem la livada lui Nea Petric din Tecseti pentru a
vedea narcisele lui, pe care nu le distruge nimeni. Pe drum ne oprim sa admiram
bisericuta din Ghioncani si Cheile Intregalde. Ceata de dimineata s-a risipit
toata, facand loc unui soare destul de puternic. Din Valea Galzii am urcat
pe banda rosie spre Raicani iar apoi pe triunghi rosu pe Piatra Cetii. Pe
Piatra Cetii am facut o pauza intre cateva narcise care au ajuns si pe aici
pentru mancare si pentru a ne usca bocancii care erau uzi de la iarba uda
de ieri. De aici am coborat spre Poiana cu Narcise din Tecsesti. In livada
lui Nea Petric admiram/pozam narcisele care au avut sansa sa creasca in gradina
unui om care le iubeste si le ocroteste, mai povestim putin cu batranul si
cu sotia dumnealui si intr-un final ne hotaram sa plecam.
Narcisele norocoase din livada lui Nea Petric |
Nea Petric pazindu-si bijuteriile |
Am coborat pe marcajul cruce galbena, foarte proaspat refacut (de maxim 2
saptamani). Pe drum ne intalnim cu o batrana care urca spre Tecsesti cu niste
plase destul de grele. Ajunsi la masina, ne spalam si pornim spre casa. De
pe drumul national din apropiere de Aiud admiram soarele care apune dupa Piatra
Cetii.
Cam asta o fost tura noastra care pe langa bucuria provocata de orice iesire
la munte ne-a provocat o mare durere in suflet cand ne aducem aminte de imaginile
in care oameni cae habar nu au sa se bucure de niste frunuseti le distrug
pur si simplu. Oare ce se poate face? Aveti vre-o propunere...?