Marcaj: punct rosu, cruce rosie
Durata: 5-6 ore (fara drumul de apropiere de la Posaga)
Distanta: 7 km (fara drumul de apropiere)
Urcare: 850 m; Coborare: 850 m.
Traseul nostru porneste de sub abruptul Scarita-Belioara, unde se despart marcajele punct rosu (circuitul propriu-zis) si cruce rosie pe care am urcat cu masina de la Posaga. Suntem la 730 m alt. Marcajul cruce rosie o ia spre stanga, iar drumul pe care am venit continua spre dreapta, insotit de punct rosu. Recomandam urcarea in rezervatie prin dreapta, pentru ca nu ridica probleme de orientare si ofera panorame mai spectaculoase.
Pornim deci pe drum, pe langa valea Rastoaca, un mic afluent al vaii Belioara, avand in dreapta culmea Bradatel si in stanga baza abruptului care mascheaza culmile de mai sus. Drumul ne urca pana la 900 m alt. cu cateva semne de marcaj aplicate pe bolovanii de langa drum si se termina odata cu afluentul. De aici traseul continua pe poteca, in urcus accentuat prin padure, pe langa o vale seaca, ocolind urzicile si copacii taiati. Pe alocuri marcajul urmator nu este vizibil in linie dreapta, dar poteca este destul de clara. Marcaje forestiere (banda rosie) apar cateodata intre doua marcaje turistice punct rosu. Directia generala este est-nord-est.
Iesim din padure in poiana Cornul Pietrii (la 1092 m alt.), deasupra unui valcel care formeaza mai jos Valea Pociovalistei. Punctul principal de orientare este un fag gros (dupa ce trecem saua) unde ne intalnim cu marcajul triunghi rosu care vine dinspre Culmea Muncelul (pe harta DiMap). Daca deviem 30m spre dreapta (pe triunghi rosu) vom avea o imagine impresionanta a versantului estic al muntelui Scarita, un abrupt impadurit care poarta urmele unui incendiu si pe care il vom urca in continuare.
Tot aici in poiana ne intalnim cu un drum de caruta spre colibele Lapsor si cu marcajul triunghi albastru care vine dinspre Cheile Pociovalistei. Semnul de marcaj triunghi albastru de pe fag a fost acoperit cu punct rosu pentru a nu trimite in mod gresit turistii pe Valea Rastoaca pe care am urcat noi. Ne vom intalni cu triunghiul albastru peste scurt timp, in padure.
Atentie! Nu urcati pe poteca in panta la 90 de grade stanga, pe dupa coltul stancos, poteca poate induce drumetul in eroare. Traseul nostru continua in fata, in jos, apoi spre nord prin padure, si incepe cu o usoara coborare. Marcajul continua de aici cu trei semne: punct rosu, triunghi rosu si triunghi albastru.
Incepem un urcus abrupt, in serpentine, prin padurea de fag. La un moment dat se deschide in dreapta o panorama deosebita care se vede mai bine de pe un pinten de stanca, punct de belvedere. Mare atentie in acest loc! Suntem la 1190 m alt. Putem admira (de la stanga la dreapta) versantul estic al muntelui Scarita, Valea Pociovalistei cu cei trei afluenti, intrarea in Cheile Pociovalistei, poiana Cornul Pietrii de unde venim, Culmea Muncelul. In departare se vad culmile Muntilor Trascau si abrupturile Masivului Bedeleu.
Continuam urcusul, padurea de fag e inlocuita de conifere, poteca separa zona de padure verde de zona arsa si uscata. Urcusul accentuat se domoleste si cotim spre stanga printr-o padure de basm, cu conifere dese si cu flori. Urcusul s-a incheiat, suntem pe muntele Scarita. Marcajul este aplicat destul de rar si de discret, cate un mic punct rosu pe copaci, dar continuam pe poteca si in scurt timp intalnim o placuta galbena pe care o citim cu atentie (inclusiv punctul A, cu interdictiile din zona protejata) care ne anunta intrarea in rezervatie.
Iesirea din padure ne ofera o priveliste impresionanta asupra unui valcel-amfiteatru stancos (Groapa Mare) avand in mijloc Piatra lui Bleant (Vf. Coltul Bleantului - 1368 m), o stanca impunatoare, cu fete netede si abrupte. De aici drumul continua pe poteca, avand in partea stanga abruptul Scaritei. Pasim cu grija, intram din nou in padure ocolind Vf. Scarita (1382 m), avand in stanga abruptul stancos si in dreapta bazinul vaii Belioara (atentie - este alta Belioara, afluent al Ocolisului). Traversam creasta printr-o strunga, coboram si urcam din nou cu poteca si iesim din padure in apropierea unui varf de 1379 m, masurat cu receptor GPS (Vf. Negrila?), supranumit Trambulina lui Kalman (sursa Dinu Mititeanu).
De aici trecem pe neobservate in Sesul Craiului, un platou plin de flori la 1350 m alt., si intalnim apoi gardul care delimiteaza rezervatia. Sarim gardul si ajungem la o intersectie de marcaje. In punctul de intersectie a marcajelor ne orientam, ajutati de noul stalp de marcaj fixat mai jos de cel vechi, acum rupt. Spre dreapta se zaresc in departare casele de vacanta din statiunea Baisoara.
Traseele care se intalnesc aici sunt:
- Punct rosu - traseul de circuit al rezervatiei, pe care am venit (nu mai exista marcaj in acest loc)
- Triunghi rosu - dinspre Culmea Muncelul, care ne-a insotit de la poiana Cornul Pietrii (nu mai exista marcaj in acest loc)
- Triunghi albastru - dinspre Cheile Pociovalistei, care ne-a insotit si el de la Cornul Pietrii
- Cruce albastra - dinspre Cheile Runcului spre statiunea Baisoara. Spre nord-vest merge la Baisoara iar spre spre nord-est traseul coboara pe valea Belioarei - afluent al Ocolisului - catre Cheile Runcului. La 5 minute pe vale in jos gasim un izvor.
- Cruce rosie - de la Posaga pana in rezervatie, urcand prin vestul abruptului (nu mai exista marcaj in acest loc)
Ajungem la ultimul colt de stanca, este Vf. Cuntenitu (1371 m), punct de belvedere. De pe varf se vede in dreapta jos o poiana (Groapa Mateoaie, La Mateoaie) cu doua salase de vara cu acoperis tipic si alte doua constructii mai mici de lemn. Mai jos, in stanga, inca o poiana. Vom traversa aceste doua poieni la coborare.
Revenim la traseu, depasim Vf. Cuntenitu si ajungem imediat intr-o sa. In stanga, spre sud-vest, se desprinde o poteca prin mijlocul unui valcel cu padure tanara, pe care ne angajam. Marcajul cruce rosie este undeva pe versantul drept, prin padure. Putin mai jos pe vale se distinge un izvor cu un valau de lemn, intr-o zona mlastinoasa, cu vegetatie specifica. Trecem de izvor si de inca o zona mlastinoasa de sub el. Pe stanga se vede culmea "Creasta de stegozaur" care coboara de sub punctul de belvedere (sursa toponimului: Dinu Mititeanu).
In fata se distinge o culme impadurita cu orientare nord-sud care separa doua vai: cea pe care am coborat noi in stanga si o alta vale in dreapta. Ramanem pe valea din stanga care ia directia sud-sud-est si vedem sub noi Groapa Mateoaie. Aici putem gasi adapost de ploaie in salasele parasite. Tot aici iese din padure, de pe versantul drept, si traseul marcat cu cruce rosie.
Trecem pe sub salase spre stanga si intram in padure odata cu paraul. Pe malul stang vedem marcajul cruce rosie care ne insoteste prin padure, pe langa vale. De aici orientarea nu mai ridica probleme, marcajul si poteca sunt clare si tin directia sud-sud-est. Traversam o fasie de padure, apoi traversam a doua poiana observata de pe Vf. Cuntenitu. Aici ne departam de vale pe care o lasam in dreapta si continuam pe poteca. Intram din nou in padure coborand accentuat. Apoi traversam in coborare o zona stancoasa abrupta (atentie in caz de ploaie), admirand in dreapta un colt de stanca izolat si abrupt.
Drumul continua prin padure si directia i se schimba spre est (spre stanga). Exact spre est se afla punctul de plecare, intersectia traseelor sub abruptul Scarita-Belioara, dar drumul nostru va face doua curbe, prima spre sud, prin padure, a doua spre nord, prin faneata. Iesim din padure cand incepe curba spre nord, traversam o faneata cu cateva salase izolate si ajungem la punctul de plecare, dupa 5-6 ore de mers si dupa 7 km.
Am marcat toponimele de care nu am fost sigur cu semnul intrebarii (?). Nu le-am gasit pomenite decat o data in articolele studiate. Dl. Dinu Mititeanu spune chiar ca localnicii nu i-au putut confirma nici un toponim din aceasta categorie.