Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Jurnal de tabara in rezervatia naturala Craciunesti/Hunedoara

  • Alpinet
  • Articole
  • Jurnal de tabara in rezervatia naturala Craciunesti/Hunedoara
Bookmark and Share

Jurnal de tabara in rezervatia naturala Craciunesti/Hunedoara
Jurnal de tabara in rezervatia naturala Craciunesti/Hunedoara

Impreuna cu cativa prieteni am hotarat sa facem o tabara pentru copiii cunoscutilor la Craciunesti/Hunedoara. De ce? Este un loc super: exista locuri minunate pentru alpinism, drumetie, zona este absolut superba.
Zis si facut. Am strans cam 11-12 copii (intre 11 si 18 ani) si am purces la drum si la tabara. In prima zi a fost o zi administrativa. Am instalat 2 corturi mari (cu paturi in ele - cate 6) unul de fete si altul de baieti si restul de corturi (4 personale) pentru "adulti", cortul de bucatarie - cel mai important si cortul de recreere/servit masa. A trecut relativ repede partea administrativa. Dupa masa s-a facut o tura de alpinism - adultii - pe STURU. Obositor... Noaptea surpriza: a inceput ploaia. Da ce ploaie.... torentiala. A trecut cu bine si peste noi si peste copii.
Prima zi dimineata: ceata groasa sa o tai cu cutitul. Copii: incantati la culme ca ploase, ca urmeaza sa se mearga la stanca sa se catere. Abia i-am putut tempera cu promisiunea ca se catara dupa masa. Norocul nostru a fost ca a iesit soare si stanca s-a uscat si s-au putut catara. Seara, la 9 toata lumea (sub 18 ani) dormea adanc (in urma catararilor multiple).
S-a stabilit de catre adultii din tabara ca se vor face 2 drumetii: una catre crucea de deasupra de STURU si una catre crucea de pe VANATARIA. In drum se va intra si in cele cateva pesteri de pe cei 2 versanti ai cheilor Craciunesti (vreo 5 la numar). Se va mai face o vizita la cel mai vechi ceas din turnul unei biserici romano-catolice din zona, o vizita la d-l Alexandru acasa pentru a vedea colectia de obiecte vechi gasite in zona (d-l Alexandru este custodele rezervatiei Craciunesti), precum si alte activitati placute copiilor si adultilor (jucatul de table, crucea, fotbalul si facutul de mancare).
A doua zi: zi de alpinism plina. 2 trasee au fost alese pentru copii amandoua pe STURU. Si pot sa va spun ca s-au achitat cu brio de sarcini copilasii. Toti s-au catarat de iti era mai mare dragul sa ii vezi. Unii mai incet, altii ajutati putin de mansa, unii s-au miscat super. In concluzie: o zi plina de tot. La final toata mancarea a fost mancata, nimic ramanand pe farfurii totul trecand in burticile copiilor. De pe la 10 somn de voie pana dimineata.
A treia zi: o vizita la o pestera de langa tabara. Lilieci, mal galben, apa, stalactite in formare, tot tacamul ce se gaseste intr-o pestera. Dupa masa iarasi alpinism. Seara toata lumea cade franta de obosita. Abia gasesti pe cineva pentru o linie sau un mart sau o cruce...
A patra zi: zi de drumetie. Impreuna cu d-l Alexandru si cu Florin fiul lui (imblanzitorul de vipere) am pornit la drumetie spre crucea de deasupra de STURU. Privind din tabara: hmmmm mult de mers, greu de mers (grohotis, stanci, padure), inalt, etc. Am pornit spre cruce cu majoritatea copiilor. In grup si cateva fete (domnisoare). Concluzia: NU LUATI CU VOI ASA CEVA. Mai ales incaltate cu tenisi si mofturoase si fricoase. Drum lung si greu si pentru noi si pentru copii. Dar in final toata lumea s-a regasit sus la cruce unde am facut poze de toate felurile. Ajunsi acolo am aflat ca se putea ajunge la cruce chiar si cu masina:-) pe un drum ocolitor... cam tarzie vestea asta... Bun. Urcarea ca urcarea, coborarea ii problema cel mai des. Mai ales cand ai de vizitat 3 pesteri, si mai ales cand trebe sa mergi pe curbe de nivel. La un moment dat fiecare adult era langa cate un copil supraveghindu-l indeaproape si tot timpul cu fraza: "Fata la stanca...". Oricum a meritat urcarea pana acolo: privelistea de sus de la cruce merita tot efortul. Se vede toata valea Craciunestilor, Baita, Buces-Vulcanul si inspre Deva. La coborare am intrat in 3 pesteri. Toate naturale dar in care se vedea clar amprenta omului. Unele modificari de demult (din epoca romana) si altele mult mai recente (gen: Gigi + Laura = Love). Intr-o pestera este plin de lilieci si mai ales de guano (adica caca de liliat) ingrasamant foarte cautat. Cu toate astea nu am reusit sa pozez nici un liliac (fie erau prea sus, fie se miscau haotic). O parte interesanta a coborarii a fost un grohotis care a facut deliciul adultilor (mai putin al copiilor) care s-au vazut pe o partie de schi. A fost nevoie de o pauza la coborare la un izvor unde ne-am clatit gura cu o apa limpede si buna si cu cate un pumn de coarne coapte. Deja de la izvor coborarea a fost floare la ureche si toata lumea a rasuflat usurata ca a scapat de portiunea dificila. Am ajuns apoi in tabara dupa vreo 4 ore de drumetie si asa bine a cazut o cana cu bere rece... La masa de pranz nu a mai ramas nimic in farfurii si somnul de dupa masa a fost binevenit. Dupa masa a fost petrecuta la d-l Alexandru acasa unde i-am admirat colectia de obiecte gasite in incursiunile dansului din zona precum si pe cei 2 caine simpatici foc (mancau si mere...).
A cincea zi: zi de drumetie, dar de data asta pe versantul celalalt al cheilor: Vanataria. Aceiasi ghizi (d-l Alexandru si sotia lui, Florin). Daca excursia trecuta nu prea am tinut cont de serpi (vipere) de data asta Florin (prinzatorul de vipere) ne-a avertizat ca s-ar putea sa intalnim asa ceva si ne-a facut intructajul de rigoare (ce sa facem si ce sa nu facem). Oricum aveam in rucsac o fiola de ser antiviperin pentru orice eventualitate nefericita. Am pornit. Primii 200 de metri (in urcare) au fost simpli, erau bolovani mari a fost frumos. In acest timp, Florin a prins o vipera adulta, etc. Dupa 100 de metri am ajuns la baza peretelui Vanatariei unde am facut popas si unde Florin ne-a aratat vipera. Toata lumea (adulti si copii) a pus mana pe sarpe... Brrrrrrrrrrr. Dupa o scurta pauza am purces sper varf (unde se afla tot o cruce). Am luat-o pe la baza Vanatariei, spre dreapta prin padure pana am ajuns la vechiul drum roman pe care am urcat pana la baza unui grohotis. Si aici a inceput calvarul urcarii. Pietri mici, care aluneca, mergi 2 pasi in sus, 1 vii in jos. Pana la final am urcat cu chiu cu vai cei 50 m de grohotis. Florin a mai prins o vipera... Dupa grohotis am intrat in prima pestera de pe versantul acesta. La fel accesul la pestera dificil si pentru adulti si pentru copiii. Din pestera asta am urcat la alta cu 3 intrari. Frumoasa dar la fel de scrisa. Am gasit mesaje chiar din 1960. Am mai urcat la ultima care era si cea mai frumoasa. Singura problema aici era ca avea un horn pe care se putea cobora in rapel. Cineva a vrut sa fie tare in parcare: a pitonat un traseu de catarare in pestera. Fain om... Dupa ce am vizitat si pestera asta, pe un traseu plin de spini am urcat inspre varf. Prin padure, urcare la aprox 50-60 grade inclinare tot asa vreo 250-300 m. Mirific... Dar a meritat. Sus deasupra Vanatarii superb. O cruce veche de piatra si o priveliste care merita tot efortul. Si iarasi de acolo dupa obisnuitele poze si mirari vine coborarea. Prin dreapta Vanatarii prin padure, abrupt (50-60 grade), efort, papuci, picioare, genunchi varza. Si chiar vorbeam cu doama care era cu noi, ca in zilele ei bune (cand era tanara) facea traseul: urcat pe Vanataria - catarare + coborarea prin padure = 21 minute, ceea ce era super bine. Acuma cred ca am facut vreo 50-60 minute pana jos. La baza Vanatariei un izvor unde ne-am oprit sa ne racorim si sa ne speriem de o vipera. Fiind zi cu soare si fiind aproape de umezeaza probabil iesise sa se intanda putin. Dar nu am avut nici un incident. Drumul pana la tabara a fost floare la ureche pe langa drumul din padure. Si iarasi dupa 4-5 ore de drumetie, masa a fost o binecuvantare. Dupa masa am vizitat turnul cu ceas din sat. Foarte interesant sa vezi un mecanism cu ultima revizie in 1897 care merge si merge bine. Problema era ca o sa mai fie cine sa il intretina din cauza ca actualul domn ce se ocupa de ceas este in varsta si nu prea mai este in putere.

Cam astea au fost cele mai importante evenimente din tabara asta. Bineinteles ca au mai fost si altele care nu pot fi pomenite aici dar la fel de savuroase si de palpitante.

Pozele din tabara sunt vizibile la: http://craciunesti2005.myphotoalbum.com

Daca sunt intrebari si nelamuriri: danuti@gmx.net.


Autor: Danut Ianc
Înscris de: Danut Ianc
Vizualizări: 7509, Ultima actualizare: Marţi, 13 Sep 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii METALIFERI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Feres-Mt. Dimbu-Poiana Necrileasa

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii