Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Ghid montan - Parcul Natural M-ţii Maramureşului

Bookmark and Share

Parcul Natural M-ţii Maramureşului
Consemnare 02 09 2005
Prima zi de concediu 2005
Parcul Natural M-ţii Maramureşului
Lacul Vinderel –vf. Mihailec-Culmea Rugaşu
Echipa Mişu Gheţie, Brena & eu
 
 
 
 În sfîrşit în concediu. Cu gîndul la o buclă făgărăşană din oraşul Victoria pe v. Vistea Mare spre Portiţa Viştei-vf. Moldoveanu la Podragu , cu retur pe v. Podragului. Prin urmare o tură ca lumea, de antrenament, în PNM-ţii MM e numai bine venită. Prognoza meteo anunţa soare pentru următoarele 4 zile în zona Poieni de Sub Munte.
 În prima zi de toamnă a acestui capricios an, la ora 4, 50, pornim din Baia Mare spre Sighetu Marmaţiei via Cavnic-Călineşti-Fereşti. Soarele răsare după 6, 30 printre norii negri răsfiraţi spre est, poate doar pentru a ne da emoţii. Suim Dl. Hera pe neguri. Acestea au acaparat total valea Viseului la Bistra şi Petrova. Nici vorbă să putem panorama spre Poloninca, Muntele lui Şerban şi Pop Ivan. Nici la sud-vest, spre Ţibleş.
 La ora 7, 35 suntem ajunşi în com. Repedea. La stînga calcaroasa creastă de cocoş -Pietriceaua (cu două vf., unul vestic 1542 m şi celălalt estic 1555 m) de-abia se întrevede. Să fie aiurită prognoza meteo şi de astă dată?
 Ne luăm rucsacii uşori după care traversăm v. Repedea aproape de confluenţa cu v. Ruscova, continuăm în amontele Repedei spre Districtul Silvic Repedea situat la circa 2, 5 km. Marcajul turistic bandă albastră apare destul de repede, el are de fapt două parcursuri diferite şi o destinaţie unică, lacul Vinderel situat în căuşul dintre piciorul estic al Farcăului (1956 m) şi cel vestic al Mihailecului (1918 m), atîrnat deasupra spectaculoasei Groapa Julii. Noi vom urma la urcare banda albastră ce ne conduce spre Văcărişte I, II, vf. Pietriceaua, în continuare spre nord pînă la lac, la întoarcere urmînd (doar după stîna tradiţională Runea) banda albastră ce coboară în Repedea trecînd pe lîngă Şcoala Generală nr. 1.
 Din start nu putem să nu ne strivim privirile de înşiruirea gaterelor (i) legale ce toacă de 15 ani fără noimă codrii seculari, pustiind versanţii, lăsînd vederii, în locul verdelui deschis al făgetelor intercalate cu carpen, ulm, paltin şi frasin sau verdele întunecat al molidişurilor, serpentinele bej-lutoase ale ţesăturii drumurilor de TAF, luncile înguste, teribil spălate de viiturile dezastruase ale lui noiembrie/decembrie 1998-9, metamorfozate în mocirloase rampe de încărcare pentru buşteni, depozite de margini şi deşeuri de gater neutilizate nici măcar în gospodării ca lemn de foc  şi halde de rumeguş. Acesta tronează şi la uşa grajdurilor, amestecat cu bălegar aburind, fiind utilizat ca aşternut pentru vite şi ulterior administrat pe holde, mai ales cultivate cu fasole şi cartofi, acidifiindu-le, degradîndu-le. La orice aversă urmată de umflarea pîraielor/torentelor  cu pantă foarte mare rumeguşul ajunge în superba vale Repedea drept hrană pentru peşti.
 Etnici ucrainieni pe care-i salutăm ne privesc circumspecţi. Noi le admirăm cochetele gospodării dar mai ales aracii înalţi de peste 3 m, cu fasole debordînd de păstăi, jirezile cu otavă, fînarele burdujite cu nuteţ pentru la iarnă, chit că vara ploioasă a încurcat bieţii munteni la uscatul fînului.
 Frumos consolidate malurile Repedei. Cochetă şi renovata cabană a Districtului Silvic Repedea în care,  nu o dată, indiferent de anotimp, am fost găzduiţi boiereşte (mulţumiri ing. I. Petrovai), folosind locaţia ca bază de plecare spre Farcău sau Pop Ivan. Vizavi de cabană e gospodăria familiei paznicului care ne remarcă, vine spre noi, ne strîngem mîinile fericiţi de revedere. Apare (tardiv cred) marcajul turistic triunghi roşu ce duce pe la borcut la stînga, spre Culmea şi Poiana Săhleanu, în continuare spre vf. Tomnatec şi apoi spre Paltinu-Capu Groşi-Pop Ivan. Din păcate în zona fostei staţii de betoane, acolo unde debutează traseul spre Poiana Narciselor-Tomnatec, triunghiul roşu e nevăzut. E o problemă cu marcajele turistice în M-ţii Maramureşului, mai ales după retrocedarea silvică, muntenii văzînd în activitatea turistică şi marcaje un risc major, o atentare la proprietăţile greu retrocedate, motiv pentru care le agresează cioplindu-le cu securea sau doboară cu drujba arborii marcaţi. La circa 300 m amonte de cabana silvică un pod sare spre malul geografic stîng al Repedei. Ani la rînd aici existase o tradiţională punte precară, din trunchiuri fixate cu scoabe. În continuare de aici spre Văcărişte fusese un drum de căruţe, de cele mai multe ori cu aspect de şleau înfundat, frecvent spălat de torente. Acum e un larg drum de TAF purtînd amprenta tractării buştenilor de molid şi brad, taman din zona sudică şi sud-vestică a Pietricelei. În circa 11/2 ore de la plecare dăm de o poieniţă cu o gospodărie solitară spre stînga, de aici avînd o primă posibilitate de panoramare spre Capu Groşi-Pop Ivan.
 Vreme numai bună de turism, cer parţial acoperit, vuietul Repedei la stînga, mai sus pîraie cristaline, traversăm prin vad pîrîul Pietriceaua după care abandonăm o vreme mocirla traseului de TAF optînd pentru vechiul drum bolovănos pentru atelaje. Între timp ciupercărim mînătărci, roşcove, gălbiori, oiţe. Dăm peste doi elevi veniţi azi, ca în precedentele zile, la cules de hribe. Capătă 40.000 lei/ kg. Cu o zi înainte au făcut 1, 2 mil lei. În Repedea auto specialele private sau ale Romsilva aşteaptă la rînd culegătorii de mînătărci, mure, afine . Urmează un lung suiş în rampă şi după 3 ore de la plecare ajungem în poiana Văcărişte I, cu 7 sălaşe tradiţionale abandonate şi două căsoaie pastorale în stare bună. Nici urmă de păstori. Drumul de TAF continuă de aici spre stînga (vest) şi înainte (nord). Un valău cu ciurgău cu apă rece e în colţul dreapta al poienii, tristă, neanimată ca altădată. Un  haos silvic tronează pe abruptul sudic cu grohote, dinspre Paleniţa  se aude mugetul văicărit al unei drujbe.  Furtuna a doborît aici molizii, paltinii şi fagii monumentali astfel încît, ca niciodată, de la Văcărişte I se vede stîncăria estică a Pietricelei. Continuăm să suim spre Pietriceaua, acum pe spurcatul drum de TAF care a dislocat grohotele distrugînd superba zonă cu izvoare drapate cu muşchi, noroiul şi mocirla, trunchiurile doborîte de vijelie alături de cele tăiate cu drujba şi neextrase, ramurile şi răgăliile rămase alandala conferă locului imaginea unui devastator bombardament. Trist, păcat!
 Nu ieşim în gol alpin pe tradiţionala potecă ci urmăm drumul de TAF spre zona estică a poienii alpine de la Văcărişte 2. Aici, din nou ca niciodată, 14 sălaşe tradiţionale sunt  pustii, ca şi 3-4 căsoaie de vărat. Ce animaţie era altădată aici! De la păstorii ucrainiei suiţi cu familiile şi o droaie de copii frumoşi , la turmele de vite ce valorificau întinsele pajişti alpine pînă spre Runea-Culmea Rugaşu-platourile alpine ale Farcăului şi Mihailecului. Încă o dată este flagrantă decăderea activităţii zoo-pastorale maramureşene, afacerile cu lemn /cherestea şi traficul transfrontalier  ilicit de bunuri e mult mai rentabil, pecuniar vorbind, decît truda cu oile şi vitele, prelucrarea laptelui la munte etc. Păcat!
 Soarele se face simţit pe măsură ce suim pe sub Pietriceaua spre zona de platou , continuînd spre nord, tăind-o peste o ravenăs imensă, seacă, apoi o a doua cu fir zglobiu şi gălăgios de apă. La nord vest, Sub Pietriceaua, mai funcţionează stîna tradiţională de oi. În zonă e un mic lac nival. Ciupercuţe bej-sidefii au acaparat plăcintele şi gogoşile vechilor dejecţii de taurine şi cabaline conferind un pitoresc fotogenic deosebit pajiştii. Farcăul (1956 m)  ni se arată sumbru, dominat de tenebroase nebulozităţi deloc încurajatoare. Spre vest, dincolo de Piciorul Dancu, pe versantul drept al debutului văii Repedea, în zona Bendreasca, o vastă defrişare recentă agresează privirile şi spiritul. Marcajul bandă albastră e deficitar, nu o dată, deşi cunoşteam locurile, pe neguri am rătăcit-o crunt aici. E drept că nu există suporţi naturali (stîncării, lespezi, arbori) iar plasarea stîlpilor metalici ar fi sinonimă acum cu risipa de energie şi resurse, ciobanii iar valorifica prompt  drept fier vechi (ca-n M-ţii Rodnei sau aiurea). Din nou păcat!
 Apare spre nord est şi vf. Mihailecu, cu o cuşmă neagră de nori, apoi la un moment dat orizontul nord-vestic se întunecă ameninţător. Mare mirare că nu ne-a prins vreo aversă fiindcă niciodată nu am scăpat pe aici de aşa ceva (exceptînd parcursul crestei principale a Mţilor Maramureşului dinspre Lutoasa-Budescu-Copilaşu spre Stogu-Corbu-Micu Mare şi încheierea unei a doua etape la Vinderel, după parcurgerea Culmii Farcău cu trupa Dinu Mititeanu & Iancsi Moldovan, în urmă cu vreo 3 ani).
 După 5, 20 ore de la plecare şi traversînd (eronat) a treia ravenă, obîrşie a pîrîului Vinderel alimentat din izvoarele vestice ale Mihailecului şi nicidecum din frumosul lac cu acelaşi nume, poposim la primul nostru obiectiv, imortalizînd oglinda apei tremurate cu reflexe de nori, în fundal vf. Stogu de pe frontiera romîno-ucraineană. La sud vest de lacul Vinderel mai strălucesc în soare alte două tăuşoare pitoreşti. Fotografiem lacurile cu fundal Capu Groşi-Pop Ivan dar şi vf. Pietros aparţinînd Ucrainei. După refacerea resurselor ocolim Vinderelul spre est imortalizînd stîna tradiţională de oi din Groapa Julii. Din păcate o şi mai amplă defrişare recentă aferentă Culmii Bîrsănescu, versantul stîng al v. Roşoşu Mic şi în continuare spre v. Roşoşu Mare bulversează crîncen ansamblul peisagistic. Prevăzusem asta încă cu un an în urmă cînd suisem pe Socolău şi apoi pe Roşoşu Mic pentru a ajunge în Groapa Julii, văzînd drumul forestier amenajat de către RG Holz. Care parchet de 3-5 ha exploatat? Aiurea! Suprafeţe vaste-continue belite la ras. Pe aici nu ajung jurnaliştii , nici nu se poate vedea ceva din goana pe şosea a autoturismului, discreţia distrugerii e garantată. Exceptînd perverşii turişti neaveniţi.
 Suim spre vf. Mihailec urmînd marcajul bandă roşie care continuă pe Culmea Mihailecu, Stînişoara, Smereka, terminîndu-se la confluenţa v. Paulic cu v. Ruscova. Urcuşul pe Mihailec ne ia vreo 45 de minute dar merită cu prisosinţă fiindcă numai astfel poţi degusta plenar imaginea lacului Vinderel, a celor două tăuşoare alăturate apoi, pe măsura urcuşului, alte patru tăuri la vest de Culmea Rugaşu, şase tăuri splendide în Groapa, în total aveam să admirăm în zonă peste 14 oglinzi de tăuri alpine, probabil nivale.
 La 14, 45 ne luăm rămas bun de la Mihailec, nu înainte de-a face panoramarea circulară, dinspre est, vf. Băiţa, la Pietrosul Bardău, Pecealu, Bucovinca, Grohot, Lutoasa, Budescu, Lădescu, Copilaşu, Stogu, Corbu….încheind cu Pop Ivan, Muntele lui Şerban, Paltinu şi Tomnatec.
 Cai şi vite pasc pînă pe vf. Mihailecu, altele în Groapa, pe mustindele de iarbă crudă pajişti intercalate salbei de lacuri. Le admirăm în soarele dupăamiezei , nu chiorîş şi aproape-n beznă ca la 23-24 iulie a.c. Iniţial coborîm spre o înşeuare , debutul nordic al Culmii Rugaşu, cu 3 tăuri grupate spre vest, suim apoi timp de vreo 45 min. pînă la punctul maxim al culmii, luînd din nou aminte la vechile tranşei şi lăcaşuri pentru artilerie, acum, după decenii de pace, înierbate şi ornate cu tufe scunde de afin bogate de rod. Urmează o înşeuare sudică unde dăm de ultimele două oglinzi de tăuri dar la vest, cu fundal Pietriceaua, mai fotografiem alte două tăuri. Urmează o lungă coborîre susţinută spre stîna Runea, destul de mizerabilă, în timp ce spre sud-est putem admira văcăriştea Vîrtopu Mic, destul de animată. Ceva mai jos debutează valea Pentaia al cărei versanţi stîngi au fost drastic defrişaţi anterior, acum lăstărirea viguroasă diminuînd considerabil impactul vizual. La Runea, contrar aşteptărilor, scăpăm de agresivitatea celor două căţele ciobănesc carpatin cu pui, salutăm baciul, destul de tînăr, după care coborîm accentuat versantul cu pajişte abia cosit spre văcăriştea în degradare evidentă Laba. Fînul a fost depozitat în fînarele cu şarpantă variabilă ca înălţime dar şi în tradiţionale clăi. La ora 16, 30 depăşim Laba, trecem de locul unde campasem în urmă cu mai bine de o lună cu Iancsi Moldovan, ciupercărim cu folos, în special colonii extraordinare de cărnoşi gălbiori, traversînd molidişul distrus de barbvară tăiere şi efecte post furtuni violente a Chicerei, ieşind la liziera sudică admirăm Poieni de Sub Munte, Repedea, confluenţa văilor Repedea cu Ruscova, coborîm un picior erodat dar acaparat de tufe de ienupăr debordînd de rodul eteric-dulce, acum albăstrui-brumat , dăm de primele gospodării munteneşti, de locul de popas cu valău şi ciurgău. De aici ne mai trebuie un ceas pentru a parcurge la vale culmea vag sinuoasă marcată de şiruri de arini, zade, molizi. Nu descindem în debutul văii Pentaia, la stînga , ci facem dreapta respectind banda albastră. După 101/2 ore ne încheiem tura în centrul comunei Repedea. E  18, 30 cînd pornim spre Baia Mare respectînd parcursul din zori. La ora 21, 20 intram în Baia Mare satisfăcuţi deplin de reuşită.
 Dacă superbele, albastrele  cerneală –lumînărica pămîntului (Gentiana ascepiadea), accidental înfloritele acum oiţe sau dediţei (Pulsatila major), trecutele pămătufuri de bumbăcăriţă sau barba moşului (Eriophorum gracile sau Eriophorum vaginatum)  alături de cărămiziul-rubiniu al ciorchinilor scoruşilor sălbatici şi stelarele diademe alb-sidefii ale turtei vacii (Carlina acaulis) ne-au bucurat botanic, sub aspect faunistic ne-a fost dat să vedem doar o sprinţară veveriţă traversînd asfaltul şoselei la Rona de Sus.
Autor: Lucian Petru Goja
Înscris de: Ioan Bîndeanu
Vizualizări: 8418, Ultima actualizare: Joi, 15 Sep 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii MARAMURESULUI  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii