BUCEGI- LEAOTA 2005
MULŢUMIRI celor care într-un fel sau altul mi-au fost de ajutor în tura asta: MARIAN RADU, GEORGE PORANCEA, RADU HERA, THOMAS (CIP), DORU STAICULESCU, DAN ALEXE (HIKER), MIELU' cel ghiduş J!!!
PERIOADA: 31 IULIE- 14 AUGUST 2005
ECHIPA: Roxana, Ionel, Daniel, eu (31 iulie- 3 august);
Ionel, Daniel, eu (4- 14 august);
Maria, Adriana, Cristi, Ionel, Daniel, eu (ultima parte a zilei de 14 august).
SCOPUL: Practică de licenţă
Teste cu GPS-ul
Ceva trasee noi (atât pentru noi cât şi pentru Roxana)
TRASEU:
Ziua 1 (31 iulie): Buşteni- şoseaua de Gura Diham- Gâlma Mare- Valea Cerbului- Vf. Omu- Mecetul Turcesc
Ziua 2 (1 august): Mecetul Turcesc- Cascada Obârşia Ialomiţei- Confluenţă Valea Doamnele- Valea Doamnele- Şaua Bătrâna- Drumul Grănicerilor- Mecetul Turcesc
Ziua 3 (2 august): Mecetul Turcesc- Şaua Şugărilor- Crucea Caraiman- Cabana Babele- Piatra Arsă- Cabana Mioriţa- Valea Dorului
Ziua 4 (3 august): Valea Dorului (bifurcaţia BR+ CG)- sub Vf. Cu Dor- Cabana Valea cu Brazi- Cota 1400- Sinaia şi înapoi
Ziua 5 (4 august): Valea Dorului- Cabana Padina- Şaua Strunga
Ziua 6 (5 august): Şaua Strunga- Deleanu- Lucăcilă- Zănoaga- Cabana Bolboci- sub Vf. Nucet
Ziua 7 (6 august): sub Vf. Nucet- Valea Dorului- sub Vf. Cu Dor- Cabana Valea cu Brazi- Cota 1400- Fântâna Davilla- Valea Dorului
Ziua 8 (7 august): Pauză, a plouat aproape toată ziua...
Ziua 9 (8 august): Pauză, a plouat până spre seară
Ziua 10 (9 august): Valea Dorului- Sinaia şi înapoi
Ziua 11 (10 august): Valea Dorului- Padina- Strunga- Strunguliţa
Ziua 12 (11 august): Strunguliţa- Bucşa- Dudele- Pietrele Albe- Vf. Sf. Ilie- bifurcaţie BR+ BA- Curmătura Fiarelor- Jugureanu- Mitarca
Ziua 13 (12 august): Mitarca- Vf. Leaota- Mitarca- Jugureanu- Curmătura Fiarelor- Pietrele Albe- Dudele- Bucşa- Strunguliţa
Ziua 14 (13 august): Strunguliţa- Strunga- Padina- Peştera Ialomiţei- Hotel Peştera- Piciorul Babelor- Cabana Babele- spre Cabana Piatra Arsă
Ziua 15 (14 august): loc campare- Piatra Arsă- Piciorul Pietrei Arse- Stâna Regală- Sinaia
CAZAREA: la cort
MASA: din rucsac, două aprovizionări în Sinaia, uneori prin cabane (Omu, Babele, Mioriţa, dulciuri la Padina)
SURSE DE APĂ:
Ziua 1- Buşteni, izvorul de sub Gâlma Mare, pe Valea Cerbului în zona confluenţei cu Valea Urzicii (puţin spre amonte).
Ziua 2- Pe versantul opus Mecetului Turcesc (APAMECET; pozitia: N45.43413 E25.45041; alt: 2294; data/ora: 01-AUG-05 9: 29: 53; apa potabila pe versantul opus Mecetului Turcesc), sub cascada Obârşia Ialomiţei
Ziua 3- Sub Cabana Babele
Ziua 4- Fântâna Davilla, o altă captare în partea inferioară a şoselei de Cota 1400
Ziua 5- În spatele cabanei Padina, obârşia văii Grohotişului (sursă care necesită amenajare minimă, aşa spune Daniel; acum nu se putea folosi, n-aveai cum lua apă)
Ziua 6- Şaua Strunguliţa (IZVOR+7; pozitia: N45.38281 E25.40497; alt: 1874; data/ora: 05-AUG-05 10: 25: 28; izvor in zona Seii Strungulita)
Ziua 7- Fântâna Davilla
Ziua 8 şi 9- fără
Ziua 10- vezi ziua a patra
Ziua 11- În spatele cabanei Padina, Şaua Strunguliţa
Ziua 12- fără
Ziua 13- În Valea Mitărcii (Izv. Mitarca; pozitia: N45.33255 E25.31647; alt: necunoscuta; data/ora: necunoscuta; comentariu: Izv. Mitarca- sursa apa; punct pus cu PC-ul acolo unde am dedus de pe track ca ne-am oprit sa luam apa; dupa mine ar fi izvorul vaii Mitarca), Şaua Strunguliţa
Ziua 14- În spatele Cabanei Padina, sub Cabana Babele
Ziua 15- Aproape de Stâna Regală, pe aleea spre Sinaia
PLECAREA: personalul de 06: 11 (82000 ROL/persoană). Ajung cu Daniel şi Ionel în gară pe la 05: 20, luăm 4 bilete, mergem la tren, ocupăm locuri apoi eu merg să o aştept pe Roxana... Ea a avut o emoţionantă întârziere din cauza metroului care nu mai venea... Am aşteptat în zona caselor de bilete, ne-am sunat de câteva ori, până la urmă am mers la tren urmând să ne vedem pe peron sau în vagon în cazul în care reuşea să ajungă... A AJUNS!!! Cu două minute înainte de plecarea trenului! Se mai întâmplă şi minuni!!! J
Roxana mă sunase sâmbătă seară să-mi spună că vine... În nebunia pregătirilor eu uitasem să o sun... Ştia cu ce tren plecăm... Doar că în nebunia cu metroul s-a dovedit cât de util a fost să vorbim!
Pe tren întreabă Roxana cum facem cu dormitul, îi spun că voi dormi eu afară, aşezat cu izoprenul pe folie de plastic şi cu sacul de dormit învelit în folie de supravieţuire, n-a comentat [am mai dormit eu cu ani în urmă în condiţii chiar mai rele, în folie de plastic şi pătură... era prin 1995, am dormit aşa pe Valea Morarului şi sub Brâna Caprelor, abia terminasem liceul pe atunci... Ce vremuri!!! J].
Din povestea primei părţi a concediului ei am reţinut că au dormit la Sihăstria Putnei, că au trecut şi prin Iaşi, că Iaşiul merită vizitat fiind un oraş aşezat ca Roma, pe mai multe coline... Hei, Iulia, vezi ce chestii faine am auzit de oraşul tău? Când voi avea ocazia îl voi vizita!
POVESTEA:
31 iulie 2005. Sosim în Buşteni la 09: 00, ne aruncăm o privire pe mersul trenurilor apoi căutăm un magazin pentru ceva cumpărături... Pe la 09: 30 terminasem cumpărăturile aşa că am luat-o spre şoseaua de Gura Diham... Veni vorba de Red Bull şi de necesitatea de a avea aşa ceva în rucsac pentru un plus de energie moment în care mă trezesc cu o amintire de la Noaptea Devoratorilor de Publicitate şi spun "N-aş bea aşa ceva pentru că am auzit o chestie despre conţinutul lui..." Roxana completând "Şi eu!" J E vorba de povestea "taurina din Red Bull se pare că e extrasă din spermă de taur" JJJ. Gluma asta s-a auzit din gura unui geniu în ale publicităţii...
Batem jumătate din şoseaua de Gura Diham apoi intrăm spre Gâlma Mare... Găsim un izvor în pădure, ne adăpăm, ne spălăm un pic apoi mergem mai departe... Coborâm în Poiana Coştilei, mâncăm, pornesc GPS-ul, şedem prin iarba imensă câteva minute, ne "agresează" nişte insecte imense, una din ele îl înţeapă pe Daniel (cam neplăcut să vezi ce armă avea jivina aia...). Bine că nu este alergic... Nu purtăm antihistaminice la noi...
Intrăm pe Valea Cerbului (discutam cu ceva vreme în urmă cu Roxana că mi se pare cel mai bun traseu pentru prima zi... ea a cam protestat, până la urmă a rămas Valea Cerbului pentru prima zi), ne mai oprim la confluenţa cu Valea Urzicii, ceva mai sus, pe dreapta, se putea lua apă, ne mai spălarăm un pic J, am luat punctul chiar la baza stâncii pe care scrie "V. Urzicii" cu roşu (INVURZI+-8; pozitia: N45.44007 E25.48807; alt: 1477; data/ora: 31-JUL-05 13: 02: 24; intrarea pe Valea Urzicii din Valea Cerbului), eu mi-am amintit de cei doi bătrâni (cu siguranţa montaniarzi cu experienţă) pe care i-am văzut intrând pe Valea Urzicii acum câteva veri (eu nu mă simt suficient de pregătit să intru pe traseul astă, mi-l doresc de mult...).
Pe traseul de pe Valea Cerbului am văzut atât de multe ambalaje de bomboane Silvana (dacă nici micile ambalaje de bomboane nu le pot duce până jos în rucsac L...) încât mă lovise pofta! Dacă găseam la Omu aşa ceva luam cu siguranţă! Normal că nu am găsitJ.
Cât am urcat spre Omu vremea a fost acceptabilă... Mult soare în prima parte a zilei apoi parţial noros cu câţiva stropi de ploaie... Îi arăt Roxanei săritoarea de la începutul Văii Priponului, după ce trecem Priponul Văii Cerbului îi arăt drumul către Brâul Priponit (INBRPRIP+9; pozitia: N45.43900 E25.47719; alt: 1686; data/ora: 31-JUL-05 14: 13: 41; intrarea din Valea Cerbului pe Braul Priponit), poiana plină de urzici, Acele Morarului... Ceva mai sus îi arăt intrarea pe Brâna Mare a Morarului (INBRMOR+20; pozitia: N45.43916 E25.47227; alt: 1819; data/ora: 31-JUL-05 14: 40: 57; intrarea pe Brana Mare a Morarului- mi-am amintit că am văzut flori de colţ pe acolo acum câţiva ani când am făcut jumătatea sudică... am văzut atunci şi capre negre de aproape... superbe senzaţii!!! Poate revin pe Brâna Morarului în toamna asta...).
Pe Pripon constat că Roxana se mişca la fel de lejer ca o capră neagră... Îi spun asta şi adaug că ea este, la fel ca animăluţul tocmai pomenit, un monument al naturii... Normal că a protestat Jşi cu prima ocazie m-a "învineţit" J...
În Omu intrăm în cabană, bem ceai (20000 ROL/ cană), restul lumii (eu nu J, prietenii ştiu de ce!) îşi ia şi câte o ciorbă de legume, la ceai mâncăm biscuiţi din rucsaci, ambalajele le păstrăm aşa cum e normal adică în rucsaci (au stat acolo alături de celelalte gunoaie ale noastre până când am coborât în Sinaia la plecarea Roxanei spre Bucureşti). Sosirăm în Omu pe la 18: 00, am plecat mai departe spre Mecetul Turcesc pe la 19: 30. La 20: 30 sosim sub Mecet trei oameni (Roxana, Ionel, eu) pentru că Daniel a fost vrăjit de nişte capre negre aşa că a început să se târască prin iarbă ca să le vadă mai de aproape... Oricum, pe la 21: 30 cortul era deja montat (CORTN1+-6; pozitia: N45.43586 E25.44748; alt: 2202; data/ora: 01-AUG-05 8: 17: 46; locul de cort din primele doua nopti), pe la 23: 00 treceam la somn (3 în cort, eu în "garsoniera" mea de afară). Înainte de somn ne-au vizitat nişte cai rătăcitori pe munte... Roxana a făcut ordine! J A pus caii pe fugă! JJ Nu ştiam că are talente în domeniul ăsta... JRoxana, mereu surprinzătoare...
Peste noapte am avut parte de un cer superb! Plin de steluţe!!! Seara erau 7- 8 0C. Am dormit tare bine în "garsoniera" mea J.
1 august 2005. Ne trezim pe la 08: 00... Daniel se trezise mult mai devreme, îşi dăduse întâlnire cu caprele negre... Aşa că de dimineaţă am intrat şi eu câteva ore în cort, "înghesuit" între bagaje şi Roxana.
Roxana s-a trezit ceva mai târziu, atunci când soarele încălzise prea tare cortul... Erau 150 C la soare, cerul nu avea nici o urmă de nor... La fel ca anul trecut, în acelaşi loc, o dimineaţă superbă!!! Am făcut două poze cu Mecetul Turcesc.
Pe la 11: 00 începem coborârea spre Peştera, la 11: 30 eram sub cascada Obârşia Ialomiţei (CASOBINDR; pozitia: N45.42600 E25.44508; alt: 2002; data/ora: 01-AUG-05 11: 56: 36; de aici am fotografiat Cascada Obarsia Ialomitei), ne oprim, fac poze, luăm apă chiar din valea Obârşiei, afluent din stânga al Ialomiţei, spălăm câte ceva. Un grup care avea altimetru şi se afla pe aproape tocmai constata că ne aflăm la 2000 m altitudine. Cred că am luat şi eu Waypoint aşa că putem compara altitudinea dată de aparatul meu şi de altimetrul oamenilor... Continuăm coborârea, ajungem aproape de confluenţa cu Valea Doamnele şi Valea Şugărilor, ne aruncăm un ochi spre Valea Şugărilor (intenţionam să încercăm urcarea ei în tura asta dar nu am apucat, din păcate J) apoi facem dreapta spre intrarea în Valea Doamnele (INVDOAMNEL; pozitia: N45.40834 E25.43856; alt: 1749; data/ora: 01-AUG-05 12: 57: 08; intrarea pe Valea Doamnele). Sesizând că începem urcarea Roxana spune că spera să o luăm pe păşune, spre Peştera... Părea mai lejer traseul pe acolo J Plus că o bucată de drum am mers printre marcaje (BA, TR) fapt pentru care ea a crezut că vom merge mult fără marcaj... Dau drumul la primul track al turei, îmi iese primul profil până în Şaua Bătrâna. În Şaua Bătrâna (SABATRAN+2; pozitia: N45.41929 E25.41233; alt: 2139; data/ora: 01-AUG-05 14: 41: 24; Saua Batrana- iesirea din Valea Doamnele -firul Valea Tapului) luăm pauză, mâncăm câte ceva, Roxana dă SMS-uri [ SMS-ită cronică J?], eu fac poze, Roxana face mişto de mine spunând că prind în poză toate muştele (ce să-i fac dacă-i aşa dulce?Jnumai ciocolata în exces e de vină J) apoi o luăm spre Omu [iar urcare? întreabă Roxana...] pe Drumul Grănicerilor... Incredibil de mult jneapăn pe acolo... Poteca era în multe locuri atât de îngustă încât mă simţeam agăţat de jnepeni...
TRACK VALEA DOAMNELE
Lungime: 3, 14 km
TrackPoints: 267
Altitudine plecare: 1750 m
Altitudine sosire: 2137
Altitudine minimă: 1738 m
Altitudine maximă: 2137 m
Altitudinile maximă şi minimă obţinute prin cercetarea TrackPoint-urilor
Spre ieşirea din jnepeni aud cu Roxana lătrături din dreapta... Câţiva câini veneau spre potecă... Înaintăm uşor, aşteptăm să se apropie şi Daniel+ Ionel, un câine intrase deja printre jnepeni, altul aştepta la ieşire, ceilalţi s-au retras din zona. Am pus rucsacul mic în faţă, Roxana era imediat în urma mea, căţelul a mirosit rucsacul, am încercat să îl ating pe cap, l-am mângâiat, părea să-i placă Jaşa că am prins curaj şi am forţat trecerea printre el şi jnepeni. A luat-o şi pe Roxana în primire, şi-a găsit de joacă cu şapca ei (câh L a umplut şapca de bale...), trecurăm fără incidente...
Mergând pe Drumul Grănicerilor am făcut câteva poze cu fluturaşi pe flori, cu flori, cu nori, cu (presupunem noi) portalul din Gaura... Când mă opream să mai fac un macro cu flori şi fluturaşi Roxana mă întreba ce găsesc aşa interesant acolo J. I-am cam pus răbdarea la încercare, cu atât mai mult cu cât spunea că "dacă mă opresc acum aici rămân, nu mai pot să merg". Până la urmă tot s-a oprit un pic să-şi oblojească o bătătură... N-am urcat până în Omu... Când panta s-a domolit am luat-o de-a dreptul (COBMECET+9; pozitia: N45.43775 E25.44156; alt: 2369; data/ora: 01-AUG-05 16: 45: 59; de aici am coborat de-a dreptul spre Mecetul Turcesc dinspre Drumul Granicerilor) spre Mecetul Turcesc unde am pus cortul în aproximativ acelaşi loc ca seara trecută...
Pe Drumul Grănicerilor auzirăm ceva tunete... Undeva pe aproape era probabil vreme urâtă... La noi a fost vreme bună cât am stat pe traseu... Tunetele se pare că anunţau totuşi spectacolul de seară...
După ce am campat suntem din nou vizitaţi de cai... Era şi un măgar printre ei... Fotografii cât cuprinde, toate aparatele au intrat în funcţiune J. Dacă sunt cuminte poate voi vedea şi ce a ieşit pe filmul Roxanei J.
Seara, spectacol de sunet şi lumini... Tunete, fulgere!!! Superb!!! Când natura a întrecut oarecum măsura ne-am înghesuit toţi în cort aşteptând să treacă ploaia... Întreb daca e cineva speriat, nimeni nu se sperie, invocăm stâlpii de marcaj din creastă care ar putea fi trăzniţi în caz că... Roxana începe să explice în stil Discovery Chanel nu mai ştiu ce legat de tema fulgerelor şi tunetelor... Enciclopedie ambulantă! J
Dacă Roxana şi-a dat porţia de SMS-uri din Şaua Bătrâna, eu am dat câtorva amice următorul SMS de final de zi: "A doua seară în Mecetul Turcesc. Roxana mai e cu noi două zile. Până acum a fost superb! Am urcat ieri Valea Cerbului, azi am făcut Obârşia, Doamnele. Adi, 1 august."
A trecut! Mi-am instalat "garsoniera" şi am tras un pui de somn până la următoarea repriză de ploaie, mult mai calmă decât cea de la începutul serii... M-am reaşezat în sacul de dormit, peste plastic şi folie a aşezat Daniel nişte bolovani aşa că vântul nu a mai fâlfâit prea tare "ambalajul" meu. După ploaie (s-a oprit pe la 1 noaptea) cerul s-a umplut iar de steluţe...
2 august 2005. Stabilirăm de seară că organizăm retragerea spre Sinaia pentru 3 august. Aşa că traseul din ziua a treia a avut două obiective: să ajungem la Crucea Caraiman (Roxana nu mai ajunsese demult pe acolo... nici noi J) şi să ajungem în Valea Dorului, la obişnuitul loc de cort de la bifurcaţia BR+ CG. Ambele obiective au fost îndeplinite J.
Aşa că plecarăm de la locul de cort pe la 11: 30. Între 12: 00- 13: 00 am luat pauză de spălat rufe la izvorul de pe faţa opusă Mecetului. Acolo deja era un grup... I-am fotografiat cu Mecetul (toată lumea vrea fotografii cu Mecetul J) apoi ei au luat-o în jos spre Peştera. La plecare aud pe unul din ei vorbind ceva de gunoi... Am ajuns la concluzia că îşi duc şi ei gunoaiele în rucsac având în vedere că nu rămăsese nimic în urma lor în zona izvorului. Mă bucur să constat că sunt şi alţi turişti care au grijă de curăţenia muntelui! Am continuat spre Babele binedispus J.
Intrarăm pe banda galbenă,
lăsarăm în stânga Vf. Bucura Dumbravă (sau Vf. Ocolit după
alte păreri), continuarăm până în Şaua Şugărilor (SSUG+-6;
pozitia: N45.43378 E25.46252; alt: 2310; data/ora:
Ceva distanţă înainte de Cruce se ia un pic ceaţa de pe Valea Albă aşa că avem ocazia să vedem o capră neagră. Superb să ai aşa ocazii! J Mă întreb câte capre negre a văzut Roxana până acum... Pentru mine o capră neagră văzută face dintr-o tură obişnuită o tură extrem de reuşită. Acelaşi lucru îl pot spune dacă văd flori de colţ...
Ajungem şi la Cruce, nu vedem mai nimic din cauza ceţii, mâncăm câte ceva, facem poze (cu toate aparatele din dotare J) apoi o luăm spre Babele (după ce explicasem unei turiste cum stă treaba cu Brâna Caraimanului... N-am mai făcut de multă vreme traseul ăla...). Până la urmă se ridică un pic ceaţa de pe Cruce, apuc să fac două fotografii cu Daniel şi cu Roxana (văzând acasă poza am presupus că iar va spune Roxana că nu-i place cum a ieşit în poză L). Ceva mai jos a început ploaia care a "degenerat" curând în grindină... Până la Babele am mărit viteza, până să ajungem la cabană eram destul de uzi... Între 16: 40- 17: 20 luarăm pauză de masă la Babele... Până la urmă ploaia/ grindina stătuse puţin înainte de a intra în cabană aşa că Daniel a avut ocazia să facă nişte poze cu grindina...
Din Babele am luat-o spre Piatra Arsă de-a dreptul! Scurt, cu un pic de ploaie, cam accidentat terenul la traversarea văii la conducta aia fără care era tare naşpa de trecut... Unde mai pui că mirosea şi a hoit prin zona conductei... Roxana a avut cel mai fin nas, a simţit prima...
Aproape de Piatra Arsă o nouă eroare de comunicare. Se opreşte Dani sa rezolve o oarecare problemă urgentă... Noi o luăm înainte fiind vorbiţi să îl aşteptăm în Piatra Arsă... Trecem de indicatorul spre Hotel Piatra Arsă, mergem înainte până la următoarea ramificaţie (era o remorcă acolo, nu ştiu daca va sta mult în zonă), ne oprim, sesizăm că Daniel venea pe drum, credem că ne-a văzut, oprim să aşteptăm, Daniel dispăruse din ochii noştri între timp, sună telefonul, pricepe că ne încurcarăm iar în discuţii şi se întoarce. Pe la 18: 30 depăşeam Piatra Arsă. Continuăm spre Mioriţa, evităm urcuşul pe Furnica făcând stânga pe drum (anul trecut am urcat cu Roxana pe Furnica neştiind de varianta asta mai uşoară ca pantă dar totuşi ocolitoare...). Aproape de Mioriţa se vedea fain Valea Prahovei aşa că ne oprim să facem poze. Pe Smena am făcut o nouă poză cu Roxana. Sub Mioriţa (pe la 20: 30) facem popas, urc cu Daniel la cabană să iau bere (mă apucase pofta aşa că am ales din cele două beri disponibile o cutie de Carlsberg la 50000 ROL/ doză; a fost cam grea alegerea... Carlsberg sau Stella Artois, Noaptea Devoratorilor sau... prietenii ştiu ce J), vede Daniel cam care-s preţurile la mâncare în restaurant (mi-am amintit de micii cu cartofi prăjiţi pe care îi cam reuşesc cei din Mioriţa) apoi înapoi la Roxana şi Ionel+ rucsacii.
Continuăm spre Valea Dorului, vedem că pe aici a "grindinit" mai rău decât în Babele, Roxana se opreşte să se joace cu grindina (la fel cum se joacă cu zăpada copii mici J), a renunţat la joacă auzind că vreau să-i fac poze (sau poate îi îngheţaseră mâinile), continuarăm spre locul de cort, montarăm, Roxana s-a vârât repede în sacul de dormit (a profitat că era spaţiu şi linişte până s-au instalat Dani+ Ionel) aşa că a dormit un pic până am băut eu berea (Ionel cu Daniel au rămas cu mine). Iar somn, încă o noapte faină înstelată în "garsoniera" mea J.
3 august 2005. Mai sunt puţine file din cronica acestei zile J. Citez totuşi din notesul care m-a însoţit în cele două săptămâni de tură...
Plec pe la 11: 00 cu Roxana şi Daniel în jos. Ne-a condus Daniel până la 1400 unde luarăm câte un Nestea în timp ce Roxana a mâncat obişnuitul (şi în retragerea de anul trecut a servit aşa ceva) porumb copt. Aproape de Valea cu Brazi ne-a fotografiat Daniel (în poză se văd destul de întunecate nişte siluete, a focusat pe Valea Prahovei aşa că rezultatul e firesc). Am continuat cu Roxana spre Sinaia când pe şosea, când pe potecă... S-a oprit de câteva ori să culeagă fragi... I-am făcut o poză (cu Smena... am folosit mai mult pentru portrete Smena în tura asta).
Pe 7 august am schimbat filmul la Smena aşa că pozele cu Roxana vor ieşi destul de repede... probabil spre finalul lui septembrie sau la început de octombrie... Pe la 14: 30 eram în Sinaia. Coborâm la gară, îşi ia bilet la acceleratul de 16: 50 apoi a venit cu mine la cumpărături. Noroc cu ea, m-a ajutat să iau tot ce era pe listă, să le aranjez prin rucsac etc... Apoi ne-am luat câte ceva cald de mâncare (eu am luat o gogoaşă cu brânză lângă un ness), am mâncat pe o bancă... După atâtea zile faine nu-mi venea să mă despart de ea... Mai schimbarăm câteva vorbe (ce-am vorbit numai noi ştim J; că veni vorba, de-a lungul turei am mai schimbat noi vorbe "de duh", ne-am "învineţit" reciproc J), ea mă grăbea să o iau în sus, eu aş mai fi stat... o luăm din nou spre gară, ne despărţim cu câteva minute înainte de sosirea trenului ei, nu înainte de a da ea o tură pe la toaleta gării unde, surpriză, nu era lumină... Aşa că a primit o lumânare să-şi lumineze drumul... România, mereu surprinzătoare L.
Cât a fost ea la WC am avut timp să-i dau Steluţei şi nu numai ei un SMS: "Încă puţin cu Roxana prin Sinaia şi apoi ea ia trenul spre casă iar eu urc cu provizii la cort în Valea Dorului. A fost fain, sper să fie bine şi în continuare!"
Îmi răspunde Ionela la SMS: "Mă bucur pt tine. Sper să ai în continuare timp frumos. Dar de ce o laşi pe R. să plece?"
Răspund: "I se termină concediul L"
Plecarea din gară am făcut-o deja pe ploaie... Am luat-o în viteză în sus, am ajuns supertranspirat cam în trei ore. Aproape de cort sun la Dani, ajung la cort, mă aşteaptă cu haine uscate, ma schimb, beau vitamine, trec în cort la somn. Aproape de Mioriţa îi dau Roxanei SMS: "Am trecut de Mioriţa, mai am un pic până la cort. O seară plăcută! Adi"
Spre despărţire îmi spunea Roxana că i-a plăcut tura, i-a plăcut grupul, spunea că ar merge cu noi anul viitor în Făgăraş dacă luăm un cort mai mare în care să încăpem toţi astfel încât să nu mai dorm afară ca în această tură...
La 20: 52 Roxana trimite SMS (pe care eu l-am citit a doua zi dimineaţă dacă nu mă înşel): "Am ajuns cu bine în Bucureşti. Căldură mare mon cher... Să ai o vreme bună şi să ne auzim cu bine!"
Jurnalul acestei zile este extras din notiţele făcute pe 8 august, seara...
4 august 2005. Dimineaţă îi dau SMS Roxanei: "Pe aici încă-i răcoare! Strângem cortul şi plecăm spre Padina- Şaua Strunga. O zi plăcută! J"
4 august 2005, înainte de plecarea de la locul de cort
Altitudine: 1757 m
Altitudine maximă: 2502 m
Altitudine minimă: 1308 m
Urcare totală: 454 m
Coborâre totală: 169 m
Resetez Trip Data, Odometer, Max Speed, Elevation Data, Maximum Elevation, Clear Track Log
Pornesc track din Valea Dorului până în Şaua Strunga
Plecăm de la locul de cort pe la 11: 30, intrăm pe bandă roşie spre Padina (IALOMPADIN; pozitia: N45.38419 E25.43553; alt: 1497; data/ora: 04-AUG-05 14: 38: 01; Ialomita la Padina, la piciorul podului) unde ajungem pe la 14: 50. Dimineaţă, înainte de plecare resetasem GPS-ul. În Şaua Lăptici am făcut câteva poze pentru licenţă. Luăm apă din spatele cabanei, luăm şi apă minerală. Discutăm cu un angajat al cabanei care ne povesteşte că PET-urile lăsate de turişti în zona cabanei le arde (i-am spus ce auzisem şi eu de pe alpinet despre dioxina care este o substanţă cancerigenă...) pentru că băieţii de la Parcul Natural Bucegi nu le coboară din munte... Păcat!!! Până se vor civiliza turiştii (DA, CRED CĂ SE VOR CIVILIZA PÂNĂ LA URMĂ CEI CARE MERG PE MUNTE!!!) ar fi frumos să fie scoase deşeurile din munte cu ajutorul celor de la parc... Altfel nu înţeleg ce rol au coşurile de gunoi plantate în zonă dacă mizeria adunată în ele nu e scoasă de nimeni din munte...
Din Padina plecăm pe la 17: 00. Între timp Daniel cu Ionel au dat o fugă şi până la Hotel Peştera să se intereseze de preţuri... Mari de tot pentru buzunarele noastre... Nici Cristi n-a fost încântat de ele...
Câteva minute din drumul spre Strunga am mers în paralel cu un om care a considerat necesar să ne sfătuiască să ocolim cât de departe posibil stânele, să luăm câte o bâtă cu noi şi ceva petarde+ numărul de la Salvamont în caz de probleme...
Urcarăm spre Şaua Strunga cu planuri mari pt a doua zi... La 18: 40 ajungeam în şaua Strunga (SAUASTRUNG; pozitia: N45.39072 E25.40825; alt: 1904; data/ora: 04-AUG-05 18: 37: 54; Saua Strunga, langa indicator- de comparat cu waypointul preluat de pe alpinet). Dacă toată ziua am avut parte de soare (cu extrem de mici excepţii) seara am avut vânt destul de puternic dinspre est, ploaie în prima parte a nopţii, vânt mai slab spre dimineaţă. La locul de campare solul era destul de pietros, bogat în schelet. Puserăm bolovani peste cuiele cortului ca să ne simţim mai bine ancoraţi... (LOCCORT+-7; pozitia: N45.39018 E25.40819; alt: 1895; data/ora: 04-AUG-05 20: 57: 33; locul de cort din Saua Strunga).
Track Valea Dorului- Şaua Strunga
Lungime: 9, 98 km
TrackPoints: 499
Altitudine plecare: 1736 m
Altitudine sosire: 1905 m
Altitudine minimă: 1487 m
Altitudine maximă: 1905 m
Altitudinile maximă şi minimă obţinute prin cercetarea TrackPoint-urilor
După înregistrarea track-ului Valea Dorului- Şaua Strunga
Altitudine maximă: 1908 m
Altitudine minimă: 1486 m
Urcare totală: 662 m
Coborâre totală: 564 m
Trip Odometer: 14, 83 km
Moving Time: 7 ore 25 minute
Resetez Trip Data, Odometer, Max Speed, Elevation Data, Maximum Elevation, Clear Track Log
Prin Şaua Strunga trece pe seară un om pe cal... După ce ne întreabă daca mergem în vale (probabil mergea spre Moieciu) ne spune că se va strica vremea... Într-adevăr, aveau să vină vremuri grele...
La 20: 33 intră SMS de la Ionela: "Te invidiez sincer că aici căldura e insuportabilă. Totuşi ai grijă la câinii de la stână că în celelalte privinţe nu-mi fac griji. Şi încă ceva, vezi că s-au cam anunţat ploi pe la munte. Munte, aventură- ce frumos sună... of... eu nu am parte de concediu anu` ăsta... Ionizează-te şi pt mine."
Îi răspund Ionelei: "Mai şi grindineşte din când în când da` supravieţuim deocamdată J Zile răcoroase! Adi"
5 august 2005. Ne făcurăm dimineaţă planuri mari, trecusem în notes traseul pe care urma să-l facem... Scriam eu: Şaua Strunga- sub Vf. Strungile Mici- Şaua Bucşa (1780 m)- Vf. Bucşa (1848 m)- Vf. Duda Mare (1904 m)- M. Piatra Albă (sursă de apă)- Curmătura Fiarelor (1790 m)- sub Vf. Secărea Mare- sub vf de 1829 m- M. Mitarca- Culmea Leaota- Vf. Leaota (2103 m).
Îmi schiţasem şi harta pe notes J... Ce-a ieşit rămâne să scriu mai departe J. Pregătiţi-vă de o porţie de râs!!! JJJ
Plecăm din Şaua Strunga (pe undeva pe aici a găsit Daniel un izvor care ar trebui un pic amenajat ca să fie folosibil dar... din păcate nu a avut GPS-ul la el să ia un waypoint L), mergem în Strunguliţa, ne aprovizionăm cu apă (IZVOR+7; pozitia: N45.38281 E25.40497; alt: 1874; data/ora: 05-AUG-05 10: 25: 28; izvor in zona Seii Strungulita), ne spălăm pe dinţi, pe mine mă enerva deja lungimea pauzei... Chiar, cât a fost Roxana cu noi parcă ne "deratizam" mai des... După aceea nu prea am mai practicat "sportul" ăsta J. Facem poze cu Vf. Tătaru, prindem destul de repede o culme care mergea spre sud şi mergem pe ea deşi părea ciudat să mergem atât de devreme spre sud...
Într-un târziu întâlnim un om cu vacile... Şi întrebăm dacă apucarăm bine spre Curmătura Fiarelor... Omul se face a nu pricepe apoi întreabă "Dar unde vreţi să ajungeţi?". Îi spunem că vrem să ajungem pe Vf. Leaota şi pică întrebarea "Da` n-aveţi hartă?" apoi ne explică unde-i Vf. Leaota şi că noi tocmai ne îndreptăm spre Zănoaga... Am înţeles atunci că ne întreba de hartă gândind probabil ceva în genul "orăşenii ăştia care se rătăcesc cu toate hărţile lor J"... Şi, fie vorba între noi, mare dreptate avea dacă gândea aşa! J Dacă mai spuneam că avem şi GPS chiar că era de tot hazul J!
Că veni vorba de tentativa noastră de intrare în Leaota, în Padina trimit SMS unor cunoscuţi printre care şi lui Radu Hera (căruia îi mulţumesc şi pe această cale!) în care spuneam "Sunt în Padina, mâine începe aventura pe Leaota. Sper să mă descurc pe acolo cu apa, orientarea, camparea, stânile. Adi Negoiţă". Primesc câteva răspunsuri printre care şi al lui Radu: "Baftă, vreme bună, apă numai în bidon şi câini înţelegători! Radu Hera".
Revenind la drumul nostru spre Zănoaga... luăm o decizie rapidă având în vedere că aveam oricum în plan şi traseul Şaua Strunga- Deleanu- Lucăcilă- Zănoaga... Mergem înainte!!! Iar facem plan, ne propunem să mergem până pe Zănoaga (sau să ne întoarcem dacă nu ajungem pe Zănoaga până în nu ştiu ce oră) şi să ne întoarcem apoi până seara în Strunguliţa urmând să intrăm în Leaota a doua zi... Liniştindu-ne noi din acest punct de vedere găsim o faţă ierboasă pe care ne adăpostim de vânt (a suflat ceva vânt în ziua asta...) şi mâncăm... Cu masa altă belea J... conserva de carne n-avea cheiţă, noi n-aveam cheie de desfăcut conserve... Normal că acea conservă o luasem eu pe când coborâsem cu Roxana în Sinaia J. Deja mă gândeam că voi purta în spate conservele alea până în Bucureşti... Totuşi s-a găsit o soluţie, conservele alea au putut fi desfăcute cu cuţitul! Yes! Yes! Yes! Cuţitul a fost salvarea noastră!!! J
Reluând noi traseul, am mers mult pe creasta matematică, ajungem să vedem sub noi, în stânga, Lacul Bolboci... L-am văzut din două locuri, l-am fotografiat şi am luat waypoint. Ceva mai încolo văzurăm şi Vf. Zănoaga, aceiaşi procedură, fotografiez şi iau waypoint. Când vedem drumul care coboară de pe Zănoaga spre Valea Ialomiţei schimbăm planul... Mergem până pe vârf (sau mai exact în chestia aia care am considerat-o noi carieră, conţinând ceva bolovani aşezaţi stil ruină...) apoi coborâm pe drum spre Valea Ialomiţei. Până să ajungem pe Zănoaga a tras o ploaie scurtă de care ne adăpostirăm în pădurea de conifere care începea mai jos... A trecut repede J. Ne învârtirăm în zona vârfului Zănoaga (PLATOUZANO; pozitie: N45.33114 E25.41116; alt: 1741; data/ora: 05-AUG-05 15: 47: 13; zona Varfului Zanoaga), Daniel era să curgă cu nişte bolovani instabili, încercarăm să ne dăm seama care-i drumul spre Platoul Carstic Lespezi, nu reuşirăm... A început iar ploaia, de data asta a durat cam prea mult... Am luat-o spre Bolboci în goană, am ajuns în Valea Ialomiţei cu bocancii plini de apă... Am făcut popas acolo, stătuse ploaia un pic... Am devorat un pachet de biscuiţi (din cel mare, de vreo 400 grame...), Daniel cu Ionel au dat o tură şi prin cabană, parcă au luat ceva dulce de pe acolo... Aş fi vrut să fac întrerupere de track acolo astfel încât să am track din Bolboci în Valea Dorului dar eram prea "ameţiţi" să mai facem chestia asta... Am luat-o în sus ameninţaţi de reînceperea ploii... N-a durat mult şi a reînceput potopul... Ne-a enervat, ca de obicei, ocolul de pe marginea lacului Bolboci, până la intrarea în pădure... Bine că la ramificaţia respectivă se află un indicator (de pe care un "glumeţ" a tăiat cu o dungă marcajul astfel încât ne întrebarăm dacă au dezafectat traseul... Aceiaşi întrebare ne-am pus-o la trecerea pe baraj având în vedere inscripţiile cu "accesul interzis"... am trecut "ilegal" prin curtea celor de la Apele Române...).
Am intrat în pădure pe un drum larg, probabil rezultat al unor lucrări de defrişare... Era cam întuneric din cauza norilor... S-a terminat drumul, continuarăm pe potecă, marcajul a fost OK, doar fulgerele ne mai făceau când şi când să stăm o clipă locului... Ionel se oprea de fiecare dată când pica un fulger în raza noastră vizuală... Ca spectacol era superb! Totuşi, cum eram noi de uzi, tare am fi preferat să stea ploaia... Plus că trecerea peste interfluviu ne expunea şi riscului de a fi trăzniţi... Emoţionantă seară!!!
E tare spectaculos să vezi cum se adună o grămadă de apă pe orice făgaş în timpul unei ploi torenţiale... Pe potecă curgea o grămadă de apă... Feţele de iarbă din jur erau şi ele tare ude...
Depăşim, o stână de pe dreapta potecii, ne lătrară un pic câinii, i-a potolit repede ciobanul...
Daniel constată că am luat ceva apă pe sub pelerină şi îşi exprimă teama pentru aparatul foto... Numai la el nu mă mai gândeam eu atunci... Nu s-a întâmplat nimic rău cu el, husa de piele l-a protejat destul de bine!
În zona traversării drumului care ajunge în Şaua Lăptici şi mai departe ne lovirăm de un obstacol greu de trecut... Un curs de apă temporar care avea multă apă pe el... L-am considerat de netrecut şi ne-am propus să campăm... Nu găsirăm loc prea bun dar... ploaia ploua, noi eram uzi tare, plus că apăruse şi oboseala... Doar eram plecaţi din Şaua Strunga care nu era deloc aproape... Până la urmă am campat în pantă, printre smocuri de iarbă (LOCCORTPLO; pozitia: N45.35304 E25.45887; alt: 1795; data/ora: 05-AUG-05 20: 24: 17; aici am campat pe fata de iarba inclinata si cu multe smocuri sub Vf. Nucet), montând cortul pe ploaie... Am fi vrut noi să avem la montat viteza cu care montează cortul copii condusi pe munte de Radu Şerban... Am intrat în cort şi ne-am înghesuit în poziţii destul de incomode, printre rucsaci... După ce dormitarăm ceva vreme în felul ăsta ne-am luat inima în dinţi şi am încercat să ne aranjăm şi pentru un somn sănătos... Cu greu dar reuşirăm... Adevărat că nu se mai putea ieşi din cort deoarece ieşirea era blocată de rucsacii aşezaţi în picioare...
Înainte de culcare mă plâng Steluţei pe SMS: "Vreme de kko. Plouă, e apă în cortul montat strâmb printre smocuri de iarbă. N-am putut ajunge de la Bolboci la Mioriţa din cauza apelor umflate. Sper să-şi revină curând vremea!"
Discutasem deja că a doua zi ne odihnim... După o zi aşa grea era şi cazul...
5-6 august 2005
Track Şaua Strunga- M. Deleanu- M. Lucăcilă- M. Zănoaga- Cabana Bolboci- sub Vf. Nucet- Valea Izvorul Dorului (bifurcaţie BR+ CG)
Lungime: 22, 7 km
TrackPoints: 500
Altitudine plecare: 1891 m
Altitudine sosire: 1762 m
Altitudine minimă: 1433 m
Altitudine maximă: 1928 m
Altitudinile maximă şi minimă obţinute prin cercetarea TrackPoint-urilor
6 august 2005. Strângem cortul, înainte de a strânge luăm waypoint şi facem poze ca să avem amintire despre camparea de sub vârful Nucet... Ne mişcăm până în Valea Dorului (unde ne simţim noi ca acasă)... Reinstalăm cortul şi apoi întindem hainele ude... Încercăm noi să le uscăm dar nu prea ne iese...
Îi dau Roxanei "raportul": "Cam <
Pe la 15: 45 îl lăsăm pe Ionel la cort şi fug cu Daniel să luăm apă şi suc... De la Vf. cu Dor ne pune bau-bau (scuze, Roxana! iar vorbesc ca un copil mic J) să pornim pe poteca din dreapta, prin pădure... Ţinem marcajul până aproape de trecerea aceea pe podeţ peste Valea Zgarburei... Aici din cauza vitezei ne încurcăm, prindem o potecă prin dreapta, prin poiană... Ne induce în eroare şi un indicator care părea să fi avut odată şi un marcaj în vârf... Continuăm până la un izvor (APA+7; pozitia: N45.35050 E25.50797; alt: 1608; data/ora: 06-AUG-05 16: 53: 08; sursa de apa potabila deasupra Vaii Zgarburei, in poiana din dreapta potecii prin padure Vf. Cu Dor- Cota 1500), luăm punctul, continuăm prin nişte imense bălării prin poiană, ajungem la concluzia că marcajul o lua mai în stânga, având în vedere şi indicaţia GPS-ului care ne arăta punctul de la Valea cu Brazi undeva puţin în spate-stânga... Încercăm să tăiem spre marcaj... Ne mişcăm în coborâre pe o faţă înclinată rău şi împădurită, constatăm că nu-i prea comodă varianta aleasă aşa că decidem întoarcerea la ultimul marcaj... Reurcăm în poiană cam în patru labe, facem dreapta, regăsim poteca, constatăm că intenţia noastră iniţială de a tăia spre marcaj nu era prea înţeleaptă având în vedere pantele abrupte care dau spre Valea Zgarburei, sesizăm şi continuarea marcajului, trecem podeţul, considerăm că marcajul e cam naşpa pe sectorul acela, puţin mai jos începe ploaia... După ce că plecarăm târziu de la cort mai rătăcirăm şi drumul... Exact ploaia ne mai lipsea... Destul de torenţială şi de data asta...
Cine spunea că nu te poţi rătăci în Bucegi pe o potecă cunoscută? Uite că se poate dacă te grăbeşti...
Ajungem la Valea cu Brazi, continuăm spre 1400, luăm suc şi bere (a doua bere din tură... de data asta o Timişoreana în amintirea practicii de la Orşova J), continuăm spre Fântâna Davilla, ajungem (a treia trecere peste şosea pornind dintre Hotel Alpin şi telecabină), umplem bidoanele cu apă, o luăm apoi în mare viteză în sus, eram înapoi la cort cam în 4 ore... La trecerea pe lângă cabana Valea Dorului a avut grijă cabanierul să ne atenţioneze că riscăm să ne ia viitura acolo unde montarăm cortul... Adevărat că turna cu găleata, că nivelul Izvorului Dorului crescuse simţitor faţă de zilele trecute dar, de aici până la risc de viitură mi se părea cale destul de lungă... Totuşi, cabanierul adăugase că "au murit oameni acolo" aşa că am fost oarecum atenţi... Daniel ieşea periodic şi verifica nivelul râului... Ne vorbirăm că ne mutăm mai sus dacă nivelul râului ajunge la iarba de la mal... Acum, realist vorbind, în caz de viitură nu ştiu dacă mai aveam noi timp să mutăm cortul cu bagaje cu tot dar... măcar ne-am oferit iluzia că ţinem sub control situaţia...
Pe seară am sunat la dl. George Porancea, meteorolog la Omu... Cu două probleme, evoluţia vremii şi date pentru licenţă. Mi-a făcut plăcere să schimb câteva vorbe cu omul acesta! Mulţumesc lui Marian Radu pentru faptul că mi-a înlesnit această legătură!!! Despre vreme am aflat că vor dura cam două zile ploile şi că va urma apoi o perioadă obişnuită de instabilitate de vară (cu ploi din când în când dar şi cu soare). Despre şiruri de date pentru licenţă n-au fost multe de vorbit... Din păcate aceste date se centralizează de ceva vreme la Bucureşti (ANM) astfel încât, cu toată bunăvoinţa, dl. Porancea nu m-a putut ajuta...
Îmi propusesem să revin în Omu ca să îl cunosc personal pe dl. Porancea dar n-am mai apucat L. Poate cu următoarea ocazie...
7 august 2005. Plouă în reprize cam toată ziua... Trec câţiva turişti prin zonă.... Numai noi şedem locului... Am dormit cam toată ziua... Bagajele le-am scos afară ca să avem loc să ne întindem mai comod... Pe la prânz apare o patrulă a Salvamont Sinaia... Ne spun oamenii aceiaşi poveste cu riscul de viitură dinspre nord... Am analizat din nou situaţia... Nervii mei erau deja destul de încordaţi după o noapte în care mă tot întrebasem dacă e riscant sau nu să şedem acolo... Se băteau două elemente: logica mea şi părerea salvamontistului+ cabanierului... Ne-am propus să ne mutăm mai sus într-o pauză dintre două ploi... Zis şi făcut! A stat ploaia, am mutat repede bagajele, cortul l-am scos din cuie apoi l-am luat pe sus... Ne sincronizarăm bine! Puţin după ce am terminat mutarea a reînceput ploaia... Mi-a făcut bine la moral un pic de mişcare...
La 15: 04 îmi intră SMS de la Roxana: "Şi aici a fost vremea urâtă. De luni se mai opresc ploile. E bine cel puţin că după plecarea mea ai loc în cort JTake care!"
Totuşi, ploaia aia era tocmai bună să mă arunce în butoiul cu melancolie... M-am simţit ca în Garcia Marquez "Un veac de singurătate" cât a plouat... Cine a citit cartea va înţelege despre ce vorbesc...
Cum argumentam eu riscul redus de viitură? Păi... suprafaţa mică a bazinului Văii Izvorul Dorului, faptul că mare parte a cursului de până acolo apare pe hartă ca fiind curs de apă temporar, albia suficient de adâncă ca să nu se reverse râul, alimentarea strict pluvială (apele subterane din bazinul Izvorul Dorului alimentează Ialomiţa conform schiţei din "Masivul Bucegi. Studiu geomorfologic" de Valeria Micalevich- Velcea, volum publicat în anii '60), pantele relativ reduse de pe suprafaţa bazinului. Variabilele neplăcute erau: cantitatea de precipitaţii, capacitatea redusă de reţinere a apei în sol (dat fiind că solul era destul de îmbibat cu apa din trecutele precipitaţii)... Cât de logice erau argumentele mele este, poate, discutabil... Fapt e că n-a fost viitură pe acolo!
A urmat o noapte în care am dormit liniştiţi J. Era deja mult mai bine! În ciuda faptului că terenul pe care pusesem cortul era ceva mai denivelat, inspira totuşi mai multă siguranţă din punct de vedere hidrologic...
8 august 2005. Dimineaţă, pe la 09: 30, notam: "Plouă de 36 de ore. Presiune în scădere.". Pe la 15: 00 se termină ploile... Ce bine!!! JFacem lista de cumpărături pentru a doua zi când Daniel şi Ionel urmau să coboare în Sinaia să ducă gunoiul care se adunase prin rucsaci şi pentru aprovizionare...
Îi trimit Steluţei SMS: "Vremea îşi revine. Mâine aprovizionare la Sinaia apoi încă 5 zile de tură. De la ultimul SMS pe care ţi l-am dat am stat mai mult în cort aşteptând să treacă ploaia."
Îmi răspunde Steluţa la 14: 43- "Ai grijă detine. Baftă. Concediu plăcut în continuare."
Tot pe 8 august îi trimit şi Roxanei ultimele "noutăţi": "Avem grijă. Stăm în Valea Dorului de 48 de ore şi aşteptăm să-şi revină vremea J"
Ca să treacă mai repede timpul m-am apucat să citesc din Valeria Velcea, Daniel a citit din cartea despre Leaota şi Valea Dâmboviţei (din nou, mulţumesc, Radu Hera!!!).
9 august 2005. Singura mea zi de stat la cort... Am stat la soare, am întors rufele ude de pe o parte pe alta, am reuşit să usuc câte ceva, spre seară am revenit la Valeria Velcea... E fain să citeşti în cort J. Am constatat că Ialomiţa pleacă de sub Vf. Bucura prin doi craci care încadrează Mecetul Turcesc...
Puţin după 18: 00 au apărut Dani cu Ionel cu o grămadă de bunătăţi- inclusiv a treia bere care a stat cuminte în rucsac până am ajuns în Bucureşti...)! Am devorat o smântână mare în câteva minute, am consumat şi ceva dulciuri... Ospăţ în toată regula! J Am avut o mică ezitare cu smântâna aia pentru că i se umflase capacul de la căldură... Totuşi, la gust era tare faină! După atâtea conserve a fost binevenită (?!) o schimbare...
10 august 2005. Resetez din nou GPS-ul pe la ora 11: 00. Plecăm spre Şaua Lăptici (din nou J) la 11: 07 fix... La 11: 51 eram în şa. Reiau punctul din interfluviu cu gând să mediez măsurătorile. Iau punct (waypoint) şi la limita superioară a coniferelor, fac două poze legabile într-o panoramă (va trebui pus la lucru Photoshopul) din care a doua prinde Colţii Obârşiei. Mergem în continuare, mai pozez câte ceva, iau nişte temperaturi să văd diferenţele de temperatură dintre interfluviul însorit şi solul umbrit de sub conifere.
După ce trecem Vâlcelul Cocorei (eu l-am trecut prin apă, cu bocancii atârnaţi pe umăr- AFLIALOST6; pozitia: N45.38248 E25.44165; alt: 1510; data/ora: 10-AUG-05 13: 21: 52; afluent pe partea stanga al Ialomitei traversat de poteca banda rosie; harta spune ca e vorba de Valcelul Cocorei) fac o poză în zona de mustire a apelor de la limita estică a bazinetului Padina... Asta ca să mai leg o fotografie de o informaţie din Valeria Velcea J. Pe la 14: 10 ajungem la Padina. Iau temperatura Ialomiţei, constat că nu are febră J, din contră, parcă intrase în şoc hipotermic J... Luăm apă şi plecăm, pe la 15: 30 mai departe... La 16: 55 eram lângă Refugiul Şaua Strunga. Pe la Padina am început să am ceva necazuri cu stomacul... De dimineaţă eram deja un pic deranjat, se pare că îmi forţasem stomacul cu pâinea de secară... Probabil prea multe fibre vegetale faţă de ce se obişnuise să primească... Pe la captarea de lângă stâna din drumul de Strunga mi-am revenit un pic...
După experienţa cu solul pietros de serile trecute căutăm un loc de cort spre Şaua Strunguliţa. Găsim locul dar nu apucăm să desfacem bagajele pentru că o turmă de oi tocmai intra în zonă în plimbarea de seară... Ne latră câinii, schimbăm câteva vorbe cu ciobanul, şedem pe iarbă înconjuraţi de rucsaci şi lătraţi când şi când de câini... Aflăm că e bine să avem bâte la noi ca să impunem un pic respect câinilor pe care îi vom întâlni pe Leaota. Ne arată ciobanul unde e vârful Leaota, ne spune că nu prea urcă ursul în creastă (stă la locul lui în pădure) dar că mai face uneori lupul pagube în zilele mai întunecate... O discuţie plăcută! Stâna se află spre Deleanu, la o oră de mers cu turma...
Montăm cortul şi apoi ne punem pe somn! Noapte buna, copii! J
11 august 2005. Resetăm din nou GPS-ul. Pe la 09: 45 plecăm de la locul de cort, la 18: 50 ajungem la locul de cort de seară. Scurt şi cuprinzător! JJJ
Hei, credeaţi că scăpaţi?Nici o şansă!!! Sunt multe de spus despre ziua asta! J
În primul rând că am scăpat fără emoţii mari de câinii de lângă cele câteva turme întâlnite. Ciobanii, aproape toţi -parcă o singură excepţie-, şi-au calmat câinii. Am schimbat câteva vorbe cu fiecare cioban întâlnit în cale, mi-a părut rău că n-am avut ceva ţigări pentru ei... Fiind noi toţi nefumători n-avem reflexul de a pune ţigări în rucsaci...
În al doilea rând câ am mers în prima parte a zilei oarecum feriţi de vânt pe versanţii nordici ai culmii... Chestia asta ne-a oferit peisaje superbe spre Bucegi şi Piatra Craiului dar şi o mare ţeapă! JDar să o luăm oarecum pe îndelete...
Plecăm din zona Şeii Strunguliţa pe drumul care în scurt timp avea să se termine. Continuăm oarecum pe linia crestei (acum e discutabil dacă ar trebui să o numesc culme sau creastă...) spre vest. Până în Şaua Bucşa (SAIMPADU+2; pozitia: N45.39011 E25.37585; alt: 1727; data/ora: 11-AUG-05 10: 32: 32; sa impadurita, banuim noi ca e Saua Bucsa) depăşim deja două turme de oi. Prima am depăşit-o chiar pe drum... Ceva mai încolo un cioban ne confirmă că ne aflăm pe Muntele Pietrele Albe, la mică distanţă de Curmătura Fiarelor. De ce Muntele Pietrele Albe? Păi, văzurăm noi ici- colo pe potecă nişte pietre/ pietricele tare albe sau cu părţi tare albe... Presupun că după ele a fost botezat acest munte... Urcăm ce urcăm, depăşim Vf. Sf. Ilie (VF1887; pozitia: N45.38094 E25.32143; alt: 1887; data/ora: 11-AUG-05 16: 24: 31; varful Santilia Mare sau Sf. Ilie -presupun...), coborâm de pe el printr-o mare de vegetaţie ceva mai scundă ca jnepenişul dar parcă mai încâlcită... Mi-a spus Radu Hera că este ienupăr acela... Continuăm spre vest deşi, aveam mai târziu să ne dăm seama, era necesar să schimbăm direcţia... Ajungem la un loc amenajat de popas unde găsim două marcaje... Bandă roşie şi bandă albastră (BANDARO+AL; pozitia: N45.38499 E25.31567; alt: 1708; data/ora: 11-AUG-05 14: 45: 24; in Leaota, in sa pe M Santilia, ceva mai la vest de Curmatura Fiarelor)aplicate pe aceiaşi piatră. Luăm waypoint, facem poze. Băncuţe şi masă de lemn, ceva gunoaie în preajmă, locul pare destul de circulat... Facem popas! Observăm că de acolo pleaca poteci atât spre stânga, în pădure, cât şi înainte, la început în uşoară urcare... Am luat-o singur câteva sute de metri pe cea în urcare apoi cu tot grupul pe cea din pădure. Analizând noi într-un târziu cu mai multă atenţie harta şi indicaţiile GPS-ului constatăm că obiectivul nostru se află undeva în spate şi spre sud... Depăşisem în mod categoric Curmătura Fiarelor... Cred că eram într-o şa indicată pe Muntele Sântilia în harta din România Pitorească... Că veni vorba de hărţi, folosesc în acest raport de tură toponimele de pe harta din RP, de pe harta scoasă în 1991 de Editura pentru Turism şi de pe o hartă a Bucegilor... Sper să nu creez prea multă confuzie în acest fel...
La băncuţe facem sfat, oprim trackul vechi, clear track log si apoi pornim track nou, considerăm că nu vom mai ajunge pe Vf. Leaota şi o luăm înapoi spre est... Totuşi, ceasul ne sugera că nu pierdurăm prea mult timp...
Aşa că, ajunşi în zona Curmăturii Fiarelor, ne dăm seama cam pe unde ar fi drumul către Vf. Leaota... Drumul? Poteca? E mult spus! JNoi am mers din zona Curmăturii Fiarelor până aproape de Vf. Leaota (undeva pe Mitarca, unde am campat) cât mai pe creastă astfel încât să nu mai ratăm cine ştie ce ramificaţii ale crestei... Şi am avut ceva schimbări de direcţie! Mă bucur că am obţinut astfel un profil destul de apropiat de profilul real longitudinal al secventei respective de creastă care mai şi delimitează bazinul Dâmboviţei de cel al Ialomiţei... Bună treabă!!! J Luarăm şi waypointuri în câteva vârfuri/ şei astfel încât altă dată nu vom mai rătăci drumul...
Ce am constatat în această primă zi pe Leaota? Că mersul aiurea pe păşuni, fără potecă, printre smocuri de iarbă (probabil atât de neregulate şi de mari din cauza precipitaţiilor abundente de anul acesta) este destul de obositor şi periculos pentru glezne. Pe un astfel de teren eşti terminat dacă nu ai bocanci!
Am mai spus că montarăm cortul pe la 18: 50. De fapt eu n-am participat la montare pentru că eram epuizat... După ce au montat cortul am intrat în sacul de dormit şi am încercat să dorm... Daniel mi-a cerut aparatul foto şi a făcut câteva poze faine cu apusul... le-am văzut acasă, mi-a părut rău că n-am ieşit şi eu afară să văd aşa spectacol cu ochii mei... (CAMPARE; pozitia: N45.34549 E25.32618; alt: 1818; data/ora: 11-AUG-05 18: 48: 47; locul de campare in zona Jugureanu, la aproximativ 500 m de inseuarea cu balta si cu stana in apropiere).
Adevărul e că de la plecarea din Strunguliţa mă întrebam dacă e bine să merg mai departe sau să propun întoarcerea acasă... Bine că m-am simţit mai bine decât în ziua precedentă, motiv pentru care am continuat traseul!
Merită amintit că în zona Curmătura Fiarelor am avut impresia că sesizăm o sursă de apă sub creastă dar nu am verificat-o... Am aproximat un waypoint dar nu ştiu cât de aproape de realitate este el...
S-a făcut noapte, s-a făcut dimineaţă...
12 august 2005. Ne trezim parcă mai devreme ca de obicei... Eu nu mă hotărâsem dacă urc până pe vârf sau rămân la cort până se întorc Daniel cu Ionel... Până la urmă am strâns cortul şi am pornit-o cu toţii spre vârf! Era ora 09: 00...
N-am mai luat-o chiar pe creastă, am încercat să ne mai economisim forţele... Am continuat până pe vârf trackul început în şaua de pe M. Sântilia.
Mergând cu două viteze, încet şi... pe loc, am ajuns pe vârf pe la 10: 40. Am făcut o grămadă de poze "iola", Daniel s-a învârtit puţin în jur şi a făcut şi ceva poze cu împrejurimile, am stat cale de-o ciocolată şi încă ceva pe deasupra apoi, pe la 11: 30 începurăm întoarcerea...
Primul obiectiv pe drumul de întoarcere? O sursă de apă potabilă! Pe care a intuit-o Daniel aşa că am pornit oarecum pe curbă de nivel spre obârşia Văii Mitarca. Au găsit izvorul (Izv. Mitarca; pozitia: N45.33255 E25.31647; alt: necunoscuta; data/ora: necunoscuta; comentariu: Izv. Mitarca- sursa apa; punct pus cu PC-ul acolo unde am dedus de pe track ca ne-am oprit sa luam apa; dupa mine ar fi izvorul vaii Mitarca), au luat apă, am profitat de ocazie că avem apă suficientă şi am devorat ceva dulciuri... Am cam neglijat mâncarea pe 12 august... Chestia asta aveam să o resimt neplăcut ceva mai târziu...
Tot legat de izvorul Mitarca, aproape de el se sesizează potecă, pe ambele părţi ale văii...
Având noi trackurile din ziua precedentă ne-am propus să ocolim pe cât posibil diferenţele mari de nivel aşa că am mers cam paralel cu creasta folosind ca reper trackul de ieri... A mers tare bine treaba asta! Întâmplător sau nu am nimerit destul de des potecile zonei aşa că am mers pe un teren destul de comod cea mai mare parte a zilei. Mai găsirăm o sursă de apă (IZVOR; pozitia: N45.33545 E25.31438; alt: 1832; data/ora: 12-AUG-05 12: 46: 30; izvor de care nu-mi amintesc... de verificat punctul si cu alta ocazie; de verificat pozele facute la ora aia, poate avem foto chiar la izvor), luarăm waypoint şi merserăm mai departe... Din cauza oboselii, probabil, eu aveam impresia că e destul de frig... Aşa că eram îmbrăcat "ca la Polul Nord"... Luarăm într-un târziu şi pauza de masă pe care ne-o propusesem încă de pe Vf. Leaota, într-o zonă în care terenul era tare frământat şi plin de balegi J. Nici că se putea alegere mai buna! JBine că nu am ales eu locul... În timp ce noi mâncam... a început o cinstită de ploaie... Însoţită de înjurăturile de rigoare... Mă săturasem de atâta ploaie! Am luat-o din loc, s-a pus şi ceva ceaţă, am depăşit o turmă de oi de care ne apropiasem fără să ne dăm seama (bine că nu şi-au pus câinii mintea cu noi...), cât a stat ceaţa pe noi merserăm mai mult după GPS dat fiind că nu vedeam mai nimic în faţă... Ploaia a stat destul de repede dar iarba deasă şi multă se udase suficient încât să ne umple şi nouă bocancii de apă... Iar bocanci uzi LLL. Ne era dor de cerul senin de ziua precedentă... Ce frumos era să vezi releul de pe Coştila!!!
Până la urmă am avut noroc... Aproape de Curmătura Fiarelor s-a ridicat ceaţa! Am putut lăsa GPS-ul din mână... N-am mai urcat pe Sf. Ilie, am luat-o cât mai direct posibil spre trackul deja înregistrat... Momentul psihologic a fost ajungerea în trackul cunoscut... Deja era mult mai bine deşi mai era cale lungă până în Şaua Strunguliţa... Găsirăm şi pe aici poteca pe o porţiune acceptabil de mare... Am avut parte din nou de o trecere prin vegetaţie (ienupăr) ca pe Sf. Ilie... Am încercat să scurtăm drumul dar am regretat un pic că am făcut alegerea asta văzând cât de greu trecem prin "bălării"... Eram deja undeva spre Şaua Bucşa... Orientarea era deja simplă, soarele ne bătea din spate, umbrele noastre ne arătau direcţia generală de mers J...
Legat de umbre... Mi-au plăcut umbrele pe care le lăsam la locul de campare de pe Mitarca. Am făcut ceva fotografii, umbre cât cuprinde... Mai târziu a apus soarele şi Daniel a făcut fotografiile de care vorbisem mai devreme...
Ne-au mai lătrat nişte câini, mai făcurăm şi câte un popas... Pe la 20: 30 am sosit în Strunguliţa, am regăsit cu GPS-ul locul de cort J, pe ultima bucată de drum a fotografiat Daniel Bucegii... Eu eram din nou obosit aşa că au montat cortul fără mine... Şi mai urmau două zile de tură... Pentru aceste ultime zile făcusem planuri mari dar a trebuit să le adaptez stării mele fizice L.
În timp ce ne aranjam în cort a dat şi un pic de ploaie... a dat peste noi şi ceva vânt...
Din tura asta rămân vorbele lui Daniel din perioadele cu vreme nasoală... "Plouă în duşmănie!", "Bate vântul în duşmănie!"
13 august 2005. Plecăm spre Padina la 11: 30... Eu eram în continuare "demolat" aşa că viteza noastră a lăsat de dorit... Iar dau pe potecă de ambalaje Silvana... E posibil să mi se fi întors ficatul pe dos poftind la Silvana... Aşa îmi spunea cineva... Ne oprirăm la Padina să luăm biscuiţi şi alune (în ultimele zile am mâncat toate alunele din rucsac... masa mea de seară era formată din diverse chestii sărate, covrigei şamd..., alune şi Nestea...).
Luăm waypoint şi la Padina (CABPADIN+8; pozitia: N45.38334 E25.43311; alt: 1521; data/ora: 13-AUG-05 13: 24: 11; Cabana Padina, punct luat in dreapta usii (sensul de intrare) de la intrarea din fata spre sala de mese) apoi continuăm spre Peştera... Depăşim afişele alea caraghioase din zona intrării pe Valea Horoabei, ajungem la Peştera Ialomiţei, Daniel cu Ionel au intrat să o viziteze pe la 14: 30... Mă plictisesc bine până termină vizita... Era mai puţin plictisitor dacă mă apucam să număr paltonarii care au vizitat peştera J. Da... la mânăstire se nimeri şi o nuntă... mireasa avea rochie cam postmodernă J. Cum s-o fi descurcat cu temperatura?
La 16: 30 plecam de la peşteră... (INPESTIALO; pozitia: N45.39301 E25.43697; alt: 1545; data/ora: 13-AUG-05 14: 17: 00; intrarea in Pestera Ialomitei) Ne minunăm de stupidităţile scrise pe indicatoarele întâlnite până la Hotel Peştera (gen "spre Grota şi Mânăstirea Peştera") şi de "minunatele" trepte care să le permită paltonarilor un acces cât mai comod în zonă...
La 18: 30 ajungem în Babele după ce am urcat Piciorul Babelor... Facem pauză, mâncăm (eu am luat nişte ficat prăjit cu piure, dacă îmi aduc bine aminte costă 70000 ROL şi îşi merită banii; Daniel şi Ionel si-au luat câte o ciorbă de văcuţă, şi ei au fost mulţumiţi... în schimb nu prea mă încântă ceaiul făcut cu pliculeţe pe care le găsesc şi în Bucureşti la supermarket L. Daniel îmi spunea că în Crai, la Curmătura, ceaiul se face încă din plante adunate de pe munte...), după masă eu m-am ales cu ceva dureri de măsele (credeam că ficatul a fost de vină dar de fapt s-a dovedit că era un pui de infecţie pe care l-am tratat acasă)... Pe la 19: 30 porneam spre Piatra Arsă cu ochii după un loc de cort... Cam la jumătatea distanţei găsirăm un loc potrivit aşa că pe la 20: 00 montam deja cortul... (CORTULTI+4; pozitia: N45.39749 E25.48615; alt: 2041; data/ora: 13-AUG-05 20: 44: 58; locul de campare pentru ultima noapte, cam la jumatatea distantei intre Babele si Piatra Arsa)
14 august 2005. Peste noapte a cam plouat... Dimineaţă ne-am trezit tot pe ploaie aşa că am stat cuminţi în cort până mai târziu... Puţin înainte de prânz a stat ploaia aşa că pe la 12: 00 plecam şi noi spre Piatra Arsă... În scurt timp ne încălzisem destul de bine aşa că am rămas îmbrăcaţi mai lejer... Căldură de scurtă durată L. După ce am depăşit Piatra Arsă am intrat pe Piciorul Pietrei Arse şi în acelaşi timp am intrat în ceaţă... Am coborât până la Stâna Regală, aici am fost neplăcut surprinşi de mizeria din zona de căţărare... Au apărut în zonă şi Maria cu mami şi tati! După un pic de pauză am coborât împreună spre Sinaia... A mai dat un pic de ploaie, a trecut... Maria a coborât când în cârcă la Daniel sau la Cristi, când de mână cu grămada de unchi JJJ.
În Sinaia oprim să luăm gogoşi apoi coborâm în gară.
Sinaia- oraş turistic... în faţa unui chioşc de pâine o pisică moartă... nu poate nimeni să facă nimic, aşteaptă Primăria să vină luni să o ridice... Asta pe drumul spre Cota 1400, destul de circulat...
Pe drum căutam coşuri de gunoi goale pe care să le umplem cu ce se adunase prin rucsaci (PET-uri pe care le striveam să ocupe cât mai puţin în rucsac şi alte ambalaje de la mâncarea consumată...). Sesizând Maria mişcarea mi-a atras de câteva ori atenţia: "Unchiu` Adi, uite un coş gol!"...
Dacă eram într-o stare fizică mai bună m-aş fi simţit tare bine scăpând de gunoiul care ne-a ocupat rucsacul mic "de mână" care a stat la mine în aproape toate zilele turei...
Practic am dus de 3 ori gunoiul în Sinaia... Când am coborât cu Roxana, când au coborât pentru a doua aprovizionare şi la retragerea definitivă din munte...
Am plecat şi noi cu acceleratul de 16: 50... Povestea veche cu acceleratul fără regim de rezervare a locurilor funcţionează şi acum... Cam aberant dar... specific românesc L. Se pare că în Sinaia sunt celebre casele de bilete... Timpul de aşteptare este uneori incredibil de lung... Se pare că au ajuns şi subiect de ştiri... La WC era tot beznă...
Când am ajuns în Bucureşti măseaua mea era deja un pic umflată... Aşa că am început luni să dau cu antibiotice în ea... A trecut în câteva zile...
Ajuns în Bucureşti am constatat că eram atât de demolat încât... până m-am băgat definitiv în pat le-am dat ocupaţie celor de acasă... A fost fain că era ceva carne de prăjit în frigider astfel încât am avut ce devora J. Daniel mi-a făcut ceva ceaiuri să fac gargară la măsea şi ceva sunătoare pt stomac... Semiadormit mai beam un pic ceai, mai mă întindeam pe pat... Într-un târziu, având în vedere că a doua zi trebuia să ajung la muncă şi că arătam ca Yeti omul zăpezilor cu barba de două săptămâni, am reuşit să mă "deratizez" pe la miezul nopţii.... Pun la frigider berea luată în ultima tură de aprovizionare... Pe munte n-am mai apucat să o beau, acasă am luat antibiotice aşa că am băut-o spre finalul săptămânii. N-are gusturi rele Alex J
15 august 2005. Din nou la servici... Dau câteva mailuri scurte prietenilor, să ştie lumea că m-am întors întreg acasă J, încerc să mă reacomodez cu munca, îmi iau salariul care mă aştepta de ceva vreme J apoi plec acasă mult prea obosit...
++++
Radu Hera, despre tura noastră: "Aţi muncit ceva!".
++++
Dacă s-ar fi nimerit să fie şi Irina în tura asta cu siguranţă ar fi pus întrebarea următoare: "Roxana, băieţii sunt decenţi?" J
++++
Dacă tot a venit vorba de Irina... Îmi scrie la întoarcerea din tură:
"bine ca nu te-ai inecat, nu te-a fulgerat si nu te-ai ratacit:-DDDD
am sperat io, da...:-DDD
Irina"
Alt mesaj la întoarcerea din concediu, de la Luminiţa:
"WoW, nebunule....ai ceva sa imi povestesti: D se pare ca ai avut un concediu super misto.... eu nu cred ca am parcurs nici un sfert din Kilometri pe care ia-i parcurs tu...apropos..iti tii un jurnal de bord?''
++++
Îmi spune Roxana zilele trecute că a slăbit ceva în tură... Spunea ea: "Mă putea lumea confunda cu tine, mai aveam puţin şi deveneam la fel de scheletică" J
++++
Acum, dacă aţi fost cuminţi şi aţi citit până la final... să vă povestesc ce chestii interesante am mai discutat cu Roxana JJJ.
-Pe tren, îi spun de un profesor din facultate care îmi propunea să mergem odată în Bucegi auzind că am pe acolo licenţa... Sare imediat cu un comentariu gen "văd că ai succes" parcă dorind să sugereze o "orientare sexuală nesănătoasă"... Ce să zic... până la ea nimeni nu m-a făcut homosexual JJJ.
-A doua seară în Mecetul Turcesc... Nu-mi amintesc ce am spus de i s-a părut ei nepotrivit dar m-am trezit rapid pus la punct cu un "vezi că ţi-o trag!"... Nu ştiam dacă e cazul să ma bucur sau să mă simt ameninţat Jdar trebuie să recunosc că suna tare interesant JJJ.
-Se aşează pe jos, se ridică şi apoi întreabă: "M-am murdărit pe fund?". Răspund: "Doar pe pantaloni!" J
-În Sinaia, aproape de despărţire, vorbeam de tonele de e-mailuri schimbate cu câteva onorabile domnişoare... O aud spunând "Văd că ai tu mai mult succes la femei decât am eu la bărbaţi!" urmând replica mea: "Viaţă sentimentală catastrofală ca a mea mai rar...". Povestea veche... ea nu l-a întâlnit pe Făt Frumos, eu n-am întâlnit-o pe Ileana Cosânzeana... JJJ. Eu am crezut o perioadă că ea este Ileana Cosânzeana, ea a ştiut dintotdeauna că nu sunt eu Făt Frumos...
