Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Piatra Craiului

Bookmark and Share

Piatra Craiului

DATA:   30 iulie - 03 august 2005

PARTICIPARE: 

Gigi Ndelcu, Maria Nedelcu, Nini Porojan, Gianina Porojan, Viviana Porojan (3 luni), Gheorghe Mirică, Dorela Mirică, Marius Prundaru, Mihea Prundaru (7 ani), Andra-Maria Prundaru (5 ani), Feni Tănase, Ileana Bocanciu, Oana Dărîngă, Cătălina Posta, Nicu Posta, Mihai Radu, Cătălina Radu, George Matei, Marian Târcă, Simona Târcă, Bogdan Drăgoi, Alina Badea, Elena Andrei, Valentina Andrei.

DESCRIERE:

Sâmbătă 30 iulie 2005

Sosim în zona Plaiul Foii pe echipe. Sâmbătă după-amiază, sunt  prezente aici familiile: Mirică, Nedelcu, Prundaru şi Porojan. Ne montăm corturile în curte la Renatte. Contrar vechiului nostru obicei, plecăm la culcare foarte devreme, aşa că la ora 23: 30, dormeam deja buştean de vreo oră. Dar surpriza e surpriză şi bucuria noastră este foarte mare, când suntem treziţi de Ionică Ieremia, venit de la Braşov. Aşa că atmosfera se încinge în jurul chitarei, cu ajutorul focului de tabără, alimentat de studenţii cazaţi şi ei la corturi sau în cabană. Stăm până târziu la cântece şi bancuri, revenind în corturi abia pe la ora 3: 30. 

Duminică 31 iulie 2005 

Ne trezim pe la 7: 30, iar peste o oră soseşte şi echipa a doua, formată din Nicu, Oana şi Cătălina. Luăm cu toţii micul dejun, apoi plecăm în traseu. Trupa este formată din: Nicu, Gigi, Nini, Marius, Maria, Oana, Cătălina, Ileana. Plecaţi din tabără la ora 10: 00, sosim la Refugiul Şpirlea la 11: 30, destul de obosiţi, datorită nopţii scurte, căldurii copleşitoare şi traseului deloc uşor.

De aici în sus însă, urcuşul pe grohotiş până la Zaplaz, direct în bătaia soarelui ne face să scoatem din noi multă transpiraţie şi tot felul de perle: Gigi "Copilul ia inteligenţa de la mamă, că de aia nu mai are ea deloc".  Apoi urcuşul pe "La Lanţuri" pare că nu se mai sfârşeşte, dar cu toate că picioarele abia ni se mişcă, gândul zburdă sprinţar, iar privirea ne este din nou fermecată de ceea ce vedeam. Abia la 14: 30 sosim în Şaua Grindului unde mâncăm, dar nu prea mult, să nu ne pese... Parcurgem apoi creasta până la Refugiul Vf. Ascuţit şi mai departe până în Vârful Padina Popii, de unde începem coborârea pe triunghi albastru, trecând pe la Refugiul Diana - unde întâlnim un grup multinaţional - şi în fine, pe Valea Urşilor ajungem la drumul forestier în apropierea taberei noastre (21: 30). Oboseala îşi spunea cuvântul, unii văd numai gârla să se spele, alţii mâncarea iar alţii ursul în pădure.

După ce reuşim să ne  liniştim, ne retragem în fine în corturi. Adormim, dar nu pentru mult timp. Pe la 2: 00 noaptea, un buchet de strigăte cristaline de la corturile studenţilor, scoală toată tabăra. Zici că arde, nu altceva! Cu toate că nu-mi găsesc lanterna rătăcită prin sacul de dormit, ies în noapte, ghidată de lumina agitată ce vine dintr-acolo. Strig supărată: "Ce este, ce s-a întâmplat, de ce urlaţi aşa?!" "Păi, am auzit nişte zgomote pe lângă cort..." "Ce fel de zgomote?" "Aşa, nişte foşnete, cred că era ursul!" Amintindu-mi cu nostalgie de vremea când aveam şi eu vreo 20 de ani şi eram terorizată de frica ursului, mă apuc să le explic sfătos: "Măi, ursul când vine nu auzi nişte foşnete, are 1000 de kile şi se zguduie pământul când calcă, pufăie şi pufneşte pe nări şi pute de mori, n-ai cum să nu-l recunoşti" Fetele sunt isterizate: "Da ce, vine ursul aşa de jos?" "Păi n-am dat noi nas în nas cu el aseară?! Aveţi mâncare în cort?" Panica atinge cote alarmante. "Da, avem mâncare..." Atunci duceţi-o de aici şi dormiţi aşa, cu un ochi mai întredeschis..." Atâta le-a fost. În trei minute toată lumea era în autocar. Am fost cam răutăcioasă, dar acum ştiu că cel puţin din direcţia asta va fi linişte. Mă întorc în căldura sacului şi când pun capul pe pernă (rucsacul Cătălinei) întreb încet: "Tu ai cumva  mâncare prin rucsac?" "Da Ile, răspunde ea amabilă, dacă ţi-e foame am o glucoză în capac..." Zâmbesc în colţul gurii şi o las în lumea viselor unde mă întorc şi eu imediat.

Luni 01 august 2005  

Ne dezmorţim greu de dimineaţă, pentru că ziua precedentă a fost obositoare. Ne-am propus un traseu mai scurt şi mai lejer. După micul dejun, plecăm tot la ora 10: 00. Echipa este formată azi din aceleaşi persoane, numai că Nea' Mirică îl înlocuieşte pe Marius, care vrea să stea la cort, cu copiii. Urcăm pe unde am coborât aseară, pe Valea Urşilor, şi ne convingem că ursul nu a fost decât o buturugă, expresivă ce-i drept. Urcăm din greu pe Padina lui Călineţ. Sunt ultima în spatele lui Nea' Mirică. Nu vreau să-l las în urmă şi când apar pasajele de căţărare, Nini se întreabă dacă va face faţă. Merge însă fără probleme şi ne spune că la anul în octombrie vrea să-şi aniverseze cei 70 de ani pe Vârful Moldoveanu. Tot urcând aşa, întâlnim un grup de polonezi, care ne întreabă de traseu. Încercăm, ca şi ieri să-i informăm cât mai bine, pentru că hărţile sunt tare "subţiri". Apoi ne continuăm urcuşul până în punctul "la scară". Nini, care este ghidul nostru astăzi, e puţin îngrijorat de pasaj şi scoate cordelina pentru asigurare, dar toată lumea coboară fără probleme. Parcurgerea Brâului de Mijloc este o încântare, ne mai oprim din când în când, pentru refacerea forţelor. Pe promontoriul din dreptul Văii Podurilor facem din nou o pauză, după care începem coborârea, pe vale, deloc uşoară, mai ales în porţiunea superioară. Odată cu apariţia apei, panta se mai domoleşte şi poteca devine mai clară şi mai lejeră. Ajunşi la drum, îi revedem pe polonezi şi îi invităm la noi la corturi la o ţuică şi-o chitară. Sosim în tabără în jurul orei 18: 00 şi ne îmbrăţişăm cu ceilalţi colegi sosiţi între timp. După ce ne spălăm şi mâncăm, atmosfera lâncezeşte, dar iată că apar polonezii şi ne mobilizăm rapid. Facem un concurs de cântece apoi discuţii poliglote pe cele mai variate teme. Doar furtuna ce se anunţă ne face să ne retragem în corturi, dar nu înainte de a termina toată ţuica.

Marţi 02 august 2005  

La ora 8: 00, prima echipă, formată din Mihai, George, Marian, Marius şi Bogdan este deja gata de plecare. Au parcurs următorul traseu: Plaiul Foii - Refugiul Ciorânga (9: 30) - Vâlcelul cu Fereastră - Vâlcelul cu Smirdar - Canionul Ciorânga (superior) - creasta nordică - Vf. Ascuţit (12: 00) - Brâul Ciorânga (ramura de sus) - Malul Galben - Izvorul Orlovschi - Plaiul Foii (15: 30).

Echipa a doua este formată din: Nini, Nicu, Gigi, Maria, Oana, Cătălina, Alina, Elena, Valentina, Simona, Ileana. Plecăm la ora 9: 00 în direcţia refugiului Şpirlea, dar nu după mult timp, ne abatem la stânga pentru a "prinde" traseul Nae Anghelide. Sunt cam obosită şi mă plâng "Dacă vreţi să ne apuce ploaia, lăsaţi-mă ultima..." Nini, păţit, îmi spune: "Hai, dă-i drumul prima!" Merg aşadar în tempo alert, de se miră toată lumea: Gigi "Ileana ce-ai făcut azi-noapte, că ne-ai alergat de ai scos untul din noi" Simona are probleme cu bocancii şi deja are băşici la spate. Îi dau bocancii mei, mai puţin rigizi, cu condiţia să mi-i dea înapoi la coborâre. Urcăm astfel cu pauze rare şi scurte, până la baza stâncii. Treaba cu mersul primul, nu e deloc vrajă, ai cu totul alt ritm când eşti în faţă. Începe zona de căţărare şi ne regrupăm. Cătălina e cam pierită, aşa că îi cedez întâietatea. Îmi cere imperativ prezenţa în spatele ei, pentru siguranţă, aşa că o secondez la un pas. Cele trei fete, Alina, Elena şi Valentina, care sunt la prima lor tentativă de acest gen, se descurcă binişor, ajutate de Oana şi Nicu,  Maria face faţă cu ajutorul lui Gigi iar Nini încheie plutonul. Urcăm astfel fără probleme, până întâlnim Brâul de Mijloc. Deşi am obosit binişor, îmi vine să chiui de bucurie. Cătălina muşcă cu obidă dintr-o glucoză, râde şi plânge în acelaşi timp. M-am încărcat cu starea ei de tensiune şi cu toate că nu fumez, Doamne ce-aş fuma o ţigară! Din fericire, nici unul dintre noi nu este fumător... Este ora 13: 00 şi suntem cu toţii pe Brâul de Mijloc, minunându-ne de ceea ce vedem, trăind fiecare clipă la intensitate maximă. Dar din păcate pauza nu se poate prelungi pe cât ne-am dori, pentru că ceaţa urcă din vale.

Parcurgem apoi brâul, cu suişuri şi coborâşuri, prin ploaia cu picături mari care se transformă curând în grindină. Pelerinele fluturânde ne cam încurcă prin hornuri aşa că le strângem în talie sau chiar renunţăm la ele. Ajungem la o zonă de coborâre extrem de expusă, aşa că Nini scoate din nou cordelina. Stânca este udă şi mergem cu mare atenţie, reuşind până la urmă să ajungem toţi cu bine jos. De aici, drumul este oarecum mai uşor, până la Valea Podurilor, pe care coborâm din nou, ca şi în ziua precedentă, ajungând în tabără în jurul orei 18: 00, după o zi superbă. Noaptea a fost liniştită, fără incidente iar dimineaţa însorită.

Miercuri 03 august 2005  

La ora 8: 00, echipa "forte" compusă din Mihai, George, Marian, Marius, Nini şi Bogdan (parţial) era gata de plecare. Au făcut traseul: Plaiul Foii - refugiul Şpirlea - Umerii Pietrei Craiului - Padina Lăncii - Poiana Închisă (11: 30) - Creasta Sudică - Ţaua Grindului - "La Lanţuri" - Plaiul Foii (16: 30). Ceilalţi am rămas în tabără pentru a strânge bagajele. În jurul orei 12: 00, cu părere de rău, un prim grup se pregăteşte de plecare: Nicu, Nea' Mirică, Oana, Cătălina şi Alina, iar în a doua maşină Gigi, Maria, Elena şi Valentina vor să vadă şi Schitul din Colţii Chiliilor. Apoi, după venirea lui Marius şi a lui Nini ne luăm şi noi rămas bun şi pornim la drum către casă. Ceilalţi vor să rămână până duminică. Sper ca vremea să ţină cu ei!

 

06 august 2005 - Ileana Bocanciu - A. T. Chindia

 

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 12484, Ultima actualizare: Luni, 17 Oct 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii PIATRA CRAIULUI  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii