Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O Tura in M-tii Baiului( 2)

Bookmark and Share

O Tura in M-tii Baiului( 2)
O TURA in MUNTII BAIULUI(2)stepanescuNormalstepanescu1722006-01-18T14: 59: 00Z2006-01-18T16: 11: 00Z26493703 difis-politecnico di torino30745479.2720

O TURA in MUNTII BAIULUI(2)

 

Duminica 15 Ianuarie, 2006. O iesire cu Floarea de Colt- Bucuresti. Locul de intalnire al Coltarilor s-a schimbat. Ne-am mutat pe personalul 3003, care pleaca din Gara de Nord la o ora mai omenoasa, 7.36, si cum are un mers foarte bun pana la Ploiesti, scoate cam jumatate de ora fata de 3001. Cam jumatate de vagon de evadati pentru o zi din capitala, de la clubul nostru, printre care si un grup de schiori nerabdatori sa-si incerce puterile pe partiile de la Azuga.

Noi, tropaitorii, vorba lui Minela, ne-am dat jos la Sinaia, unde am ajuns in jur de ora 10. Destul de frig pe Vale. Fiindca se anunta o zi senina am hotarat sa mergem in M-tii Baiului, pe M-tle Cumpatul, pentru ca sa ne bucuram cat mai mult de soare. Santem un grup de 7: Mihai, Nelu, Rodica R., Minela, Clara, Rodica G. fara boxerita Tara, consemnata acasa din cauza frigului si a zapezii, si cu mine, toti drumeti cu vechi state de serviciu. Am luat-o spre N dealungul liniilor de cale ferata, si dupa ce am trecut de V. Rea am prins o poteca subtire pe dreapta. Poteca se destrama in mai multe potecute, pe prima parte urcusul este mai abrupt, pana se prinde poteca de culme marcata cu banda rosie forestiera. Pe harta aceasta culme apare ca Plaiul Tufa. Zapada aproape de loc pana cand ne-am apropiat de Stana Mare, o diferenta mare fata de acum o saptamana cand ne-am luptat cu zapada pana la genunchi pe Culmea Sorica, numai cativa km spre N. O explicatie ar fi expunerea sudica a acestui versant. La Stana Mare, unde am ajuns in jur de 11.30, ne-am regrupat si am luat o mica gustare. Clara ne-a servit cu niste curmale delicioase, Mihai a pus la bataie niste ciocolata. Soarele era stralucitor, am facut si cateva poze, temperatura mai crescuse, vantul aproape inexistent. De aici lucrurile sant foarte clare, cel putin cand vizibilitatea e buna, trebuie urcat intai pe Vf. Cumpatul, si apoi continuat pana pe Baiul Mare. Acolo va urma decizia daca o luam spre N sau spre S. Pe Baiul Mare am ajuns putin dupa ora 14.00. Am facut o pauza scurta pentru masa, fiecare cu ce si-a adus in traista, de la mancarea strict vegetariana a Clarei, pana la slana cu ceapa a lui Nelu. Eu mancasem in tren, ca sa scap de o grije, asa ca am imbucat putina halva, am baut niste ceai, si am luat-o la picior. Am hotarat sa o luam spre S, ideea fiind ca asa mai castigam vreo jumatate de ora la tren. Drum lung pana pe Vf. Piscul Cainelui, am luat-o inainte, si am tras plutonul dupa mine, zapada cu toate ca pe alocuri e acoperita cu o crusta de gheata e usor de navigat. Vederile sant superbe, abruptul prahovean al Bucegilor in dreapta, si Ciucasul in stanga. Traseul e foarte aerian, ma simteam in alta lume departe de furnicarul din Bucuresti. In departare se vedeau doua mogaldete care deja incepusera coborasul. In jur de 15.30 pe P. Cainelui, de unde incepe lungul coboras, intai la gol alpin, zapada afanata pana la genunchi, si apoi prin padure. Soarele incepuse sa coboare deja, asa ca trebuia sa ne grabim. Nelu a luat-o inainte si dus a fost, nu l-am mai vazut, probabil ca a prins personalul de 17.30. In urmarire Minela, eu, Mihai cu Rodica R., si putin mai in urma Rodica si Clara. La intrarea in padure le-am asteptat ca sa mergem impreuna. In padure ne-am luat mai degraba dupa urmele lasate de cei dinainte, asa ca foarte curand am iesit din marcajul bulina albastra, care probabil era undeva in dreapta. Am urmat o linie aproape directa spre Sinaia prin padure, panta era abrupta uneori, dar zapada moale permitea franarea. La 17.30, inca pe lumina, am iesit la ultima serpentina a drumului care duce la fosta cabana Piscul Cainelui, si de aici nu mai erau probleme, chiar daca s-a intunecat rapid. In gara pe la 17.50, dupa 7, 5 ore de mers efectiv in ritm sustinut. Am luat acceleratul de 18.13, a trebuit sa cotizam 25k peste VSD-ul nostru cel de toate zilele. Am calatorit in relativ confort, eu am picotit pana la Ploiesti,  intr-un compartiment cu niste fete foarte gurese, si putin dupa ora 20.00 eram din nou in Gara de Nord dupa o zi plina.                                                                                   Revenind la traseu, este o tura foarte frumoasa, dar relativ lunga, care poate fi facuta intr-o zi cu vizibilitate buna de persoane cu o conditie fizica corespunzatoare. Februarie sau Martie, cand ziua este mai lunga, ar fi de preferat. Apa nu este pe traseu, asa ca trbuie sa luam cu noi, adapost, in caz de nevoie, putem gasi la Stana Mare.         

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 7187, Ultima actualizare: Miercuri, 18 Ian 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Virful Baiutu (Zamora)-Virful Cazacu-Muntele lui Petru-Culmea Orjogoaia-Valea Doftana


Traseu de coborîre spre valea Doftanei din sectorul central al Munţilor Baiului. Timp necesar: 3¾-4 ore. Marcaj: cruce roşie. Accesibil în tot timpul anului



Este prezentat ca principal traseu de coborîre de pe culmea centrală a masivului către albia Doftanei, datorită uşurinţei cu care poate fi parcurs, dar şi situării sale în apropierea traseelor de as-censiune spre vârfurile Baiul Mare, Baiul Mic, Unghia Mare, Rusu etc. Poteca marcată care va fi folosită reprezintă continuarea aceleia ce urcă pe culmea Zamorei (vezi traseul 8). Ea se desfăşoară în principal pe culmea Petru-Orjogoaia şi aproape în totalitate este orientată vest-est. De sub vf. Zamora (Băiuţu), unde pe un stâlp de marcaj este îndicat traseul, se urmăreşte drumul forestier care se desfăşoară către nord. După 10 minute, în şaua din faţa vf. Cazacu, drumul se orientează spre stânga, în timp ce în dreapta marcajul cruce roşie (pe stâlpi) continuă în lungul unei poteci late care ocoleşte aproape în curbă de nivel vârful. De pe ea se poate urcă în cîteva minute până pe vârful Cazacu (1 762 m), de unde se poate face un tur de orizont vizînd îndeosebi culmile şi văile din nord. De la stânga la dreapta se disting Clăbucetul Taurului (cu poiană pe vârf şi baliză), şaua Gîrbovei şi cabana Clăbucet-plecare, apoi valea împădurită a Limbăşelului, la obârşia căreia pot fi zărite vf. Cocoş şi poiana cu cabana Susai; dincolo de vf. Limbăşel se văd Clăbucetul Azugii (cu poiană) şi Azuga superioară, iar în estul acesteia creasta sudică a Munţilor Neamţului, cu vf. Unghia Mare (în prim-plan) şi vf. Rusu; mai la nord, vf. Ştevia şi vf. Neamţu; către nord-est, în ultimul plan apar vf. Retevoi (împădurit) şi poiana Lacul Roşu; în vest şi nord-vest se impun Munţii Bucegi de la Sinaia - Cota 1 400 şi până la Muntele Bucşoiu; apoi Clăbucetul Baiului, cabana Poiana Izvoarelor, şoseaua care duce la Pârâul Rece, sectorul nordic al Munţilor Piatra Craiului, munţii Postăvaru şi Piatra Mare; în sud-est pot fi urmărite bazinul pîrâului Prislop, valea Doftanei la Trăisteni şi Teşila, iar în zare Munţii Grohotiş; spre sud apare mai întîi bazinul de recepţie al văii Zamora, dincolo de care pot fi observate vf. Baiul Mic, vf. Baiul Mare şi muntele Cumpătu (în dreapta).

Coborîm de pe vf. Cazacu şi urmăm poteca de la baza versantului estic al vârfului. Ea străbate, timp de circa 10 minute, bazinul de recepţie al văii Prislop, pe versanţii căreia există torenţi, ravene, unele cu obârşie chiar sub creasta. Se ajunge în şaua dintre vf. Cazacu şi vf. Ceauşoaiei. Aici, din poteca principală se desprind poteci care coboară pe culmi secundare la stâne şi către văile Azuga (N) şi Prislop (S). Traseul continuă pe poteca mai lată care urcă uşor pe latura nordică a vârfului Ceauşoaia. După 5-10 minute se iese pe culme, poteca apropiindu-se de bazinul Prislopului (se văd în dreapta Muntele lui Petru cu stâna la marginea pădurii, iar în zare, dincolo de Valea lui Petru, două vîrfuri ascuţite, cel din sud fiind Vârful lui Petru). Se depăşeşte pe la sud un vârf şi se ajunge din nou pe culme, pe care se merge încă 10-15 minute. Numeroase ravene coboară spre sud, în Valea lui Petru, dar şi către nord, la albia Unghiei Mari. Se ocoleşte pe la nord Vârful lui Petru, din care se desprinde spre sud culmea Prislop. În stânga, peste bazinul bine împădurit al Unghiei Mari, se observă vârful cu acelaşi nume. Se iese din nou pe cumpăna de ape, de unde (către sud-est) se desfăşoară valea Orjogoaiei. În continuare, după ce coborîm către est, trecând pe la sudul unui vârf secundar, pe la obârşia a doi torenţi orientaţi spre nord şi respectiv sud, ajungem în poiana cu stâne. Până aici s-a parcurs aproape jumătate din distanţă în 1- 1½ oră. Pe circa 1-1,5 km, traseul străbate poiana pe poteca principală, aflată deasupra stânelor. Marcajul este foarte rar. În faţa se vede vârful Orgojoaia (cu baliză). Acesta va fi luat ca reper principal timp de 10-15 minute, cît se trece prin poiană. Deci, nu se coboară la stână, ci se urmăreşte către sud-est poteca. Ea trece printr-o sa, apoi pe la dreapta de un vârf ascuţit, pe lângă mai multe microdepresiuni mlăştinoase. Vârful Orjogoaia (1447 m) va fi depăşit pe dreapta (sud). Poteca marcată coboară lin spre est încă 350-400 m, prin păşune, după care întră în pădure. Către nord, mai mulţi torenţi formează obârşia pârâului Valea Caldă, dincolo de care se află Culmea lui Manole (împădurită). Înainte de intrarea în pădure există un stâlp cu marcaj şi îndicaţii (1 1/4 oră către Doftana; 41/2 ore la Buşteni; 2 ¾ ore la cantonul Zamora). Se trece prin pădurice de conifere (plantaţii de zadă în dreapta şi de molid în stânga); apare un drum secundar (în dreapta) care revine în potecă ceva mai jos. Coborîşul se face pe o pantă ceva mai mare timp de circa 5 minute, după care direcţia potecii se modifică spre dreapta (S-SE). Panta de 25 grade se menţine; drumul coboară pe creasta unei culmi secundare, pe la marginea superioară a versantului stîng (despădurit) al văii Frânca. Se ajunge într-o şa (în faţa, către sud, un vârf despădurit) din care poteca îşi schimbă direcţia la stânga, întrînd în lăstăriş. Din şa se desprinde şi o a doua potecă. Ea coboară în valea Frînca. Marcajul va fi reîntâlnit pe prima potecă după circa 300-400 m, mergînd către est. El apare pe cîţiva fagi. Prin deschiderea văii Frânca spre sud-est se zăresc culmea Gherghelău (împădurită) şi vârful Radila Mare din Munţii Grohotiş. După cîteva minute urmează o nouă bifurcaţie a drumului. Poteca marcată întră în pădure în stânga, dirijându-se către est, peste plaiul Orjogoaia. Dacă se va coborî pe poteca din dreapta, se va ajunge, după străbaterea mai dificilă a unei porţiuni cu lăstăriş (circa 300 m), în drumul forestier de pe pârâul Frînca. Acesta se uneşte după 1,2 km cu cel de pe valea Orjogoaia. Încă aproape 2 km pe acesta din urmă şi s e întră pe valea Doftanei, la circa 6 km amonte de centrul satului Trăistenj. Urmând traseul cu marcaj, la început mergem prin pădure aproape 25 minute, pe o pantă uşoară, cu denivelări nu prea mari. După aceea, coborlşul se aceentuează treptat, pentru ca în apropiere de Doftana să altemeze porţiuni cu pantă de 20-25 grade cu altele de 10-15 grade. Se iese în şoseaua forestieră de pe Doftana, în amonte de confluenţa cu pârâul Orjogoaia. Aici există un îndicator de marcaj care stabileşte direcţiile: spre Cheia 6 ore; cabana Vinători 1 1/2 oră; Trăisteni 1 1/2 oră; Buşteni 6 ore; cantonul Zamora 4 3/2 ore.


 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii