Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinism şi Escaladă - Creasta Vartopel Arpasel, Muntii Fagaras

Bookmark and Share

Creasta Vartopel Arpasel, Muntii Fagaras - Creasta Vartopel Arpasel, Muntii Fagaras - pagina 2
De la Monument urcam in mici zig-zaguri spre Revolver, unde cu inima pompand la maxim, aruncam o privire plina de curiozitate la Caldarea Fundul Caprei. Zapada e intacta si multa, nu se vad avalanse curse, iar starea zapezii este inca foarte buna, ceea ce ne da sperante mari. Nu se vede nici o urma de om, doar soarele care a rasarit de ceva vreme este stapan aici si face ca lucrurile ce pareau neclintite sa se miste. Gonesc cainele si ii arat cu mana drumul spre casa. Intelege el, ca nu e prost... e doar prost crescut, ca nu se clinteste din loc. Cred ca ii place ce vede, este si el uimit de spectacolul soarelui ivit din spinarea Arpasului Mare, de linia crestei sustinuta atat de frumos de Museteica.
Ma uit la ceas. Este 7.30 si trebuie sa ne grabim pt ca nu stim cat ne va lua traversarea caldarii, mai ales ca, odata cu trecerea timpului, soarele prinde puteri. Ne scoatem pioletii si ne strangem betele pe rucsaci. Corina imi face semn sa o iau primul la vale, asa ca fac ce imi place cel mai mult: ma arunc pe spate si franez cu pioletul. Coborarea decurge bine timp de cateva secunde pana cand ma trezesc in cap cu un ghemotoc negru care acum se sprijina cu labutele de mine, gafaie si imi sufla in ceafa. Realizez repede ca "niebunu" si-a dat drumul la vale dupa mine. Alunecam deci amandoi in mare viteza si eu fac munca de jos franand cu piletul si pt domnul caine. Ma enerveaza situatia si deabia astept sa ajung la panta mai domoala sa port o discutie cu individu asta incapatanat. Zis si facut. Pana vine Corina am timp sa-l scutur bine, ma uit la el si vad ca e o fetita coker, cu un frumos T alb pe piept. O cert si o intreb ce varsta are. Stie ea in ce se baga ? O fi majora si in cazul asta poate lua decizia singura, dar nu stiu ce sa zic, ca pare tare mica. La ce varsta e major un caine?! Of, cred ca m-am tampit...
Lasam o dara lunga de pasi in Caldarea Fundul Caprei, intram in zapada pana la genunchi. Luam decizia de a nu cobora pana jos pentru a urca iara la Refugiul Zmeilor asa ca tinem diagonal stanga luand ca reper ultimul stalp de marcaj ce se vede din poteca de vara.. Zapada ne permite manevra asta. Odata ajunsi la stalp, tinem matematic piciorul ce da in creasta Vartopel, la stanga (vest) de acel varf colturos (2270m) - amintit de Andrei Beleaua ca si intrare in creasta Vartopel-. Aici facem o scurta pauza si mancam ceva. Corina este pentru prima data iarna in acest loc si pare impresionata. Eu am mai parcurs-o odata vara creasta Vartopel-Arpasel, impreuna cu prietenii mei dragi din Timisoara (Radu Olarescu, Alin Ciula, Vlad Vicol si Alin Tanase). Am incercat sa memorez atunci pasajele dificile si amplasarea pitoanelor de rapel, insa cornisele care o impodobesc acum ma fac sa am mari emotii in dezlegarea acestui rebus complicat. In timp ce imi leg coltarii, mai fac o ultima incercare de a trimite cainele acasa. Nu reusesc nici de data asta, asa ca ma resemnez. O sa avem mare nevoie de energie.
Intoarcem spatele la Fereastra Mica a Arpasului si la ora 9.40 legat in coarda cu Corina pasesc pe cel mai dificil segment al crestei principale. Sentimentul de a te lega cu cineva in coarda este unic, presupune respect si incredere reciproca. Cel mai lung si dificil traseu facut cu Corina a fost Fisura Albastra, iar de atunci am castigat multa incredere unul in altul. Ma bucuram acum ca am onoarea de a face din nou ceva frumos impreuna. Coarda s-a intins intre noi, am preferat sa mergem simultan pentru a castiga timp, concentrati la maxim atat la proprii pasi cat si la reactiile coechipierului. Daca cineva greseste si cade intr-o parte a crestei, celalalt se arunca urgent si benevol in cealalta parte, astea sunt regulile jocului pe o creasta ingusta si plina de cornise, unde si asigurarea la piolet este mai mult un suport moral. Dar nu a fost cazul, cineva acolo Sus ne iubeste tare mult. Si il iubeste si pe amaratul de catel care venea dupa noi calcand semet pe marginea corniselor ca mi se rupea inima la gandul prapadirii lui iminente. Acolo unde nu putea sa coboare incepea sa planga asa ca a trebuit sa il legam in coarda si pe el. Asa m-am facut eu cu doua coechipiere dragutze in aceea tura:)

Autor: cătălin pobega
Înscris de: cătălin pobega
Vizualizări: 9537, Ultima actualizare: Joi, 6 Apr 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Ioan Şteţca Ioan Şteţca, Joi, 6 Apr 2006, 17:24

Jos clopul Cataline! Super tura, iar Tina e sarea si piperul! Stiam io de ce cateodata imi doream sa am o viata de caine, da caine alpinist sa fiu!:-D

Minerva Vincze Minerva VinczeAdministrator Alpinet , Joi, 6 Apr 2006, 18:11

Foarte frumos! Bravo la toti 3!:-D

Cosmin Ciortan Cosmin Ciortan, Joi, 6 Apr 2006, 18:18

Bravo! Si bine descris!
Cind citesti asa ceva, iti cam ard talpile...:-)

Viorel Borteş Viorel Borteş, Vineri, 7 Apr 2006, 10:04

Excelent!!! Descrierea turei, pozele...tot! Imi amintesc de un campionat de iarna cu parcurgerea integrala a Crestei Fagarasului, unde am fost insotiti de doi caini de "tura" de la Suru pana la Rudarita. Necazurile turei au fost mult indulcite de tovarasii nostri ocazionali, unul din ei avand chiar tupeul sa se pishe in oala noastra de supa... Amintiri...amintiri!!!

Maria Samoila Maria Samoila, Sâmbătă, 8 Apr 2006, 12:59

Super tura. Felicitari pentru alegerea coechipierilor... Cred ca te-ai simtit in siguranta cu asa tovarasi de incredere. Cred ca Tina a speriat ursul...

Fără foto George Moisil, Sâmbătă, 8 Apr 2006, 14:18

Superbe poze, excelenta tura. Felicitari.
Se pare ca turele tale Cataline sunt printre cele mai dinamice si frumoase, iar pozele...extraordinare. Felicitari si coechipierei tale, toata admiratia.
De catelusa Tina...ce poti sa mai zici...adevarat caine alpinist.
Felicitari si mai asteptam poze si povestiri asa frumoase.

Lucian Jurca Lucian Jurca, Vineri, 14 Apr 2006, 10:51

Am simtit o deosebita placere citind articolul pe care il remarcasem chiar din momentul aparitiei lui, dar am vrut sa-mi permit suficient timp de lectura pentru a-l savura, mai ales ca am invatat de pe site ca "marca" Pobega (daca imi permiti sa spun asa) este o garantie a valorii si frumosului din foarte multe puncte de vedere. Felicitari amandoura si multe ture impreuna! Tinei ii promit o bucatica de ciocolata cu prima ocazie.:-)

Andreea Diana Sănduloiu Andreea Diana Sănduloiu, Joi, 29 Mar 2007, 19:59

frumos scris...:-)
bravo si voua, dar mai ales Tinei...ea este geniala...:-D mai am si eu un caine tot atat de nebun...:-)

Marius Radu Marius Radu, Vineri, 30 Mar 2007, 12:50

Citit tarziu... dar si dupa 1 an de zile povestea si imaginile au acelasi farmec... Vreme frumoasa in continuare:-P

Fără foto cezar jipa, Miercuri, 23 Sep 2009, 10:05

abia acum am citit, stiind locurile, fiind iubitori de caini, tot comentariul tau...ma atins la corzile sensibile ale sufletului, o sa ai ce povesti peste ani si ani, nepotilor.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii