Partea 1 - Album foto complet (PIATRA CRAIULUI)
Dupa miezul noptii ajungem in Plaiul Foii. Scapaseram de emotiile celor 12
kilometri de drum forestier, de ploaia torentiala din Brasov, si de grija
somnului putin. Mai ramanea sa ajunga Izvoreanu, sa intregim tabara de corturi,
dupa ce o gasisem si pe Alinuta, cu cortul, pe marginea drumului spre Spirla. Si
uite asa ne adunasem o trupa de vreo cinsprezece insi. Ne-am intins
corturile si povestile pe marginea paraului, iar pe la doua noaptea, dupa ce
toata lumea era sosita, ne-am pus la un somn de voie, optimisti cu cerul senin
de deasupra.
Dimineata ne-am dat
greu treziti. Dupa ce am pus ceasul la 7.30, m-am trezit fain frumos sa-l opresc,
si sa ma intorc pe cealalta parte, continuindu-mi somnul. Incet, incet, se
auzeau voci dintre corturi. Am scos cu totii nasurile afara, ne-am pus pe o
cafea, o supa, si cateva... [toată pagina]
Partea 2 - Ne adunam cu totii,
sa nu ramana nimeni in urma. In stanga, un hatas bine conturat, cu cateva momai,
ne fura privirile. Teo spune sa o luam pe acolo. Hai sa vedem... Dupa primii zeci
de metri, poteca ajunge la abruptul dinspre Valea Ciorangai, iar potecuta
coboara spre dreapta, pana intr-un jgheab inalt, si foarte abrupt, ce trebuie
trecut de-a coasta. Dincolo, se vede foarte clara poteca cu momai, spre Padina
Popii. Mi-aduc aminte de jgheab, mi-aduc aminte, cand trecusem pe aici asigurati
la coarda intinsa pe perete. Este clar, nu suntem pe drumul bun... asta este una
din variantele Ramurii de Jos, care pleaca mult de deasupra braului, spre a face
legatura prin Scara de Lemn (acum de fier) cu Padina Popii. Strabatusem atunci
poteca asta, salbatica, frumoasa, dar dificila ca orientare, din cauza a mult
hatase. Daca intre timp au mai aparut momai, acum pesemne ca e... [toată pagina]
Autor: Emi Cristea Înscris de: Emi Cristea Vizualizări: 5379, Ultima actualizare: Marţi, 8 Aug 2006
Am intalnit si eu acea fata care urca voioasa spre creasta. Acum insa nu mai e singura. Am imblanzit-o - acum suntem 2. Acei adidasi n-au retinut-o nici in Paring sa urce voioasa. In Crai, din cate stiu, au coborat din creasta pe la Refugiul Diana. Nu trebuie sa uitam ca pasiunea pt munte se naste din ce vad ochii si din primul pas pus pe o stanca (care niciodata nu e facut cu un bocanc cu membrana Gore-Tex si talpa vibram). Prima data cand am fost in Paring (a 2 oara cand urcam pe munte), am facut creasta Paringului de la Rusu pana la Obarsia Lotrului, intr-o zi, mai exact in 13 ore si 45 min) si eram icaltat/i in adidasi. Asa incepe iubirea de munte, as aincepe totul... cu stangacie, dar cu pasiune. Si apoi vine si experienta. Sa nu uitam totusi ca salvamontistii coboara de pe munte turisti imbracati in Gore-Tex si cu bocanci cu talpa Vibram in picioare, nu pe ciobanii in cizme de cauciuc si cojoc de 30 kg pe ei.... Sa nu mai zic ca stiu destule persoane echipate pt munte, care revin mereu pe munte, desi le e frica de tot ce inseamna munte: de custuri, de poteci suspendate, de stanca uda, de grohotis, de iarba pe poteca, de noapte, de ceatza, etc...
E drept insa ca multi mor datorita extazului de inceput al pasiunii pt munte, inainte de a invatza ce inseamna muntele.
Sa stii ca nu vei primi niciodata raspuns la intrebarile importante ale vietii, dar ca si asa poti merge mai departe, e de ajuns.
Drum bun!