Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diverse - Despre ultima monografie a Bucegilor

Bookmark and Share

Despre ultima monografie a Bucegilor - Pagina a II-a

"…Informatia ca acelasi ar fi urcat nordwandul Costilei, la 1915 sau altadata."

(Argumentatia noastra foloseste ca introducere un material privind intreaga activitate a lui Mihai Haret, pe care este foarte posibil sa-l reintilniti pe viitor in media).

 

Mihai Haret (1884-1940).

A iubit fara indoiala mult muntele, Bucegii indeosebi. Le-a inchinat pagini de o poezie ponderata, dar neegalata.

A fost marcat si de o alta insusire. Perfect omeneasca de altminteri: dorinta de a razbi intre semeni. De a fi primul.

Dar CU ORICE PRET.

La virsta de 40 de ani – sa datam momentul, desi unora dintre cititorii nostri li se va parea teribil de indepartat: 1924 –, Mihai Haret este presedintele celei mai mari asociatii turistice romanesti, Turing-Clubul Romaniei (T.C.R.). Nu are concurenta – nici in formatiunea sa, nici in miscarea turistica autohtona. Pe acest fond se naste (alimentat bineinteles de ambele parti) un prim cult al personalitatii in turismul romanesc:

[…]

"Acestui mare roman si vajnicului luptator, harnicul domn Mihai Haret, ca si neobositilor sai colaboratori, sa le aducem imnuri de lauda pentru pretioasa lor opera." (Russe Stanescu)

"Mihai Haret, intrupare desavirsita a virtutilor de idealism si munca a Romanismului […] Este prea modest […] Om de stiinta si fierbinte idealist..." (Nestor Urechia)

Lipsit de asemenea ode, subiectul nostru ar fi cautat poate mai des pamintul cu picioarele. O atare sansa l-a ocolit si, in consecinta, a primit realitatea mai putin intelept decit s-ar fi cuvenit. Intre altele nu s-a impacat cu ideea ca gloria este, daca nu falsa, atunci teribil de efemera. Ca vin altii, mai tineri, mai dotati, care ating piscuri intotdeauna mai inalte. Pe munte si nu numai.

Astfel, un student bucurestean – Radu Titeica pe numele sau – cercetase la jumatatea deceniului trei abruptul Bucegilor. Doritor sa-si publice impresiile in Anuarul asociatiei din care facea parte (T.C.R.), el i-a transmis lui Mihai Haret un articol despre Valea Galbinelului si o schita a zonei Caraiman-Costila.

Presedintele Turingului parcursese pe atunci doar 4-5 drumuri in abrupt, unde a fost dus de calauze platite precum Butmaloi. Teama de a-si vedea eclipsata gloria de "apostol al drumetiei romanesti" (expresia apartine lui Nicolae Ioan) l-a facut sa-si atribuie insa in corespondenta cu Radu Titeica performante neadevarate.In baza lor, Mihai Haret a propus credulului student mai multe toponimice. Inventate. Precum Valea Spumoasa, Vilcelul Mortului, Valea Scorusilor, Valea Tapului. Si pe care le bucegistii le duc de peste saptezeci de ani, precum un oarecare animal, nestiutor ce duce. Datorita acestor savante contributii, Mihai Haret a gasit indreptatit sa se treaca drept coautor (si inca primul) al hartii.

Cu acelasi prilej, luat de val, primul tecerist a inventat si publicat o tura personala in nordwandul Costilei…"

 

Initial, alaturi de articolul lui Radu Titeica despre Valea Galbenelelor, M. Haret gasea "posibil sa pun si eu o excursie", retinere de care s-a ulterior s-a dispensat complet.

Experienta in domeniu i se limita insa la cinci-sase trasee din categoria Vaii Albe. La jumatatea deceniului trei, asemenea rute devenisera mai mult decit banale, dar Mihai Haret poseda suficiente insusiri pentru a pune pe hirtie descrierea unei ture (in 2 octombrie 1915) dintre cele mai dificile pentru acele timpuri, prin locuri pe unde altminteri nu trecuse nici cu privirea. In acest scop, eroul nostru a folosit trei surse de informatie:

  1. un articol din Anuarul S.T.R. 1910 ("Ascensiunea muntelui Costila" de Nicolae Bogdan). Gratie lui si-a descris trecerea pe ruta Vilcelul Poienitei-Valea Malinului-Poiana Malinului-Briul Caprelor-Valea Seaca-Briul cu Jnepeni;
  2. b) schita Caraiman-Costila (autor Radu Titeica), gratie careia M. Haret revendica si suisul Vaii Tapului pina in Briul Mare, urmat de coborirea pe Valea Malinului;
  3. c) o fotografie (dintr-un set datorat, se pare, tot "Nalucii Bucegilor"– N. Bogdan), purtind legenda "Peretele Caraimanului (sic) spre Creasta Viilor Senzatii".

Falsul iese insa lesne la iveala, favorizat intre altele de independenta pe care M. Haret si-o ia fata de textul seterist, cit si interpetarii, inevitabil gresite in cazul unui necunoscator, a fotografiilor si a hartii Titeica:

– din Valea Seaca a Costilei nu se vede Poiana Costilei, iar Coltii Morarului nu se infatiseaza ochiului "mai mult decit clar" (Acul Mare le mascheaza pe celelalte);

– portiunea de creasta redata in fotografia insotind articolul lui M. Haret se afla intr-adevar pe muchia Seaca-Tapului, ea este orizontala, dar nu are "cam 100 metri lungime", ci vreo numai vreo 50, totodata nefiind "foarte ascutita", ci suficient de larga pentru ca omul sa umble pe ea fara nici o problema. De asemenea, locul respectiv se afla la nivelul Briului cu Jnepeni, pentru a carui atingere nu mai este necesar de aici inca un urcus ("gifiind din greu") pe Valea Tapului (care imediat sub Briul cu Jnepeni nu prezinta doar "hopuri si saritori", ci o ruptura considerabila de panta).

– coborirea din creasta in Valea Tapului este constant descendenta si prin urmare nu se merge "cind urcind, cind scoborind";

– Valea Tapului, deasupra Briului cu Jnepeni, prezinta doua brate, urcusul facindu-se pe coasta dintre ele, si nu "cind pe dreapta, cind pe stinga, cind pe firul vaii".

– pe segmentul aflat imediat la sud de muchia Tapului-Malin, Briul Mare nu are un parcurs "neintrerupt", ci acuza o apreciabila discontinuitate, care nu se depaseste "cu usurinta" […];

Aceste greseli nu pot fi atribuite unor rateuri de memorie, rindurile lui M. Haret redind "aproape cuvint cu cuvint" notatiile din timpul (pretinsei) ascensiuni.

Incorectitudinile autorului nu se opresc aici. Pasamite extaziat de privelistea de pe muchia Seaca-Tapului (la nivelul Briului cu Jnepeni), Mihai Haret a gasit ca "ar fi drept sa i se zica Creasta Viilor Senzatii".

De asemenea, desi scrisese ca "anul acesta d-ta cu articolul d-tale faci inceputul", in anuar si-a plasat productia inaintea rindurilor lui R. Titeica. In acelasi volum, o nota redactionala informa ca "ambele explorari (turele descrise de R. Titeica si M. Haret, n.n.) [...] au fost efectuate pentru prima data de catre Nicolae Bogdan, doctorul Petru Gold-Haret si domnul Mihai Haret, sub conducerea vestitei calauzei Nicolae Jilipeanu" – insotitori literari alesi si de aceasta data cu grija, dintre cei care nu mai puteau contesta nimic, fiind plecati dintre cei vii...

Aceste amanunte par sa fi scapat insa contemporanilor…

Mircea Ordean
mirceaordean@hotmail.com

Autor: Mircea Ordean
Înscris de: Vasile Coţovanu
Vizualizări: 6014, Ultima actualizare: Sâmbătă, 2 Iun 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Simon-Valea Lui Lamba-Mt. Plesa
MASIV: BUCEGI
TRASEU: SAUA STRUNGA- POIANA GUTANU- MUNTELE PLESA (PLEASA)- SAT SIMON (parcurs in iunie 2003)
DURATA: 4-5 H
MARCAJ: BANDA ROSIE
Saua Strunga este un nod important pentru potecile din Bucegi. Noi am parcurs traseul venind de la cabana Padina, dar se pot face si alte combinatii.
Din Saua Strunga coboram pe sub abruptul Muntelui Strungile pe poteca marcata cu banda rosie si cruce rosie. Inainte de a cobori din sa, vedem in stanga creasta nordica a Leaotei. De la Saua Bucsa se adanceste Valea Bingaleasa (granita intre Bucegi si Leaota). Dupa mai putin de 30 minute de la plecare marcajul cruce rosie coboara spre stanga. Nu exista indicator, marcajul este aplicat pe pietre, dar este clar. Poteca banda rosie continua pe directie generala nord, coboara de-a coasta, a la longue, traverseaza cateva vai seci si o fasie ingusta de padure (locul este foarte frumos). Dupa fasia de padure intram intr-o poiana cu stana. Din poiana intram iar in padure, coborand mai accentuat. Iesim in Poiana Gutanu (dreapta, fata de sensul de mers) si vedem in dreapta potecii indicatorul care ne spune ca pana in saua Batrana mai sunt 2: 30 h pe marcaj triunghi rosu. Reintram in padure, pentru scurt timp. La iesirea din padure poteca se bifurca. Ramura din dreapta, nemarcata, coboara spre valea care se adanceste in dreapta noastra. Noi mergem inainte, pe poteca mai lata. Trecem pe langa o cabana forestiera; pe un perete sunt aplicate si marcajele. Trecem peste sau ocolim un mic varf, intram pentru cateva minute in padure si ajungem intr-o alta poiana de unde triunghiul rosu pleaca spre stanga (exista indicator) pentru a cobori la Moieciu de Sus. Noi mergem inainte si reintram in padure. Poteca este foarte clara si se mentine pe muchia muntelui Plesa (Pleasa). Dupa 2- 2: 15 h de la despartirea de triunghiul rosu, am pierdut deja mult din altitudine si vedem in dreapta noastra casele din satul Simon. Coboram versantul din dreapta noastra si mergem prin spatele curtilor pana intr-un drum secundar. Cotim dreapta si ajungem imediat in strada principala, insotita de raul Simon, pe care il traversam pe un podet. Vedem un indicator, util pentru cei care parcurg traseul in sens invers; indicatorul spune ca pe triunghi galben se ajunge la Varful Omu in 7h, iar pe banda rosie se ajunge la Cabana Padina in 5h. Pana la soseaua principala mai sunt cca 6 km.
Exista autobuze care circula zi- lumina pe traseul Moieciu de Jos- Brasov.

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii