Jurnale - Prin Ceahlau in noiembrie

Next target: Ceahlau (again)

         Dupa ceva timp de stat "in the city", in care ni s-au afumat plamanii si aerul mizer ne-au infectat simturile olfactive hotaram ca e timpul sa o luam din loc si sa dam o tura pe munte. Si unde in alta parte decat in Ceahlau, cel mai la indemana si cel mai drag mie ((acolo mi-am inoculat dragostea pentru munte) dar si Elenei (si ea a luat "microbul" tot pe Ceahlau). Mai ales ca prognoza meteo spunea ca va fi prima zapada not higher than one inch - sursa weather channel.

         Vineri 10.11.2006. In jur de ora 13 imi arunc amandoi rucsacii in spate urmand sa ne intalnim la microbuzul care pleca la 14, 15 din gara catre Durau. Din gara Iasi. Acolo surpriza...ultimul loc liber l-am ocupat noi, doar ca eram doi oameni, asa ca subsemnatul a luat loc pe una bucata taburel pe care l-a incalzit timp de aproape 4 ore simtind din plin fiecare curba si toate gropile din asfalt. Si credeti-ma pe cuvant - sunt exagerat de multe Pentru cei interesati e bine sa faca rezervari la tel. 0742945755. Inghesuiala, drum lung si obositor pana pe la sase seara cand ajungem in Durau. In sfarsit aer curat. Ne echipam, scoatem manusile, frontalele si betele de ski si la drum ; de mult imi doream o urcare la frontala spre Fantanele macar. Trecem pe langa sediul Salvamontului si al Administratiei PN Ceahlau (ca la cum isi impart atributiile si cate contre isi dau ei intre ei, ei si primaria/prefectura, ei si preoti nici nu mai stiu care cum si ce face. Da sa trecem peste, e partea de birocratie sa zicem), si ne incadram pe poteca bine conturata banda rosie care in circa 1 ora ar trebui sa ne duca la cabana Fantanele (fosta 7 noiembrie candva demult - altitudine undeva in jur de 790 metri parca). Zapada peste tot dar doar cat sa acopere pamantul - maxim 5 cm. Ajutati si de ceva urme, si de poteca bine si clar conturata precum si de frontale -unele semne erau dublate de benzi de metal care reflectau lumina si astfel ieseau in evidenta- am ajuns la primul popas -banca, dar pentru ca era prea frig nu am aprins nici macar o tigara. Stam o secunda apoi intram in celebrele serpentine dinaintea cabanei care scot sufletul din noi pe orice vreme. Dupa circa o ora suntem la cabana (cam pustie pentru vineri seara, cam aglomerata pentru perioada asta din an - vreo 12 oameni cu tot cu noi), il salut pe cabanier (telefon pentru rezervare 0744186360) si ne luam in primire o supercamera calduroasa. Ne schimbam, coboram in sala de mese la o tuica fiarta, o cafea si multe povesti despre Ceahlau cu un alt bun prieten fost salvamontist venit si el cu niste amici sus. Pe la unsprezece seara tragem pe dreapta dupa ce mai rad una cana vin fiert productie proprie, ca doar nu am carat primusul pana aici degeaba ; si mai era vorba si de setul de oale din aluminiu proaspat intrat in posesia mea. Adorm gandindu-ma ca daca va fi vreme buna maine poate voi ajunge pe Ocolasul Mare (venisem setat cu ideea asta in cap; chiar daca de vreo zece ani fac Ceahlaul in fiecare an de 8-10 ori, nu am ajuns inca sus pe Ocolas si a inceput sa mi se innegreasca cerul gurii cand ii tot aud pe unii-altii pe multe liste de discutii laudandu-se cu trasee nemarcate, cu flori de colt si alte minuni si eu stau ca boul la gard si ma uit cand toata lumea trece pe langa. Asta legat si de un subiect fierbinte ce a circulat pe internet zilele trecute Acces Ocolas/fost Salvamont unde big master-ii... da mai bine s-o lasam moarta ca deviez de la RT si-o sa iasa altceva.

         Sambata 11.11.2006. Ma trezeste mirosul de cafea pe la ora sapte dimineata, dar pana mancam, pana ne echipam (uitasem sa adaug "ne spalam") si pana ne facem traseul se face zece. Nu ne grabim, timpul e berechet pentru o tura lejera pana sus la Dochia si inapoi la Fantanele mai ales ca stim traseul si cu ochii inchisi. Varianta Ocolasul Mare a picat la prima ora cand am auzit/vazut vantul ce batea in rafale si norii/ceata de sus. Da... las' ca vine vara. Un rucsac cu ceva de mancare si ceva haine de schimb in caz ca... si la drum. Superb, doua ore in care ni s-a aratat maretia muntelui, trosnetul copacilor si vuietul vantului. Zapada ajunge in unele locuri si la cincisprezece centimetri iar vizibilitatea e mai mereu sub cincizeci de metri la urcare. La fel de frumos si maret Ceahlaul ca prima oara cand l-am cunoscut prin '96 la o urcare prin Lutul Rosu pe viscol si zapada de 1 metru imbracat ca un superpantofar. De fapt totusi era si atunci iarna si aveam ghete, da nu gasesc alt cuvant pentru pantofar cu ghete de iarna in picioare. Dar asa-i cand inveti pe cont propriu fara sa ai pe cineva care sa te indrume macar la inceput. In timp fie mi s-au dat sfaturi fie am mai invatat si pe pielea mea...

 Ajungem la Cusma Dorobantului (traseul e pe banda rosie si dureaza in mod normal doua ore de la cab. Fantanele la cab. Dochia) prima zona mai descoperita in fata vantului care ne ia imediat in primire. Ne aducem aminte de o intamplare de asta vara cand doua familii probabil pe la 35 de ani urcau in sandalute si slapi pana sus avand la iei doar o borseta termo cu niste cutii de bere. S-au oprit chiar langa noi (eram cu rucsacii pregatiti pentru trei nopti de camping pe platou), si-au depanat amintiri cum era pe vremea lor la munte cu chitara, au baut o bere si parca ostentativ au aruncat cutiile goale la picioarele noastre dupa care au mers inainte unde dupa cateva zeci de metri sunt niste banci si doua tomberoane.

Asa ca avantaj iarna... macar albul zapezii acopera mizeria lasata de altii. Dupa inca un hop prin padure iesim in jnepenis unde ne intalnim cu primul turist pe ziua de azi ; trecem pe sub Panaghia care sta in ceata, apar si ce a mai ramas din scarile ce duc spre Vf Toaca (unii zic 1900 altii 1905 metri oriucum prin anii '60-'70 o parte din varf a fost dinamitata pentru a se construi sus punctul meteo si a putea fi instalata toata aparatura necesara - mai nou aparatura necesara inseamna si ceva relee GSM - urme insesizabile ale omului in mediu inconjurator de altfel) dupa care pe stanga greu vizibil se afla cabana meteo. Vantul sufla in asa hal ca tragem glugile si fermoarele pana sus de tot. Zapada e inghetata pe jnepenis iar spactacolul naturii merita tot efortul. Dupa aproape doua ore de la plecare suntem la cabana Dochia (1750 metri) unde pentru rezervari puteti folosi numarul 0721179506. In sala de mese e caldut, un gat de tuica si o cana de vin fiert ne fac sa uitam de frigul de afara. Si cum e aproape ora mesei atacam rapid cele doua conserve carate cu noi impreuna cu termosul de ceai facut de jos. In cabana cam pustiu, doar trei tipi care urmeaza sa coboare si ei spre cabana Izvorul Muntelui. Cat ne facem noi siesta, cat bag in mine ca turcul vreo doua tigari (daca zic mai mult nu da bine) mai apare o pereche si apoi inca trei persoane urcate tot asa la o tura scurta pana sus. O lalaim pana pe la doua cand greu ne hotaram sa o luam din loc. Cum vantul bate mai sa  dea cabana de pe munte hotaram sa ne imbracam si cu supramamutzii nostri ca de' iarna-i la ea acasa. Din pacate nu am prins prima zapada pe anul acesta, dar din discutii am inteles ca era primul sfarsit de week' cu zapada, deci tot era ceva prim.

 Iesim din cabana si la vale ; ceata nu prea lasa loc de fotografii asa ca pe la trei jumatate suntem din nou la Fantanele. Intre timp s-a mai incalzit putin si afara, in cabana au mai aparut cativa turisti, asa ca ne incingem iar la discutii cu prietenii mei vechi depre munte, catarari si concedii petrecute pe coclauri. Punem la cale apoi o iesire prin august anul viitor pe Mont Blanc, doar ca pana atunci mai tre' sa trag (sper !) o fuga pe Rila&Pirin. Deh, cate planuri nu-ti trec prin cap lagate de munte cand esti la munte si mai ai in fata si cel mai bun vin fiert facut vreodata. Sanatosi sa fim, ca toate vor veni la vremea lor. Apare apoi un grup de liceeni de prin Ilfov daca tin bine minte. Si tin bine ca pentru acestia cuvantul pantofar merge si iarna de minune. Sa fiu inteles : toata gasca de vreo 20 si ceva de indieni numai (da numai) cu adidasi, ceva genti de voiaj, vreo doi rucsacei de oras si pungi de plastic. Da am scris bine de plastic (ca-s mai de gasca...precum berea la cutie). Pai asa era imbracat si exemplul lor, adica don' profesores. Cum spuneam, au fost deliciul serii (si la dancing-uri) iar noi incet, incet pe la ora 23 ne-am retras spre camerele noastre.

Duminica 12.11.2006. La fel ne trezim dimineata pe la 7 dam o tura pe afara, mai facem doua poze (acasa ghinion, un al doilea card de la aparat a dat ortul popii ocazie cu care am hotarat ca vechitura mea de aparat e de vina si ca Mos Craciun tre' sa se prezinte cu un Fujifilm 5600 la baiatu' - nu va inghesuiti, doar ma laud) dupa care ne facem bagajelul. Dupa o tochitura moldoveneasca de la mama ei executata in doi timpi si trei miscari in sala de mese ne incadram pe traseu si in 45 minute ajungem in Durau. Cam urat pe aici, pustiu, bate vantul, parca esti intr-o localitate parasita. Tragem cu ochii spre partia din statiune unde candva am invatat sa semi-schiez, dupa care ne incadram spre o pizzerie. Mai pierdem si pe aici cam o ora si la unu ajungem la microbuz (de data asta ne-am rezerva locuri asa ca pana la Iasi voi dormi bustean - ocupatia mea preferata inn mijloacele de transport -cele interurbane doar).

Ajungem in Iasi dupa inca aproape patru ore de mers si asa se termina o noua tura pe munte. A fost un pic cam monotona, dar binevenita. Si probabil next target : Ceahlau (din nou, cum spuneam si mai sus) - pentru ca e prea frumos ca sa nu merite odata si inca odata revazut. Numai bine si carari cu soare.